Regele Liră

 

Regele Liră avea trei fete: Do, Re şi Mi.

Do era dolofană şi majoră, Re era ca o regină rece, iar Mi, biata de ea, era mică şi peltică.

Cu vîrsta, Regele Liră a început să sune tot mai fals.

Regatul notelor a început să murmure şi instrumentele s-au acordat să-l dea pe moş în jos, în beciul cu octave.

Regele Liră le dădu, lui Do şi Re, cîte un portativ cu cinci nivele, la cheie Sol.

Pe Mi a uitat-o, tăcută şi minoră cum era.

Şi Do şi Re s-au dus la Liră şi i-au spus:

Oh, Tată, lasă pe noi şi ai să vezi ce cîntece ţi-om face!

Iar Liră, bătrîn, senil, pe jumătate orb, a acceptat. Surzise şi încurca măsurile.

Hrănit o viaţă-ntreagă numai prin ureche, bătrînul rege, ştirb, nu mesteca bemolii şi diezii, pe care peţitorii îi purtau, prin faţa lui, în melodie.

Pe Do a dat-o, orbul, după prinţul Raggae, fiul lui Rap şi al vulgarei Soul.

Pe Re a pricopsit-o după mîndrul Rock, flăcău din flori al muzicii de Pop.

Biserica se veselea, cînta, dansa, se releva.

Într-un tîrziu, l-au detronat pe Liră, l-au legat strîns, cu funii şi l-au alungat. 

Pus în butuci, fără aripi, cînta cu Mi, săraca, fata bătrînă care i-a rămas, din fluier şi din mandolină, o melodie veche, din Filipi.

 

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Regele Liră&8221;

  1. Pentru curaj la scris: „Căci sunt plin de cuvinte, îmi dă ghes duhul înăuntrul meu;
    lăuntrul meu este ca un vin care n-are pe unde să iasă, ca nişte burdufuri noi, gata să plesnească.
    Voi vorbi deci ca să răsuflu în voie, îmi voi deschide buzele şi voi răspunde.
    Nu voi căuta la înfăţişare, nu voi linguşi pe nimeni;” (Iov 32:18-21)

  2. Daca vei fi taiat pentru Adevar, vei intra in rindul martirilor, care ar fi un nou motiv de bucurie.

Comentariile nu sunt permise.