Erezii dulci cu Dan C. Mihăilescu

 

Cel mai mare păcat pe care-l poate face un om înaintea lui Dumnezeu este să-şi piardă nădejdea- asta era, în mare, ideea pe care a ţinut să o comunice Dan C. Mihăilescu studenţilor de la facultatea de drept din Bucureşti, într-o conferinţă pe care a ţinut-o acolo, la începutul anului.

Tot el îi sfătuia pe tineri să se cunoască pe sine, să ştie ce vor de la viaţă şi să acţioneze în consecinţă.

Să se simtă confortabil în ei înşişi, să facă ordine şi curat în interior, să văruiască, metaforic vorbind, cămările sufletului, pentru ca să se bucure de fiecare clipă pe care o mai au de petrecut pe acest pămînt.

Să se ferească să cadă în depresie, în deznădejde.

Recunoştea că suferă de panteism, preferînd să ocolească bisericile şi, implicit, icoanele, deşi se consideră un ortodox, recunoscînd prezenţa lui Dumnezeu în cîntecul mierlelor, în ţîrîitul cosaşilor sau în foşnetul unduitor al ierbii.

Se întreba dacă e bine sau nu să duci copilul cu forţa, duminică, la liturghie. Nu a găsit răspuns, dar recunoştea că tinerii care au trecut, de mici, prin asta aveau altă ţinută, mai dreaptă, mai armonioasă, pe stradă şi în societate.

Evalua riscul căderii în ritual, în fundamentalism, în religii orientale sau în secte, dacă luai prea în serios problema cu religia.

Una peste alta, Dan C. Mihăilescu se considera creştin şi nu oricum, ci chiar vizionar.

A afirmat că ecumenismul este singura speranţă de salvare în faţa agresiunii fundamentalismului islamic şi că în douăzeci- treizeci de ani de-acum încolo şansele ca lumea creştină să se unească sunt mari.

În general, cam asta a fost latura spirituală a expunerii, amestecată într-o suită de anecdote amuzante, amintiri de boemă culturală, istoria literaturii şi memorialistică.

Scriitorul nu s-a schimbat după excursia de la Muntele Athos, monologul său panteist fiind asemănător cu cel din cartea pe care a scris-o după acea călătorie.

Sectantul din mine se întreabă cum e posibil să nu-ţi pierzi nădejdea dacă nu-L ai în suflet pe Hristos. (Coloseni 1:27 – “…Hristos în voi, nădejdea slavei…”). Cu alte cuvinte, oare în ce nădejde nădăjduia scriitorul?

Iar o casă curată şi un suflet proaspăt vopsit este un imbold nu pentru un drac, ci pentru o legiune de draci, care te vor locui şi te vor distruge.

De panteism m-am lovit, în adolescenţă, cînd citeam poeziile lui Blaga şi ale lui Rainer Maria Rilke şi nu înţelegeam de ce vorbele mamei nu se prea potriveau cu ale lor.

Mama a avut delicateţea să nu-mi alunge bucuria versurilor minunate, dar m-a vindecat, cu Biblia pe masă, de erezia panteismului.

Mă întreb: pe studenţii de la drept cine-o să-i vindece?

 

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Erezii dulci cu Dan C. Mihăilescu&8221;

  1. Videcarea vine de Sus de la Dumnezeu. Pentru unii devreme, pentru altii tarziu…sau, niciodata pentru restul. Si cine stie , daca nu cumva pentru o vreme ca aceasta , unii , trebuie sa scrie despre Cel rastignit si inviat, ca tot mai multi sa fie condusi spre curiozitatea” de a citi din Biblie…

  2. Da, dragă Lia, dar tinerii au nevoie de modele în carne şi oase de la care să înveţe.
    Dan C. Mihăilescu este un om admirabil. Eu îl iubesc, efectiv. Dar mesajul său este nepotrivit. Tinerii nu merg la biserică sau dacă merg, nu mai au învăţători. Îi iau din lumea laică, deşi nici marii oameni de cultură nu au un mesaj clar sau nu înţeleg, efectiv, nici ei, mare lucru.
    Ortodocşii caută duhovnici, dar nici ei nu-i prea găsesc. Şi de pe la mănăstiri au dispărut. Am prieteni care vorbesc despre mari personalităţi care s-au dus, greu de înlocuit.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s