De ce iubesc Paştele? De ce nu…

 

Marinel, dacă n-am face bîlci televizat din sărbătoarea Învierii Domnului, toate ar fi la locul lor. Adică la locul meu, că nu vreau să vorbesc în numele nimănui. 🙂
Mă bucur de miel, de drob, de salata verde, de spanac, de ouă roşii, de pască şi de cozonac. Mai ales de cozonac. Mi-e dor de atmosfera de la masa de Paşte din fiecare an, cînd trăiau bunicii mei, părinţii mei.
Mi-e dor de chestiile astea şi mă bucur de ele la fel cum mă bucur că revin, în fiecare an, berzele, la cuiburile lor. La fel vin amintirile. De ce de Paşte? De ce de Crăciun? Şi de ce nu?
Ah, că alţii beau toată noaptea sau se destrăbălează pe malul mării în noaptea de Înviere…, e adevărat, dar e treaba lor. Fiecare va primi pedeapsa pentru ce cunoaşte, nu pentru ce nu cunoaşte.
Mă bucur cu ortodocşii, cu catolicii, mă bucur cînd îi văd că aduc “lumină” la casele lor, deşi la noi nu e obiceiul. Măcar de-ar trezi asta ceva în conştiinţa tinerilor, măcar aşa să-şi mai aducă aminte de jertfa lui Hristos.
Ce e Paştele pentru mine? În primul rînd un prilej de pocăinţă, urmat de bucurie şi de toleranţă, de îngăduinţă, de ecumenism, dacă vrei.
Atunci cînd cîntă, noaptea, credincioşii, Hristos a înviat din morţi, nu mă mai gîndesc la altceva. E şi sufletul meu limbă de clopot. Şi oamenii sărbătoresc, şi se bucură. Pentru cît timp? asta ar fi întrebarea…

 

Anunțuri

16 gânduri despre &8222;De ce iubesc Paştele? De ce nu…&8221;

  1. Reblogged this on tudorvisanmiu and commented:
    Ce apreciază Răsvan la noi şi la catolici: «mă bucur cînd îi văd că aduc “lumină” la casele lor, deşi la noi nu e obiceiul». Ca să echilibrăm balansul: noi avem „Lumina Sfântă” de la Ierusalim 🙂 – despre care unii, mai sceptici, zic că ar fi o înşelătorie. Dumnezeu ştie!…

  2. Şi ouăle roşii, nici alea nu sunt de la noi… 🙂
    „Lumina” am scris-o între ghilimele, e în sens simbolic.
    Nu vorbesc aici de un… Flutur(e) pe lampă. Asta e altă… piesă. 🙂

  3. Bineînţeles. Nu poţi aduce lumina cu… avionul 🙂 – nici chiar în trecerea dintre o Sâmbătă şi Duminică în care s-a întâmplat Cea mai mare Minune a Istoriei.
    P.S.: Aş dori, dacă ai timp, să-ţi trimit 12 piese pe care le-am scris, şi pe care doresc să le trimit la un concurs literar. Ca premiu, cartea va fi publicată la Gaudeamus 2014, cu 50 de exemplare revenindu-mi mie. M-ar onora dacă, ca naş al meu în scrierea în spaţiul public, mi-ai scrie o prefaţă 🙂

  4. Frumoase gânduri, Răsvan! Nu vreau să fiu negativist (deşi motive ar fi destule!), dar mă obsedează două lucruri din cele scrise de tine:
    – acel „pentru cât timp?”, legat de o justificată îndoială apropo de „Măcar de-ar trezi asta ceva în conştiinţa tinerilor, măcar aşa să-şi mai aducă aminte de jertfa lui Hristos”
    – ecumenismul pe care îl înţeleg în contextul comentariului tău şi nu îl înţeleg în ideea sa riscant abordată în alte medii şi contexte.

  5. Ok. Le voi reorganiza 🙂 Sau, mai bine, printez câteva exemplare – sub o formă precară (mai am de dat şi altora de citit înainte….) – şi ţi-l trimit la Târgu Neamţ sau Harlău 🙂

  6. Scanează-le, după ce le printezi, şi trimite fişierul pe mail. 🙂
    Acum sunt de gardă la Hîrlău şi de cînd m-a întrebat Marinel despre ecumenism, numai cazuri nasoale mi-au venit. 🙂

  7. Dragă Marinel, răspund, dar am de rezolvat o policitemie vera cu elemente de vasculită, un beţivan, doi copii bolnavi şi o criză de colecist cu hipertensiune. 🙂

  8. Da… 🙂
    Pentru cît timp: mă gîndesc că va veni prigoana din vremurile din urmă, cînd uşa harului se va închide. La asta mă refeream. Apoi, cum scria Borges undeva, într-o nuvelă din Aleph, dacă nu mă înşel, în teologie pericolul cel mare e acolo unde lucrurile au multe puncte comune, în aşa fel încît să nu sezizezi la timp otrava. (Caut acasă citatul şi revin.).
    Ecumenism: da, e o sperietoare atît pentru noi, cît şi pentru ortodocşii ultras. Dar nu în sensul acela l-am folosit. 🙂
    Poate împăcare, toleranţă, colaborare, dialog, credinţă, apărarea valorilor creştinismului, într-o lume care are din ce în ce mai multe accente de nebunie (scientologie, gnosticisme, etc. ) şi ameninţarea fundamentalismului musulman.
    Admir scrierile lui Andrei Scrima. 🙂

  9. Răsvan, aşa alege dintre cele enumerate de tine în special dialogul şi apărarea valorilor creştinismului, într-o lume care începe să nu mai ştie cu adevărat ce este creştinismul ! Iar dintre nebunii, cea mai periculoasă e scientologia! Crede-mă că ştiu de ce spun asta!

  10. Rasvan, abia acum am descoperit blogul domnului Marinel Blaj, Cetatea de piatra… Ce loc – adapost pentru minuni. Si cum e muzica acolo…
    Multumiri!

Comentariile nu sunt permise.