Cronici mondene (116) De la o cultură la alta

 

Zilele trecute am pus pe blog două postări ale unor prieteni din generaţii diferite: Marinel Blaj, aproape sexagenar, şi Tudor Vişan Miu, elev de liceu din Bucureşti.

Primul a fost realizatorul unei emisiuni de muzică la un post de radio evanghelic, al doilea a avut lansarea cărţii scrisă de el despre viaţa unui coleg de-a Majestăţii sale, Regele Mihai I al României.

Ambii sunt creştini: bătrînul e baptist, cel mic e ortodox.

Moderatorul emisiunii muzicale a fost pastorul bisericii al cărui membru este Marinel Blaj.

Invitatul lor de onoare a fost nimeni altul decît distinsul muzician Dorin Frandeş.

Emisiunea a fost foarte reuşită, poate cea mai izbutită din toate de pînă acum.

La lansarea cărţii lui Tudor Vişan Miu a fost invitat şi a avut cuvinte de laudă  distinsul acad. Răzvan Theodorescu, personalitate recunoscută a culturii române.

Ca o picanterie, dacă mi se permite acest lucru şi, sper, fără să-mi supăr prea tare prietenii, maestrul Dorin Frandeş este membru fondator al unui club Rotary din Arad, în timp ce dl. acad. Răzvan Theodorescu este mason.

Asta nu schimbă cu nimic datele problemei şi am făcut această precizare pentru ca toată lumea să înţeleagă că n-am nimic de împărţit nici cu cultele, nici cu ocultele.

Nici măcar prietenii.

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Cronici mondene (116) De la o cultură la alta&8221;

  1. Dragă Răsvan,
    Ca să fie masa completată, revin diseară cu Argumentul de azi a lui Patapievici. Vine Jean Sévillia tocmai din Franţa, să discute despre două feluri de corectitudini: una morală (care este dreaptă), alta politică (care este ticăloasă).
    Cu drag!

  2. Dragă Tudor,
    Am citit „Terorismul intelectual” al lui Jean Sevillia, cînd a apărut la Humanitas. Bună carte! Interesant om!
    E nemaipomenit că te poţi bucura de întîlnirile astea. Să dea Dumnezeu să nu fie oprite, cum s-a întîmplat cu ICR-ul şi cu „Înapoi la argument”, mai ales de cînd baronii au pus mîna pe putere.
    Aştept cu nerăbdare veşti de la faţa locului. M-ar interesa impactul pe care l-a avut Sevillia asupra ta.
    Şi Dan C. Mihăilescu i-a prezentat cartea. Am văzut clipul pe YouTube. 🙂
    Sunt de gardă şi am primit cartea lui Tismăneanu, printre altele, „Diavolul în istorie”.
    Plouă şi bate un vînt rece. Doamne, mă simt ca un exilat în Siberia, citind literatură interzisă. 🙂

  3. Dragul meu, alăturarea celor două „fapte” (mă refer la emisiune şi la cartea lui Tudor – fac această precizare ca să se înţeleagă că, citez din memorie: „e greşiţi cei care crede că ceneva are ceva cu ceneva; nemenea n-are nimic cu nemenea!” 😉 ) mi se pare justificată doar prin prisma prieteniei care ne leagă! De departe, ceea ce face Tudor este mult mai notabil. Îl admir şi, oarecum, îl învidiez (să nu-i spui asta, te rog 😀 ) pentru dorinţă, voinţă şi străduinţă!

  4. … Şi putirinţă, dragul meu prieten, şi putirinţă. Pentru că degeaba vrei, te străduieşti şi perseverezi, dacă n-ai cu ce. 🙂
    Mintea e un spaţiu imposibil de definit, iar ceea ce pare întîmplător, de multe ori nu este. Contează că, la un moment dat, aveţi o percepţie similară asupra lumii din jur. Că vă rupeţi de mizeria cotidiană şi căutaţi frumosul, armonia, adevărul. Oricît de pompos ar suna asta. Ştii, cum vede broasca lumea nu o vede omul. După citatul tău, cu care sunt perfect de acord, nici în mintea unora realitatea nu se reflectă la fel ca la voi. 🙂
    Ce unitate de măsură să folosesc eu ca să-ţi dau dreptate, că ce a făcut el e mai valoros decît ce aţi organizat voi la Arad?
    Asta cu atît mai mult cu cît Tudor este un tînăr extrem de modest. O modestie reală, nu contrafăcută. Iar despre tine, ce să mai vorbesc…

  5. Dragă domnule Marinel Blaj,
    Bineînţeles, eu nu pot fi de acord cu dumneavoastră: Muzica este cea mai valoroasă formă a Culturii. Literatura şi Istoria vin după ea 🙂

  6. Argumentul de azi: http://tudorvisanmiu.wordpress.com/2014/04/11/sa-ne-intoarcem-inapoi-la-argument-11/
    Am luat 3 din 4 cărţi (n-aveau, se pare, „Corectitudinea istorică. Să punem capăt trecutului unic”, 2005). Am luat şi un autograf: a fost un pic mai greu cu scrierea numelui. I-am explicat că se scrie „comme la maison royale de Henri VIII”, dar n-a înţeles ce am vrut să spun decât după ce i-am dictat pe litere 🙂
    A fost simpatic francezul: se pare că ar fi cam singurul intelectual de dreapta care nu a suferit o companie de defăimare, probabil datorită stilului său atât de moderat de a gândi, plin de bun simţ. Sévillia e un romano-catolic practicant, tată a 6 copii şi bunic a 11 nepoţi.
    Nu mi-am permis nici un fel de observaţii în articol pentru că dialogul a sunat atât de frumos în limba franceză încât mi-e imposibil să-l aştern în română.
    Domnul Patapievici nu a anunţat încă invitatul lunii mai.
    Cu drag!

  7. Mulţumesc, dragă Tudor… eram să spun Henri VIII. 🙂
    Să ştii că nu s-a inventat încă francezul căruia să-i vorbeşti de casa regală a Angliei şi el să se facă a pricepe. Poate doar Andre Maurois, care a scris o Istorie a Angliei admirabilă, din punctul meu de vedere de filofrancez. 🙂
    Abia aştept să văd acasă, în tihnă, toată povestea. În gardă totul e fragmentat şi dezolant. În chestiile astea trebuie să te transpui, cumva.

  8. Că veni vorba de istoria lui Maurois: o au părinţii în bibliotecă, mi-a recomandat-o mătuşa mea drept „cea mai bună istorie a Angliei”, deabia aştept să o citesc 🙂
    Aş mai fi dorit să-i spun lui Sévillia că „c’est réconfortant de voir qu’il est possible d’avoir un discours libéral en français” 🙂 – dar era coada în spate şi nu voiam să le pun răbdarea la încercare….

Comentariile nu sunt permise.