Cu Hristos răstignit la patru ace

Ieri, într-o emisiune de la ora 23, domnul Radu Banciu se străduia să ne deschidă, dacă nu ochii, măcar mintea:

Spunea că biserica este o insitituţie mincinoasă şi că trebuie să fii stupid  să crezi că, în ipoteza că Dumnezeu a creat universul şi, implicit, pămîntul,  mai are grija ta, în secolul XXI, urmărindu-te, pas cu pas, să te vadă ce faci şi ce gîndeşti. Că, de fapt, toată tradiţia bisericii nu este decît o mare înşelătorie.

Astăzi, m-am întîlnit cu un coleg care venise la servici îmbrăcat la patru ace, cu un costum la două rînduri. L-am întrebat dacă se duce să se spovedească. El mi-a spus că nu, că a venit aşa din respect pentru tradiţie. E Săptămîna Mare, dar dacă m-aş spovedi, a rîs el, aş avea atîtea de spus, încît ar pierde popa Învierea.

Iată ce scria Andrei Scrima, în comentariul său la Evanghelia după Ioan, vorbind despre tradiţia bisericească şi crucificarea lui Hristos:

„Căci Christos ‚şi-a dat Duhul’, şi Duhul, pînă la sfîrşitul timpului, nu va vorbi decît despre Christos şi despre taina lui Christos. Rămînerea în starea de înţelegere faţă de această rostire: iată sensul tradiţiei bisericeşti. Este lucrarea Duhului care îl revarsă pe Christos, îl dăruieşte lumii. Tot ce este viaţă creştină în Duhul, orice  ‚timp’  al lui Christos în Duhul constituie tradiţia bisericească.” (pag. 283)

E Vineri şi suntem, încă, în Săptămîna Mare.

Anunțuri