Eclipsa noastră cea de toate zilele

 

Marţi a avut loc prima eclipsă de lună dintr-o serie de patru. Următoarele trei vor avea loc în decurs de un an şi jumătate (8.10.2014; 4.04.2015; 28.09.12014).

Intervalul atît de scurt la care au loc aceste eclipse este un fenomen rar.

Luna apare însîngerată. Culoarea roşie-purpurie este dată de trecerea ei prin umbra pămîntului.

Sigur, este un fenomen astronomic, dar sunt de notat cîteva- să le spunem- coincidenţe tulburătoare.

Toate patru eclipse coincid cu mari sărbători evreieşti: cu Paştele şi Sukkot-ul, atît pentru 2014 cît şi pentru 2015.

Paştele evreiesc comemorează exodul israeliţilor din robia egipteană.

Pentru a fi lăsaţi să plece, Dumnezeu a trimis zece urgii peste Egipt. Prima era de sînge, ultima de moarte (a primului născut).

Moartea a fost asociată mereu cu sîngele.

Interesant este că trei evenimente cruciale din istoria evreilor au coincis cu eclipsa totală de lună şi s-au însoţit cu vărsare de sînge: în 1967, Războiul de Şase Zile, cînd evreii au intrat în Ierusalim după 2000 de ani de exil; 1948, Declaraţia de Independenţă a Israelului; 1493, cînd primul mare inchizitor al Spaniei, iezuitul Tomas de Torquemada, a început prigoana sîngeroasă a evreilor. (Pentru conformitate, de consultat AICI.).

Cine a citit istoria evreilor nu găseşte nimic amuzant în temerile lor din acest an. Ironiile şi înjurăturile aparţin unei alte “culturi”, de fapt, a unei subculturi. Am întîlnit cîteva pe facebook.

Pe fondul unui antisemitism în creştere, cu un colos rusesc trezit la viaţă şi gata să înghită tot ce-i stă în cale, cu epidemii tot mai cumplite, erupţii, incendii şi cutremure devastatoare (vezi Chile, Peru), mobilizări armate şi posibil război civil în Ucraina, la graniţa cu România, isteria politicienilor noştri, total defazaţi, războiul celor două tabere de mafioţi care ne-au distrus ţara de-a lungul ultimilor ani, ne apare cu atît mai bizară, mai ruşinoasă, mai grotescă.

Eclipsa noastră cea de toate zilele, ia-ne-o nouă, Doamne!

E miercuri şi suntem, încă, în Săptămîna Mare. 

 

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Eclipsa noastră cea de toate zilele&8221;

  1. Nu ştiu ce să spun. Eu cred că da. Dar asta e altă problemă. Fie că le numim coincidenţe, fie că le dăm o însemnătate majoră şi premonitorie, ele există şi merită să facem un exerciţiu să ne raportăm la ele.
    Eu l-am făcut, dar sunt un filosemit declarat. La mine nu se pune. 🙂
    După cum ştim la fel de bine amîndoi, tot ce se petrece e din voia lui Dumnezeu. Rămîne de văzut dacă interpretăm corect semnele sau nu.

Comentariile nu sunt permise.