Un om fericit

Ce-i trebuie unui om ca să fie fericit? Am ratat o mulţime de „vieţi”: un an să mă fi făcut oier, la stînă, apoi că cobor cu ele la iernat, în casele acoperite cu şindrilă.

Într-alt an, să trăiesc în munte, cu laviţă la poartă şi un peisaj cum e cel din postare, de azi,  lîngă Ceahlău, şi să cobor cu plutele, pe Bistriţa.

În altul, să pesuiesc în mare, în altul să supravieţuiesc pe Dunăre, pe şlep.

Din toate astea, n-am făcut nimic. M-am mutat dintr-un loc în alt loc, dintr-un bloc în alt bloc.

IMG_3585

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Un om fericit&8221;

  1. Poate sus pe plaiurile verzi ale eternitatii vei fi mutat din cetate in cetate:))
    dar oare ce slujba vei primi acolo? Stie El.

  2. Să ştii că povestea de ieri nu era metaforică. 🙂
    Universul material rustic, cel care s-a mai păstrat în zonele de munte, mă atrage în mod deosebit.
    Dar, e ca şi cu turiştii: vizitează, dar nu pot să prindă esenţialul, decît dacă ar trăi acolo un timp.
    Nu vedeţi că suntem tot pe fugă, ca şi cum ne-ar alerga cineva? Fugim de noi, fugim de moarte? Ni se pare că înţelegem, dar nu pătrundem în profunzimea lucrurilor. Ni se trage pămîntul, ca preşul, de sub picioare.
    Degeaba citeşti sau vezi, dacă nu trăieşti, efectiv, în miezul lucrurilor, pipăind structurile, înţelegînd alcătuirile, împletind fibrele, adulmecînd mirosurile.
    Aş pune mulsul oilor examen facultativ la bacalaureat. 🙂
    Totul e mediat, intermediat, falsificat. Alergăm de la o himeră la alta. Încearcă să spargi o buturugă sub ochii nevestei, fără să te faci de rîs sau să rămîi fără picioare şi vei înţelege ce am avut de spus.
    Ştiu că e, practic, imposibil, deşi au fost oameni care au trecut prin asta şi au ajuns mari scriitori.
    Cum ar fi să te izolezi de lumea civilizată, şi aici vorbesc inclusiv de internet, tv, etc., tînăr fiind, şi după o perioadă, să te întorci şi să povesteşti? Ce-ar fi să rămîi un an repetent la sistem?
    Să te prinzi în simplitatea oamenilor şi a relaţiilor cu ei, a celor cu care merită să stai de vorbă? Pentru că şi aici e din ce în ce mai rău. Alcoolul şi sărăcia au făcut ravagii şi la ţară.
    Am trecut demult de cumpăna apelor, aşa cum o definea Lucian Blaga. Nu mă mai pot întoarce în timp. Lucrurile au rămas necreate, iar eu am trăit ca în vis. Văd o ciutură şi nu ştiu la ce foloseşte.

  3. Da, Răsvan, povestea e tristă… Ne consolăm că la bloc am avut apă caldă (cât am avut) şi nu ne dăm seama că am ratat apa curată de la izvor!
    Mai trist e că experienţe de genul celor visate de tine, trăite episodic, mai mult agravează percepţia despre sistem, făcându-l şi mai greu de suportat!
    Uite de ce noi, cei mai „trecuţi de culmea dealului” credem mai mult şi mai profund în înviere! 😉

  4. Ştii… ieri mîncam nişte alune şi mă uitam la ce se vede în poză. Acum sunt de gardă. Evident, pentru asta sunt plătit, dar chestia nu schimbă cu nimic datele problemei. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s