Cronici mondene (111) Biserica separatistă Beiuş

Trăim zilele în care Vladimirii mici fac valuri mari.

O ditamai biserică penticostală din Beiuş se declară, brusc, autonomă şi se desprinde de maica centrală, precum Crimeea de Ucraina, urmîndu-l pe liderul ei, nimeni altul decît Vladimir… nu Putin, ci Pustan.

Ieri, ex-pastorul penticostal, suspendat şi auto-flagelat, şi-a ridicat în picioare nevasta, în ochii asistenţei, flămînde după adevăr, cu îndemnul arghezian al limbii de la vite, din care (nu) se mai fac cuvinte potrivite: ridică-te, Florica, să te vadă lumea!

Biata femeie s-a executat, cu un zîmbet chinuit, obişnuită, probabil, cu manierele celui care-i era master and commander în viaţa dulce de acasă.

Pustan, care, pînă mai ieri, dădea exemple de artă plastică duhovnicească din opera lui Caravaggio (homosexual şi criminal, asasinat în Malta, cu cîteva sute de ani în urmă), şi care nu avea în vocabular expresia “te rog”, s-a înecat într-un început de plîns, anunţîndu-i că tot sfîrşitul are un… nou început şi că buricul pămîntului se află la latitudinea Beiuşului, evident, dacă şi longitudinea va fi de acord. (Formularea a sunat mai religios, dar ideea e aceeaşi.).

Sala a bîlbîit un “amin”, între amarnic şi anemic.

Disidentul le-a comandat celor patru sute sau cîţi erau, inclusiv nevasta, “şi acum, pe genunchi, la rugăciune”, mişcare executată în stilul flexibil şi disciplinat al celor din Coreea prietenă şi de Nord.

Pe facebook, nişte domni, care semnează “Televiziune creştină”, au scris că (păstrez grafia de acolo):

Ce a urzit diavolul spre rău, Dumnezeu a întors în bine. I-a deschis lui Pustan o USA de slujire care nu poate fi închisă de Cultul Penticostal.”

Chestia asta cu USA nu sună deloc rău, financiar vorbind, deşi oamenii au vrut să spună uşă, dar nu le-a ieşit.

Barbosu, alt disident, de data asta baptist, care se pregăteşte să lanseze un soi de mall creştin la marginea Aradului, tot pe… USA cu aldine a intrat şi n-a mai ieşit.

Rămîne de aflat cine e diavolul din ecuaţie, adică “The Good, the Bad and the Ugly”, (vorba unui film celebru): cultul, cultura sau ocultura?

 

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Cronici mondene (111) Biserica separatistă Beiuş&8221;

  1. Şi dacă e cumva o inoculare (ca să nu zic „injectare!”) a ideii (ca să nu zic „iluziei”!) unui soi de proletcultură creştină?
    Şi ce dacă se face mall creştin? Sper să aibă şi coşuri la intrare, că dacă ieşi cu prea mult de dus în braţe?… Că n-or fi ele cu FISE. ci cu FIŢE (care se văd deja…), asta-i altă discuţie!

  2. Dragă Marinel, cum pot să ia 402 oameni o decizie de acest gen? Prin hipnoză în masă? 🙂
    Bun, să presupunem că domnul maniere elegante e complet nevinovat.
    Dar conducătorii cultului? Dacă nu aduc dovezi concludente, înseamnă că ei sunt mînaţi de necuratul?
    Barbosu a momit, încet-încet, bisericile baptiste. Acum are bani, programe de implementat, aiureli de genul ăsta. Nu uita că fostul preşedinte de la Vocea Martirilor, cel care s-a sinucis, a fost acuzat de… pedofilie. Ce mare grangur era… Era cu Dumnezeu în gură de dimineaţă pînă seara.
    Pustan îi împinge la disidenţă pe atîţia oameni, prin ce?
    N-aş mai fi scris despre el, dacă nu se răzvrătea masa să-l spijine, cu toate riscurile. E un caz interesant, oricum.
    Ca şi la Barbosu, nici în cazul lui nu se spun lucrurile pînă la capăt. Liderii de genul lor sunt menajaţi, nu ştiu de ce. Au mereu cîte un apărător de marcă în spate.

  3. Păi, de ce scriam eu de… proletcultură? Adică de inocularea acestei idei în care oameni „mari” transmit ideea că sunt şi ei doar nişte umili slujitori între cei din plebe, numai că nu ştiu cum se face că tot plebea rămâne… plebe!
    Îţi spun eu de ce nu se spun lucrurile până la capăt! Fiindcă la capăt e… o prăpastie! Şi cui nu îi e frică de prăpastie? Că văd că de prăpăstii nu se mai prea teme nimeni…

  4. Pe mine acest nou inceput m-a intristat si mai mult. Probabil ca fac parte din categoria „prapastiosilor”. 😦

  5. Am uitat, Răsvan, să pun ghilimele la „prăpăstii”. Că avem parte de ele în ultima vreme…
    Şi… mulţumesc pentru reblog-uire! 😀

  6. Dragă Lidie, dacă ai paraşuta bună, nu trebuie să te temi de adîncimea prăpastiei. Dacă nu ştim să înotăm, nu contează dacă apa e adîncă de doi metri sau de trei mii. 🙂

  7. Nu vreau sa ma complic bazindu-ma pe parasuta, ca s-ar prea putea sa nu se deschida si sa cad in hau fara posibilitate de salvare. Consider ca este mai sanatos sa stau cit mai departe de prapastie, sa nu calc pe teren miscator, sa „suflu si in iaurt” si sa fac antrenament la fuga, iar cind stiu ca sint pe un teren stincos, sa-mi construiesc fortarete cit mai inalte. 🙂

  8. Răsvane,
    Crezi că versetul de mai jos, din Ezechiel, rămâne valabil și pentru cei care s-au născut după ce s-a săvârșit Jertfa Unică?
    Ezechiel 33:8 „Când zic celui rău: „Răule, vei muri negreşit!”, şi tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta.”

  9. Aradule Evanghelic, pioşeniile voastre, după „Apel-ul” din titlu nu se pune punct. Nici măcar la 105 ani de la naşterea lui Richard Wurmbrand, care s-ar amuza grozav pe chestia asta. 🙂

    „Apel.

    Acum 105 ani se năștea un mare om și un mare român. Richard Wurmbrand. Opriți-vă din orice fel de comentarii și afirmații, căutați predicile dumnealui și ascultați-le. Cine știe dacă nu va vindeca Dumnezeu țara.

    Doamne ajută!”

    Vorba românului: Dumnezeu te ajută, dar nu-ţi pune-n traistă. 🙂

  10. Mulţumesc pentru sesizare şi corectură.

    Aş putea explica greşelile dar nu cred că e neapărat cazul.

  11. „Nu crezi k ar trebui sa iti vezi de meseria ta?”
    Dom’ doctor, vă rog frumos să-mi traduceţi şi mie fraza de mai sus! Mă tot poticnesc de acel „k” pe care nici Google nu-l traduce! 😀

Comentariile nu sunt permise.