Şi pentru Mitică a intrat Hristos în Ierusalim

 

Supărarea lui Mitică e întemeiată: şi pentru el a intrat Hristos în Ierusalim.

Ceea ce pare să fie de la sine înţeles, cînd vine vorba de ortodocşi şi de catolici, pentru unii ca mine şi ca Mitică lucrurile se… complică.

Nu insistăm să ne spună cineva “La mulţi ani!”, pentru că nu ne cheamă pe niciunul Florin, dar măcar să ne pomenească şi pe noi careva din media, la radio şi la televiziune.

Noi suntem baptişti, adică un soi de mîncători de oameni, în sens figurat: le mîncăm buna dispoziţie. Nu bem, nu fumăm şi, cel puţin în cazul meu şi al lui Mitică, nu ne uităm cu jind după femeile altora.

Or, cum tu nu poţi sta la poarta Ierusalimului cu o ţigără plimbată şmechereşte dintr-un colţ într-altul al gurii, cu un pahar de vin în mînă, iar seara, nu te poţi bucura, într-un bar, unde femeile dansează cu fundurile goale, şi nu poţi urla, ca tot majoritarul, că ăla e raiul, n-ai voie nici să intri în Ierusalim cu gloata. Tu eşti ereticul, sectantul. 

Cum am putea să spunem că ne avem bine cu Domnul dacă, o dată dezlegaţi din post la peşte, nu mergem să halim doradă la grătar, în grup, pe iarba cu zăpada verde?

Unitatea în diversitate nu ne atinge şi pe noi. Nu pe eretici şi nu pe calea undelor. Nu de la radioul sau televiziunea publică, pe care le plătim, pentru că suntem obligaţi să o facem.

Acum, iată cum sună Of-ul lui Mitică:

Sunt tare supărat azi, dragă Răsvan… Nu, nu pe tine, stai liniştit.

Păi cum să nu fiu! Deschid radioul şi ce mi-e dat să aud la ştiri : Astazi credincioşii ortodocşi şi catolici sărbătoresc Intrarea în Ierusalim…

Adică numai ei ?

Şi eu sărbătoresc. Şi nu doar anul acesta sau anii de dupa ’89.

Şi eu sunt printre cei care susţin Radioul public… Li se trage şi din banii mei pe factura lor de la “Electrica”.

Unde să-mi spun of-ul?

Aici, la această postare.

De câtăva vreme, s-a rezolvat, că şi în zona noastră se aude “Vocea Evangheliei”. În fiecare zi, cam patru ore.

Este undeva, langa “Trinitas”, un post de radio 24 din 24. Ăla emite poate mai puternic decat orice staţie. Al nostru e bruiat…

Uite că mi-a trecut supararea şi pot să merg liniştit la slujbă…

Închei cu un citat din Evanghelie, în traducera lui Cornilescu:

În Ev. Ioan 4:21 stă scris astfel:

Femeie”, i-a zis Isus, „crede-Mă că vine ceasul cînd nu vă veţi închina Tatălui, nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim.

Voi vă închinaţi la ce nu cunoaşteţi; noi ne închinăm la ce cunoaştem, căci Mîntuirea vine de la Iudei.

Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui, trebuie să I se închine în duh şi în adevăr.”

Semnat,

MITICĂ

 

Anunțuri

11 gânduri despre &8222;Şi pentru Mitică a intrat Hristos în Ierusalim&8221;

  1. E bine ca I-a trecut lui Mitica. Cu siguranta, motivul e ignaorarea/dispretul la adresa protestantilor. Dar mai e ceva! Si in America se spune: „pt catolici azi e Vinerea MAre cea mai sfinta zi din calendarul…”. E un mic simbure de adevar. Noi, evanghelicii, sarbatorim Pastele in fiecare zi; noi nu ne dam prea dare dupa calendare. Pina la urma, indirect transmitem o imagine confuza. O colega evreica mi-a spus ca mergea des la luterani la biserica pt ca avea o prietena ce-o ducea acolo, copii fiind. Evreica n-a realizat ca si luteranii se impartasesc. Citiva ani, n-a nimerit niciodata la impartasanie… Sunt evanghelic; nu sunt importante formele si ritualurile. Am ajuns insa la concluzia sa imi impodobesc casa de Craciun ca sa stie lumea ca sunt crestin desi nu asta ar trebui sa fie proba. Da-n confuzia cultural- PoMo am ajuns sa cred ca si manifestarile exterioare comunica ceva. Intr-un an, mi-am pus baloane gonflabile cu mesajul Invierii in fata casei ca sa marchez evenimentul. Pina la urma manifestarile noastre exterioare vor trebui sa se adapteze inculturii/tendentiozitatii din jur.

  2. Dragă Doru Radu, televiziunile de la noi dau ceea ce ştiu că place publicului. Se gudură pe lîngă el, îl curtează şi nu-l educă. Nu ştiu cum e în America.
    Aici nu există nicio reacţie din partea societăţii civile.
    Discriminarea noastră nu priveşte pe nimeni din cei care au notorietate în România (mă refer la oamenii de valoare, nu la ticăloşii îmbogăţiţi sau la politicieni).
    N-o să vedeţi semnături strînse pentru aşa ceva, (cum au făcut pentru vanitatea unui Pleşu), în semn de protest pentru că ne îngroapă morţii ca pe sinucigaşi sau avortoni sau că, la fiecare sărbătoare mare creştină suntem trataţi de parcă n-am exista.
    Suntem buni la dat taxe, la impozite şi la vot şi cam atît.
    Mitică s-a resemnat şi a plecat la adunare, ceea ce facem cu toţii.
    Iar conducătorii noştri religioşi nu fac două parale. Ah, ba da! Ei fac avere şi candidează la europarlamentare.

  3. Doru Radu, in loc de un raspuns simplu prefer sa scriu o poveste sau doua….

    Trebuie sa recunosc faptul ca odata cu plecarea in strainatate in mai multe ,,valuri’’ a unui numar considerabil din randul nostru am slabit si numeric si ca voci care sa spuna lucrurilor pe nume.

    Nu sunt nici gelos pe voi si nici invidios.

    In anul 1990, inainte de alegeri, cumnatul meu a plecat in DDR, de acolo in Suedia, apoi, cu un vapor, in imprejurari dramatice, a ajuns in Canada. Au ramas sotia si doi copii, care au asteptat tot cate sase luni sa plece si ei, pana s-a prelungit plecarea la mai bine de cinci ani.

    Inainte de plecare, i-am spus nepoatei mele, care tocmai terminase slasa a VIII-a:

    „Avionul vostru o sa zboare sus de tot insa o sa treceti printr-un loc misterios- Triunghiul Bermudelor. Odata ce veti trece de acel punct, se va intampla ceva in mintea voastra. Dintr-odata veti uita de unde ati plecat si toate cîte s-au petrecut in ultimii ani. Tara unde mergeti o sa va ceara totul…”

    Dupa ani de zile, si-a amintit cu mult haz de vorbele acelea si aproape că mi-a dat dreptate.

    ….

    Ce naivi am fost cand Petre Roman a decretat, in calitate de Prim Minisru, ca toate primariile sa acorde tuturor cultelor locuri centrale pentru construirea de biserici!

    Era un imens loc central de pe care tocmai se demolasera 10-12 case etajate. Imediat, fara acte sau aprobari, a fost ocupat, mai intai construindu-se o mica cladire cu cruce, unde s-au facut slujbe, apoi o lumanare ,,uitata” a facut scrum casuta aceea, dupa care s-a facut o sala mare si, intre timp, in mijlocul spatiului, s-a sapat, adanc, pentru fundatia unei catedrale imense, la care inca se lucreaza, dar se fac slujbe deja.

    De unde bani? Si de la Primaria orasului, care a donat cateva zeci de mii de Euro, in timp ce trotuarele inca mai sunt adevarate capcane cu gropi, iar de infiintarea de locuri de munca, atragerea de investitori, nici vorba! Acel primar a stat doua mandate, timp in care s-a plimbat peste tot. Si n-a facut nimic…

    Intre timp, vechile intreprinderi au intrat in faliment, iar din zona au plecat, spre alte tari, cam douazeci de mii de oameni, in special tineri.

    Pentru baptisti, dupa multe tergiversari, s-a pus la dispozitie un teren, undeva, intre blocuri, si lucrarile au demarat dupa vreo 2-3 ani de ciorovaieli si amenintari, venite din partea unor vecini care cereau ei terenul, in schimbul celor pe care statul a construit blocuri. Pana cand instanta a hotarat ca e legala concesionarea terenului.

    ….

    Dupa ani de framantari, a aparut, in sfarsit, Legea cultelor. Conform acestei legi, primariile sunt obligate, acolo unde nu exista, sa infiinteze cimitire orasenesti [comunale].
    Cum se procedeaza cu baptistii? Primarul ii trimite la preotul ortodox. Cu mici, foarte mici exceptii, preotul nu va accepta sa se faca o altfel de slujba in cimitirul lor.
    Ce e de facut? retragerea mortului din cultul baptist si reinscrierea in cultul Ortodox sau a accepta umilinta de a-ti inmormanta pe cel mort, acolo, undeva, la margine cu cei spanzurati…

    In legatura cu sarbatorile, am decis ca le voi tine pe toate si asta ca sa nu ajung ca unii baptisti americani care au venit in zona sa evanghelizeze si nici nu stiau ca in duminica respectiva era [Sarbatoarea Rusaliilor] -Pogorarea Duhului Sfant.
    Era un an ca acesta, cand intreaga crestinatate are aceeasi data pentru Ziua Invierii, lucru care se intampla o data la 4 ani.

    In ceilalti ani , desi suntem dintre neoprotestanti, sarbatorim odata cu ortodocsii, pentru ca si noi SUNEM ROMÂNI.

  4. Mitica & vindecatoru:
    Intru totul de acord cu domniile voastre.
    Recent, am discutat cu un tinar despre plecarea la Domnul a “unei voci”, Doru Popa- pastor, fost primar, fost candidat ca senator, om cu puternice contacte in ultimele guverne.
    Desi politic, fostul meu prieten, -DP- s-a departat de mine, cred ca el a fost o “voce”. Tinarul acesta, care a fost foarte apropiat de DP, mi-a spus un lucru pe care il cred.
    “Doru Popa si Paul Negrut s-au batut pentru libertatea baptistilor in anumite privinte” –mi-a spus el. Mi-a dat exemple din domeniul educational, unde Doru si-a ncercat puternicul talent persuasiv cu Iliescu si Nastase. Din contra, tinarul acesta mi-a spus: “Am avut parlamentari evanghelici, dar n-au avut forta de a ne sustine precum DP si PN”… Desi am plecat de mult din tara, cunoscindu-i pe cei 2, ii dau dreptate tinarului. Pentru a scrie asta, am abandonat –temporal- simpatiile politice.
    Da, sarbatorim anul acesta Sfintele Paste cu totii la aceeasi data… ba chiar si evreii il incep mine… Sarbatori Fericite!

  5. Dragă Mitică, e foarte interesant comentariul tău.
    Referitor la cimitire, aşa este. Cică suntem o ţară europeană! Să fim serioşi! Nu e nicio deosebire între talibani şi mulţi dintre ortodocşi.
    La Tîrgu Neamţ e un popă care răspunde de cimitir. A mai scris despre el. Are un nume predestinat: Vrăjitoru. 🙂
    Dar nici noi nu suntem mai breji: în loc să se unească, la bine şi la treabă, comunităţile evanghelice din oraş (baptişti şi creştini după evanghelie), stau fiecare în locaşurile lor şi ard, simbolic vorbind, tămîie, fiecare pe altarele lor.
    De-aia nu avem cimitir sau loc destinat special pentru neoevanghelici, pentru că nu a fost nimeni să se lupte pentru asta. Dar, ca să avem cîştig de cauză, ar trebui să ne conjugăm eforturile. A încercat pastorul ceva, dar n-a fost susţinut.
    Dacă le-am pune pe toate înaintea lui Dumnezeu, în loc să ne dăm pe la ţurloaie, multe s-ar rezolva.

Comentariile nu sunt permise.