La Hârlău, medicina e făcută din carne de tun

 

Televiziunile şi presa din ţară au prins din nou curaj pe un subiect devenit un clasic românesc: moartea cu zile.

Sau, moartea nu vine niciodată singură, ci cu ambulanţa cînd, deja, nu mai e nimic de făcut.

Şi, ca de cele mai multe ori, cel vinovat este nevinovatul, acarul Păun, în cazul de faţă, şoferul ambulanţei care i-ar fi trîntit un pumn în faţă soţului îndurereat.

Asta e regia. Sînge, moarte, catastrofe, accidente, procese, condamnări. Înduioşare. 

Aşa, netam-nesam, l-a pocnit şoferul. Din plăcere şi sadism. Ca mijloc terapeutic aplicat rudelor îndurerate. Pentru că ţara e plină de rude îndurerate, nu ştiu de ce s-a rezumat doar la atît. Aşa cade bine la presă. Aşa place la popor. 

Care a fost, de fapt, adevărul? Dar, parcă ce mai contează adevărul, din moment ce presa, la unison, e în fugă după senzaţional?

Vrea cineva să-l afle? Are cineva tăria să-l recunoască şi să şi-l asume?

Eu nu vorbesc aici de bîlbîiala, de confuzia care au domnit şi ambulanaţa a ajuns unde a înţărcat dracul bălaia.

A greşit operatoarea? A greşit STS-ul? Cine şi de unde pleacă totul? Dacă nu se va politiza, poate vom afla.

Revin la cazul cu şoferul.

Ambulanţa din Hârlău a ajuns la faţa locului imediat după ce a fost solicitată.

Deja, zona devenise una de conflict. Femeia murise, disperarea cetăţenilor de etnie rromă ajunsese la cote maxime, poliţiştii de la faţa locului erau în aşteptare, în caz de ceva.

Pentru microbişti, e cunoscut faptul că un arbitru e cu atît mai bun cu cît stă mai aproape de fază. Nu poţi să apreciezi faultul, dacă eşti la cincizeci de metri de el. Exişti, dar degeaba exişti.

La fel e şi cu poliţia noastră. Acuză lipsa dotărilor, a personalului, a legilor care să-i permită să intervină în forţă, dar nici nu se sparge în figuri să o facă.

De nenumărate ori, lucrînd la spitalul din oraşul cu beleaua, am avut parte de astfel de meciuri.

Comunităţile de rromi sunt de două feluri: căldărarii, adică cei ale căror femei se îmbracă în fuste largi şi viu colorate, şi lingurarii, care sunt romanizaţi şi, în general, extrem de săraci.

Ambele comunităţi îşi au cartierele lor şi, în caz de scandal, de boală, accident sau simplă beţie se agită în colectiv. Iar colectivul ăsta poate număra zeci de indivizi, cu un temperament vulcanic.

De multe ori, colegii nu au putut face faţă acestor puhoaie de oameni care invadează curtea spitalului, pătrund în sala de urgenţe, trag de dulapuri, ameninţă şi lovesc personalul, urlînd că vor să le dai sănătate la minut.

Mai în glumă, mai în serios, am mai scris despre asta.

Am o constituţie destul de robustă şi nu sunt prea fricos, dar furia şi frustrarea pe care o simt, după mai bine de treizeci de ani de maserie, cînd sunt înghesuit între mese şi dulapuri, de cetăţeni beţi şi agresivi, sunt imposibil de tradus în vorbe.

Românii, spre deosebire de etnia rromă, rar se unesc să ajute pe cineva. Eventual, dau telefon la 112 şi căzutul în stradă, violent sau nu, este livrat la noi.

În cazul rromilor, situaţia nu stă chiar aşa. Înainte de Paşte, colegul din pediatrie a primit o cohortă de rromi beţi, care aduseseră cu ei o fată de 14 ani, gravidă şi în comă etilică, toţi urlînd, agitaţi, să-i facă ceva, să o trezească.

Ca să fie mai convingători, au rupt un geam de termopan.

Ţi l-am adus? dezbată-l! Aşa sună îndemnul clasic. Îl cunoştem toţi cei care lucrăm în zonă. Înjurături, umilinţe, agresiune fizică şi pericolul ca totul să degenereze în măcel.

Sezizată de multe ori, conducerea locală (primăria) a promis să instaleze camere de supraveghere. Evident, totul a rămas ca-n tren.

De ce? Păi, fără ele e mai simplu, nu ai nicio dovadă că a fost război. O poartă fără gard şi fără pază: ce poate să facă un amărît de portar în faţa unei mulţimi dezlănţuite?

Ambulanţele locale, ca să revin la subiect, nu au medici. Cîţi din cei tineri mai rămîn în ţară? Lucrurile nu arată ca la televizor.

Maşinile “cad” cînd ţi-e lumea mai dragă, personalul face faţă cu greu solicitărilor de tot soiul.

În ultima gardă, la spital, am primit 19 ambulanţe, singur, cu o asistentă şi o infirmieră.

Oamenii sunt neasiguraţi, iar în ceea ce-i priveşte pe rromi, chestia e de-a dreptul îngrijorătoare.

Se fabrică pachete de servicii de sănătate, în timp ce, în zone extinse, cum e pe la noi, buba socială e pe care să pleznească.

Sărăcia şi beţia i-a sudat deplin pe rromi şi pe români.

Zona, prosperă pe vremuri, cu fabrici de brînzeturi, de mobilă şi de conserve, a ajuns în agonie. Nu se mai produce nimic.

Cînd a ajuns la locul cu pricina, echipajul ambulanţei a intrat într-o zona de conflict. Şoferul este un om potolit, un băiat cuminte. Îi văd şi mă cunosc cu toţi. Un om împotriva tuturor? Să fim serioşi!

Acum au venit Zilele oraşului, un alt motiv de beţie, de urlete şi nebunie.

E vineri şi suntem carne de tun în România. Sunaţi la 112 să vină să ne ia. Dacă găsesc ţara. 

 

 

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;La Hârlău, medicina e făcută din carne de tun&8221;

  1. Răsvan, n-am putut da „like” la o asemenea postare! Cum să zici că-ţi place?
    Durerea mare e că nu doar că nu putem să mai trăim decent în ţara asta, dar nu mai putem nici muri decent! Deşi cele mai prospere afecri azi sunt cele cu serviciile funerare! E de lucru, frate!

  2. Dragă Marinel, acum e moda să se plimbe Ponta cu barca de cauciuc pe uliţe. Va veni şi clipa cînd, în unele cartiere, nu va putea intra decît cu tabul. La noi e o zonă scăpată complet din mînă. Problema e socială, nu doar medicală.

  3. Pe cat de necesare si binevenite sant aceste precizari,pe atat de trist e faptul ca presa nu se va grabi sa le raspandeasca sau comenteze.Nu sant interesati decat de senzational,de scandal sau orice poate aduce „rating”.Adevarurile triste,stanjenitoare,realitatile teribile cu care se confrunta foarte multi zilnic(in special cadrele medicale),sant prea rar amintite,sau nu mai impresioneaza prea multa lume.Fiecare isi vede de-ale lui si parca nu mai asteptam nimic bun,mai ales de la cei care promit multe doar in campanie electorala.E laudabil ca in asemenea conditii se mai gasesc persoane devotate profesiei ,care raman pe baricade,incearcand sa isi faca datoria.Sincer,am toata admiratia.

Comentariile nu sunt permise.