Cronici mondene (114) Biserica Elitistă Baptistă

 

Cînd am să văd şi eu pe unul care să scrie la obiect?

Care să identifice boala, asumîndu-şi riscul de a nominaliza biserica pe care o critică?

Defineşti elita după cum te taie capul, dar nu dai măcar un exemplu de individ care ar întruni calităţile necesare ca să facă parte din ea (în afară de ăla care scrie, se subînţelege!).

Ce să mai zică prostimea, cînd tu, marele critic, marele vizionar, generalizezi prin toţi pereţii?

Din moment ce toate bisericile sunt la fel, dacă e să te iei după ce citeşti pe bloguri, cum o fi oare Irisul lui Dorin Mureşan?

Dar Aleşdul lui Marius Cruceru? asta în ideea că fostul pastor, cînd se mai dă jos de pe bicicletă (dacă se dă!), mai citeşte ce scriu blogurile despre decăderea comunităţilor.

Dar cei de la Arad? Din Timişoara? În afară de campanie electorală pentru europarlamentare, mai sunt buni de ceva?

Prin Moldova asta a noastră, de nord, ce să vă zic, n-a mai călcat niciun absolvent de institut teologic de nu mai ştiu cînd.

Sigur!, există şi aici oraşe pricopsite. Eu nu vorbesc de Piatra, de Suceava sau de Botoşani.

Şi nici nu mă plîng. Nu vorbesc despre ai mei.

Nu mă dor dinţii cînd ascult versurile alea pocite sau cîntările “de la mama lor”.

Nu mă plîng nici că L-am căutat pe Dumnezeu în deşert şi nu L-am găsit, pentru că aş spune o minciună. Cred că sunt o natură fericită.

Ascult muzică clasică, citesc zeci de cărţi pe an şi am făcut şcoală un sfert de veac, fără să repet anul. Nu mi-aş dori să aduc lumea în biserică.

Aşteaptă Dumnezeu închinare de la elite, aşa cum le-a definit Dorin Mureşan?

Dacă are o trupă care crede la fel, nu văd ce-i împiedică să-şi facă o biserică după pohta ce-o pohtesc. Biserica Elitistă Baptistă din puii lor, din oraşul de pe Criş, Timişul de Jos, Timişul de Sus, Tîmpa mică, Tîmpa mare, oriunde, numai în Moldova nu, că aici îi mănîncă, de vii, sărăcia şi majoritarii.

E adevărat, poezia bună se naşte din suferinţă, dar pentru ei e de ajuns să se uite la cei din jur, la prostime adică, şi să le sîngereze inima, din puţul esteticii şi al alegoriei, şi versul o să le curgă din gură ca zeama de la fruct.

O ducem greu, dar nici pe vremea lui Ştefan n-o duceam mai bine. Plăieşii nu cîntau la flaut. Poate doar la fluier, ca ciobanii.

 

Anunțuri

21 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (114) Biserica Elitistă Baptistă&8221;

  1. Dragul meu prieten (asta, cu prieten, n-ai s-o citeşti prea des la mine!),
    E multă tristeţe, supărare şi pe alocuri revoltă în rândurile tale! Că printre ele e şi obişnuita ironie, împunsătură de floretă… asta e cu totul altă discuţie!
    Şi totuşi, fiindcă ştiu că am contribuit şi eu, într-o oarecare măsură şi sper că doar indirect, la starea aceasta (sunt convins că înţelegi ce vreau să spun!), am să-ţi spun că nu îţi dau, de data asta, întru totul dreptate!
    Cunosc (căci am umblat ceva…) locuri care întrunesc aceleaşi condiţii precum cele descrise de tine şi în zone ca ale noastre. Pe de altă parte, chiar în acest Arad al nostru, există „biserici elitiste” între cele văzute din alte colţuri ca… elitiste.
    Biserica noastră, de exemplu, e oarecum ca o biserică de la ţară (cartierul în care se află era cândva, şi mai este şi acum, aproape ca un sat!). Şi totuşi… atenţie la sindromul Dorian Gray…
    Faptul că o biserică este elitistă nu o face automat şi una mai sfântă!
    A privi „de sus” spre cei „de jos” cu dispreţ e la fel de riscant cu a privi „de jos” la cei „de sus” cu frustrare, câtă vreme „sus” şi „jos” sunt noţiuni relative, mai ales în zona spiritualului!
    Dar… mai vorbim! 😉

  2. Dragă Marinel, nu contest nimic din ce ai scris în comentariu. Atîta doar că arta, dacă te înalţă, nu te duce totdeauna acolo unde trebuie. Ba, aş putea spune că, de cele mai multe ori, te fură spre alte tărîmuri. Nu promovez non-valoarea, sper să nu se înţeleagă aşa ceva.
    Dar ca să-l cauţi pe Dumnezeu prin calitatea programelor din biserică mi se pare straniu. Nu uita că sunt biserici, cum e cea din care fac parte, unde o mînă de oameni în vîrstă şi cîţiva copii încearcă să dea slavă lui Dumnezeu prin cîntare şi poezii.
    Cum îi poţi opri să o facă, din moment ce ei se simt împliniţi aşa? Nu mi-e ruşine cu ei, asta vreau să spun, şi dacă aşa L-au găsit pe Dumnezeu, care e problema? Artă am peste tot, dar miracolul lui Hristos din viaţa acestor oameni e destulă muzică şi poezie pentru mine.
    Am nevoie de mai mult? Ascult acasă, muzică de valoare, instrumentişti de care au vorbit şi vorbesc toţi, mari pianişti, mari violonişti, mari dirijori.
    Dar, cînd merg la biserică şi-l ascult pe fratele meu mai tînăr, Ştefan, care abia vede şi citeşte de pe smart, şi cîntă cu o voce care seamănă cu a lui Nicolae Moldoveanu, uit şi de Mozart, şi de Pavarotti şi de toţi şi-mi vine să plîng.
    Am fost, duminică după-amiază, la un schit din Neamţ, de unde am făcut şi pozele de pe facebook. Se auzea un cor bărbătesc care cînta slujba. Nu mă întreba ce, că nu mă pricep, dar ţi se umpleau ochii de lacrimi. Ce-mi păsa de unde e muzica aia? Iau arta din biserică, pe o liturghie veche, de la ortodocşi şi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a hrănit ca pe o pasăre a cerului, de unde s-a nimerit şi unde m-a trimis El, fără ca eu să ştiu.
    Elitele? Ce să fac cu ele? Ştii ce spunea Ţuţea despre baba credincioasă şi filozoful Kant, nu? Care era mai valoroasă în ochii lui Dumnezeu? Păi, eu vreau să văd şi să aud cu ochii şi urechile Lui, nu cu ale artiştilor noştri, oricît de buni ar fi ei. Nu stricaţi inima fraţilor voştri, ruşinîndu-i, Marinel dragă.
    Eu aş cerne nu numai politicienii din biserică, ci şi pe masonii dintre noi, rotary-enii şi alte specii care dau lecţii de bună purtare estetică unor oameni care au rezistat cu biserica sub teroarea comunistă. Da, mai vorbim, aşa să ne ajute Dumnezeu, prietene.

  3. Iată, Răsvan dragă, cum discutăm… la tine probleme care sunt… la mine (aş fi pus un zâmbet, dar ar fi nepotrivit).
    Aş începe prin câteva precizări, în viziunea mea, absolut necesare:
    Spunea cineva că „pe Dumnezeu nu-L cauţi cu adevărat decât după ce te-a găsit El.”
    Arta, dacă te înalţă, te POATE duce spre alte ţărmuri. Dar nu e obligatoriu să o şi facă. Vorbesc având o experienţă personală în spate.
    Pe Dumnezeu nu-L cauţi prin calitatea programelor din biserică. Nu-L cauţi, de fapt, prin programe! Pe Dumnezeu ÎL LAUZI prin programele din biserică şi mi se pare normal ca, dincolo de sinceritatea şi capacitatea artistică, să existe dorinţa de „mai bine”, „mai frumos”, „mai corect”…
    Eu am fost şi am cântat, aşa cum ştiu eu, într-o biserică exact cum este cea pe care o dai tu ca exemplu. Şi ei s-au bucurat de ce am cântat eu, şi eu m-am bucurat de ce au cântat ei. Mai mult, copiii şi conducătorul orchestrei lor de mandoline au fost extrem de bucuroşi când am rămas câteva ore (!) la discuţii despre cum şi ce ar fi mai bun, mai frumos etc. Nici eu n-am căzut de pe piedestalul pe care au crezut unii că sunt, nici ei nu s-au uitat de jos în sus la mine. În fond, e o chestiune de percepţie şi atitudine.
    Acum, n-aş vrea să las împresia unei justificări, căci nu e cazul, dar aş vrea să îţi sugerez o schimbare de perspectivă.
    Frumuseţea simplităţii nu implică „încremenirea în proiect.” E loc de mai bine şi la băbuţă şi la Kant! Asta, evident, nu înseamnă să fim de acord cu aerele elitelor. Dar nici nu înseamnă că o persoană ajunsă la un anumit nivel artistic trebuie să se simtă vinovată că a ajuns acolo, în vreme ce alţii nu, după cum nici aerul de superioritate nu-şi are loc la cel ajuns mai sus. Pe de altă parte, cred că ar fi de apreciat dorinţa unora dintre aşa-zisele elite de a ridica şi pe alţii la un nivel superior. Dacă o au!
    În fine, chiar e de discutat pe tema asta foarte mult.
    Te-aş întreba la sfârşitul comentariului meu, fără maliţiozitate, ci doar cu puţin umor, de ce nu te mulţumeşti tu să citeşti ziarul local şi apelezi la cărţi atât de valoroase, ba mai mult, le şi recomanzi sub forma „asta da, asta nu”? Nu pentru că ai dori să împărtăşeşti cu alţii frumosul, bunul, superiorul de care ai tu parte?
    Cât despre masoni, rotary-eni… mă abţin. Ce nu poate face omul, sigur poate Dumnezeu! Dar, sunt convins că ştii că experienţele directe pot fi mai relevante decât intuiţiile.
    Că tot vorbim despre Kant, cred că există riscul ca, de dragul sentimentalismului care ne caracterizează pe amândoi, să cădem în capcana unui rigorism care ne poate înşela şi pe noi înşine, şi pe alţii…
    P.S. Dacă îmi amintesc bine (şi sunt convins că e aşa – am să verific exact!) am precizat într-una dintre emisiuni că nu oferim reţete, nu stabilim standarde… 😉

  4. P.P.S. 😀
    Dialogul acesta mă face să doresc şi mai mult şi să aştept cu o şi mai mare anticipaţie o eventuală vizită în zona ta (incluzând, evident, şi biserica)! Sunt convins că ne vom bucura reciproc şi că vom constata că pe Dumnezeu nu-L poate confisca nimeni…

  5. Draga Rasvan, simt la fel ca tine. Solomon probabil ar spune: „desertaciune si goana dupa vint”. In ochii Domnului conteaza: bolnavii, saracii, insetatii, infometatii, strainii, si nicidecum elitele. Ce mare diferenta este intre Domnul Isus si elitele care spun ca-L urmeaza. Domnul n-a avut timp de vacante. Ziua ajuta pe cei ce aveau nevoie de ajutor, iar noaptea o petrecea in rugaciune in odaita (gradina Ghetsimani), El cu Tatal.
    Bucura-te ca nu ai avut parte de elite in bisericuta aceia micuta si modesta. Eu tinjesc de multa… vreme dupa asa ceva. Doresc ca Dumnezeu sa fie cu tine si sa te calauzeasca in tot Adevarul!

  6. Rasvan, dupa foarte mult timp simt ca ai revenit 🙂 in peisajul „mioritic-o-evanghelist’. Si ma bucur. Cum sa vina pe la voi studentii de la teologie? Pai doar ca nu au inebunit inca… Aici in Bucuresti(si in jurul Bucurestiului) se tot deschid asa cum le place multora sa le numeasca, biserici…na, iaca .. am uitat termenul. Ideea este ca s-au inmultit si bisericile si fondurile si pastorii de la capitala:) Si inca un aspect- tu chiar vrei sa vina? Crede-ma, unii nu scriu nici macar atat de prost ca mine – ca sa ma laud cu critica la adresa mea- (nu, nu-i vrei prin preajma stiu sigur ce spun). In rest sa auzim de bine si de prosperitate sau de „proiecte de inspiratie di(n)vina.

  7. Dragă Marinel, tu spui:

    „Dar nici nu înseamnă că o persoană ajunsă la un anumit nivel artistic trebuie să se simtă vinovată că a ajuns acolo…”

    Aşa este. Am sugerat eu că n-ar fi aşa? Dacă Dumnezeu te-a înzestrat cu un talent anume, ar fi culmea să nu-l foloseşti pentru a-L slăvi pe El.
    Problema e ce te faci cînd nu e nimeni în adunarea aia care să fie talentat? Nu mai cîntă biserica? E cazul bisericii mele. Nimeni nu performează la un instrument. Ce să faci, asta este. Bine că oamenii aceştia simpli nu prea citesc blogurile. S-ar fi simţit îngrozitor.

    Ştiu ce spui tu. Sigur că întîi te-a căutat EL. Am urmat firul demonstraţiei lui Dorin Mureşan. El afirma că L-a căutat la baptişti. Eu am răspuns în oglindă.

    Spui şi:

    „Cât despre masoni, rotary-eni… mă abţin. Ce nu poate face omul, sigur poate Dumnezeu!”

    Aici cred că greşeşti. Pericolul cel mare care pîndeşte biserica lui Hristos au fost şi sunt masonii. Chestia asta nu te poate lăsa indiferent. Cum să te abţii? Ca să menajezi ce şi pe cine? Dar, măcar bine că o spui, că accepţi să discutăm problema. Daniel Brânzei, cînd l-am întrebat cîţi baptişti americani de origine română care sunt masoni cunoaşte, s-a făcut că plouă. Dar nici n-a avut curajul să spună: mă, nu ştiu nici unul. Pe tine nu te întreb, pentru că n-ai de unde să ştii. Dar nu poţi să fii indiferent. Asta e părerea mea.

    Postarea mea, dragul şi bunul meu prieten, avea şi un alt of, dacă-mi permiţi să-l numesc aşa: faptul că Dorin Mureşan şi Teofil Stanciu (ca să-i numesc pe cei mai de ispravă) discută în general. Nici unul nu particularizează. Să arate care biserică nu i-a plăcut şi de ce. Nici una nu e aidoma cu cealaltă. Vorbim de triburile africane, pe chestie de alegorie, ca să se simtă toţi implicaţi şi atinşi. Asta e o metodă necinstită. Să-i faci pe oameni să se simtă cu musca pe căciulă. Pe toţi. Iar tu să spui: bă, eu sunt cel mai bun, dar nu mă pot adapta vouă, că prea sunteţi de tot tîmpiţi. Nu pricepeţi ce valoare am eu şi cît sufăr că nu mă puteţi urma şi urmări. Etc., etc…. evident, vulgarizînd, într-un fel, pe tema dată. SIgur, ei pot avea dreptate, în ceea ce-i priveşte. Să-şi facă biserică, nu-i opreşte nimeni. Dacă un prost care se bucura de o poezie de secol XVII a ridicat o biserică, nu văd ce-l împiedică pe un deştept, care miroase de la o poştă a secol XXI şi face aur din rahat (alegoric vorbind, că ăştia numai aşa vorbesc, în cheia morse), de ce, zic, nu e capabil un astfel de înzestrat să adune o biserică vie în jurul lui?

  8. Dragă Lidie, tu spui:

    „Bucura-te ca nu ai avut parte de elite in bisericuta aceia micuta si modesta.”

    Cînd am folosit cuvîntul elite am urmat definiţia lui Dorin Mureşan, care înţelegea să numească aşa pe filozofi, teologi, scriitori şi artişti, oameni care să creeze opere de calitate, pe care să le închine lui Dumnezeu. Asta nu e ceva rău. Rău e cînd îi dispreţuieşti pe ceilalţi, majoritarii, netalentaţii, pentru ca elita să iasă mai bogată şi mai curată la suprafaţă. În realitate, pe teren, lucrurile nu stau chiar aşa, în negru şi alb. Ele sunt amestecate, în proporţii diferite, de la caz la caz.
    Eu nu caut la biserică programe artistice. Nici predicile nu mă intereseză în mod deosebit. La mojoritatea mă frec în bancă şi-mi fuge mintea în altă parte. Dar studiez feţele oamenilor, simt atmosfera şi, dacă am motive, mă bucur de dragostea fără cuvinte a multora din fraţii mei.
    Eu mă duc la biserică, din păcate mai rar, că am multe gărzi şi unele cad la sfîrşit de săptămînă, pentru a mă întîlni cu fraţii. Efectiv, mi-e dor să-i văd. Nu mă bucur de simplitatea unora, ci de bucuria lor sinceră că ne-am întîlnit.
    Programele artistice le găsesc în altă parte.
    Apoi, eu sunt un tip demodat. Mie îmi plac clasicii, cînd vine vorba de credinţă. Tot la Spurgeon şi Wurmbrand îmi fuge mintea. Admir talentul celor noi, dar sufletul îmi vibrează la cei dinainte.

  9. Dragă Lia, tu spui:

    „Si inca un aspect- tu chiar vrei sa vina?”

    Da, Lia aşa aş vrea. Şi nu pentru mine, care n-am nevoie de predicator, cum n-am nevoie nici de popă. Dar mulţi dintre noi avem nevoie de un om tînăr, cu studii, care să aducă, prin predicile lui, oameni la credinţă. Avem mare nevoie de ei. Nu mai spun că bătrînii sunt încîntaţi să li se predice. Sunt topiţi după cuvîntul lui Dumnezeu rostit de la amvon, frumos şi articulat.
    Mai e un aspect: lipsa de pregătire teologică temeinică poate duce la erezii de tot felul, la gogomănii spuse în adunare, nu din rea voinţă, ci din cel mai curat entuziasm.
    De-aia sunt baptist şi nu creştin după evanghelie: pentru că vreau ca biserica să aibă un pastor. 🙂
    Vorba unui prieten ortodox: mă, la noi numai popa vorbeşte în altar, dascălul tace, nu face teologie. 🙂

  10. Dragul meu, poate că am fost eu mai aspru în cele spuse/scrise, dar nici eu n-am sugerat că acolo unde nu sunt artişti biserica nu mai trebuie să cânte! Nemaivorbind că instrumentul nu e obligatoriu! Întreabă-i pe menoniţi şi te lămuresc ei! Undeva, pe blogul meu, scriam că Dumnezeu se uită la inima celui care cântă, nu la cântare! La cântare ne uităm noi, când… cântărim!
    Dacă îţi aminteşti, scriam la începuturi, tot pe blogul meu, ceva despre „religia pusă la murat” în absenţa „religiei proaspete”. Ei bine, eu la ideea asta, a „murării” religiei mă zburlesc, în direcţia asta îmi îndrept atenţia. Cu tot respectul, sincer, pentru cei care au dus în spinare biserica până în ziua de azi, în simplitatea lor, nu pot asista impasibil la încremenirea în proiect. Am ajunge să cântăm tot psalmii aceia pe care îi cânta David. Raiul e ceva mai mult decât pământul, nu? De ce să nu-mi doresc şi aici măcar un crâmpei de mai mult şi mai bine? Spiritual vorbesc. În trăire, dar şi în exprimarea trăirii. Acolo unde se poate. În fond, e ca şi în pilda semănătorului. Nu toate seminţele încolţesc, dar semănarea înseamnă să împrăştii seminţele.
    Am urmărit şi eu dialogul pe care îl menţionezi. Ei bine, ăla mă lasă rece. Şi ştii de ce? Pentru că e ca şi cum eu, soldat ud şi îngheţat în tranşee, mi-aş face probleme pentru cele două avioane care se bat undeva la 14.000 de metri altitudine.
    Cât priveşte abţinerea mea. E drept, n-am veleităţi de Jeanne d’Arc. Măcar fiindcă port barbă! Dar, abţinerea nu înseamnă indiferenţă! Am spus că Dumnezeu poate. Şi eu chiar obişnuiesc să las în seama Lui lucrurile care mă depăşesc. În plus, obişnuiesc ca, măcar acolo unde dovezile îmi sunt mai mult decât suficiente, să nu mă grăbesc să pun etichete. Că de menajat… nu e cazul să fie nevoie de menajamentele mele…
    Apropo, asta nu ţi-am spus-o niciodată: deşi n-am făcut parte din niciun club (în afară de… Clubul tineretului, pe vremea când cântam cu trupa Spiral, în Arad :D), n-am fost nici măcar pionier (căci aveam origini „nesănătoase”), am fost acuzat de câteva persoane că… aş fi mason în vremurile în care contam în societatea laică mai mult decât azi… Nu-i ciudată lumea asta câteodată?

  11. Rasvan, ceea ce incerc sa spun este…pe directa …cam asa: generatiile actuale de tineri „pastori-teologi” sunt majoritar cu nasul pe sus si „educati” in „spiritul Talpos&company” Daca ar merge vreunul la voi ar intina, cu aceasta aroganta „spiritualitate”, tot ceea ce este natural,medieval,original si neintinat spirit…baptistic clasic „. Nu de teologi are nevoie satul romanesc fie ca e din Nordul Moldovei fie ca e Oltenia, ci de oameni curati care il poarta peHristos in inima, gata sa renunte la bruma de civilizatie moderna si care sa iubeasca cu adevarat semenii, care sa fie in stare sa priceapa saracia si neamul…Iar astfel de oameni NU se mai fabrica. Sunt specimene RARE…Oamenii jertfa vie pentru Hristos…nu elite, nu ipocriti..

    (imi cer iertare anticipat pt ORICE tastare…negramaticala de orice fel** ma obisnuiesc f greu cu tableta si tastatura aferenta mapei…e altfel decat pe laptop pe care l-am vandut din motive obiective si mi-am luat o „jucarie” cu net, ceea ce e bine – nu maistau pe net mult timp 🙂 )

  12. Dragă Marinel, răspund la ce spui tu:

    „… n-am fost nici măcar pionier (căci aveam origini “nesănătoase”), am fost acuzat de câteva persoane că… aş fi mason în vremurile în care contam în societatea laică mai mult decât azi… Nu-i ciudată lumea asta câteodată?…”

    Da, e ciudată. 🙂 Acum, tu ai faţă de mason ratat, dar eu ştiu că nu eşti. 🙂
    Masonii sunt, în general, alifioşi. Tu esti în colţuri, ceea ce nu înseamnă că te asemeni echerului masonilor. 🙂
    Eşti un om drept, ceea ce nu înseamnă că eşti ca rigla lor.
    Îţi delimitezi bine cercul de prieteni, ceea ce nu înseamnă că ai fi compasul de pe sigla lor. 🙂

  13. Dragă Lia, tu scrii, foarte frumos şi foarte adevărat, din punctul meu de vedere:

    „Nu de teologi are nevoie satul romanesc fie ca e din Nordul Moldovei fie ca e Oltenia, ci de oameni curati care il poarta peHristos in inima, gata sa renunte la bruma de civilizatie moderna si care sa iubeasca cu adevarat semenii, care sa fie in stare sa priceapa saracia si neamul…Iar astfel de oameni NU se mai fabrica. Sunt specimene RARE…Oamenii jertfa vie pentru Hristos…nu elite, nu ipocriti.”

    Da, precizarea ta mi-a fost de folos. Fabrica de care vorbeşti, biserica vie, nu porduce astfel de oameni decît atunci cînd e zdobită, cînd suferă, cînd e în lanţuri, prigonită. Cum a fost pe vremea apostolilor, în „Fapte…” sau pe vremea comuniştilor, în România. Atunci s-au cernut adevăratele valori, nu acum.
    Îţi dau dreptate şi cred că tu, de la faţa locului, din Bucureşti, cunoşti problema infinit mai bine decît mine.

  14. Draga Rasvan, eu nu am acest dar de a scrie si de multe ori se pare ca pic si eu asa ca „musca-n lapte” 😀 Am inteles foarte bine ce simti. Am trecut si eu printr-o stare de revolta impotriva asa ziselor elite. Ti-am spus sa te bucuri de ce ai, ca sa nu dai vrajmasului prilej de bucurie. Vrajmasul are cistig de cauza, cind reuseste sa ne rapeasca bucuria si pacea din inima. Altfel, cred ca facem parte din aceiasi biserica. Cautarile si asteptarile ne sint la fel. Eu tinjesc dupa „dragostea fără cuvinte a multora din fraţii mei” si „bucuria lor sinceră că ne-am întîlnit”.
    „Apoi, eu sunt un tip demodat.” Eu si mai demodata. 😀
    Cit priveste credinta, eu intreb care sint „cărările cele vechi, care este calea cea bună” (Ieremia 6:16), ca sa umblu pe ele si sa gasesc odihna pentru sufletul meu. Pace sfinta iti doresc!

  15. Recunosc ca imi place informatia de calitate, cu toate astea cred ca adevaratul geniu nu traieste pe piscurile muntilor. Am avut sansa de a lucra acum 4 ani cu un profesor universitar care in tineretea lui a castigat olimpiada internationala de matematica pe primul loc. Avea profilul unui geniu, cu toate astea era o persoana placuta, plina de umor, desi avea unele stangacii in raportarea sociala, era o persoana care stia sa culiseze de la simplu la complex cu usurinta.

    Nu ma simt confortabil intr-un mediu crestin in care sunt catalogat dupa costumul de doua mii de euro, dupa casa cu o latime mai mare decat cea a bisericii si cu o masina pe care sa o pot parca langa Pontiacul pastorului junior al bisericii, ca langa a seniorului nici nu ma gandesc 🙂

  16. Dragă Romulus, dacă aş fi fost vecin cu voi, aş fi fotografiat toată parcarea aia cu Pontiacul şi o dădeam pe blog. 🙂
    Ăştia nu sunt dereglaţi financiar, ci mintal. Părerea mea. 🙂

  17. Nimic interesant de vazut, Pontiacul era second hand 🙂 . Am fost aproape zece ani intr-o biserica in care standardul financiar era un barem important. Desigur nu zicea nimeni nimic explicit, dar privirile, atitudinile, acceptarea in cercurile de prieteni tinea de un standard. Bisericile de elite intelectuale si financiare sunt incomode pentru oamenii de nivel mediu. Cu toate ca, adevaratele genii nu sunt oameni care isi pun firma pe frunte si nu fac un fast din propria capacitate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s