Cronici mondene (118) În zona gri, toate muştele au ochi albaştri

Există o zonă gri, a incertitudinilor, a tatonărilor, a presupunerilor. A fost cutare turnător sau nu? Şi dacă a turnat, cînd, cum şi pe cine?

Atîta timp cît nu a existat o cercetare temeinică, extinsă pe o perioadă mare de timp, în totală libertate, dincolo de orice fel de interese de grup, de clan şi de familie, orice presupunere poate avea temei, cum tot aşa de bine se poate să nu aibă.

În lipsă de dovezi, conduita cea mai sănătoasă e să te abţii.

M-a interesat fenomenul pentru că am devenit baptist cu acte în regulă mult după cumpăna apelor şi a vieţii.

Am avut destulă vreme să cred că sfinţii sunt printre noi şi nu mi-a venit să cred cînd am văzut că mulţi lipsesc de la apel.

Dialogul din ziua precedentă, purtat între Viorel Condrea şi Lidia Racoviţan, merita o postare separată.

Recitiţi-l, dacă nu vă e cu supărare. Cîntăriţi argumentele fiecăruia şi trageţi concluziile.

Eu am făcut-o şi am să încep prin a vă spune că demonstraţia lui Barthimeu nu m-a convins, pentru că se bazează doar pe presupuneri, pe bun simţ (ca să nu zic “bun plac”).

Aş aminti aici că Nicolae Manolescu, de exemplu, a cutreirerat lumea înainte de ’89, fără să fie acuzat că ar fi fost securist. Că Adrian Marino a făcut acelaşi lucru, dar că a dat de bănuit că-i turna pe cei din diaspora. (Cei doi nu erau pastori, ci oameni de cultură.).

Al doilea lucru de care-l pot acuza pe Barthimeu e încercarea de intimidare a interlocutorului, a Lidiei Racoviţan, în cazul nostru.

Din momentul în care, într-unul din ultimele sale comentarii, a dat multe detalii din perioada cînd s-au cunoscut, (care n-aveau nicio legătură cu tatăl Lidiei, bănuit de Barthimeu că ar fi avut legături cu securitatea), Lidia Racoviţan a părut că cedează, că se rupe şi că fuge. E o presupunere, evident.

Vă mărturisesc că n-am mai vorbit cu niciunul în privat pe tema asta şi nici n-am de gînd să o fac. Bîjbîi şi eu, ca şi voi.

Am dreptul să povestesc amintiri din copilărie, în care apar personaje de credincioşi baptişti, fără să mă tem că va veni cineva, un om care le ştie pe toate, să mă tragă de mînecă şi să-mi spună: ciocul mic, bă, ăla a turnat, ăla a fluierat în biserică?

Şi toate astea se petrec în zilele în care peste UBR, peste baptiştii din România, tronează, de două mandate, Otniel Bunaciu, cel al cărui tată a fost dovedit, cu acte, ca a fost turnător la securitate. Actualul preşedinte şi-a făcut studiile teologice la Oxford, la sfîrşitul anilor ’80, cînd nu trecea nici musca graniţa, fără să aibă ochi albaştri.

Înainte de a urmări dialogul de mai jos, devin suspicios şi risc să mă repet, afirmînd că finalul mi s-a părut formal, artificial, poate din lehamite, poate de teamă să nu apară alte elemente neplăcute, uitate, din trecut.

Iar eu aş vrea să ştiu un lucru: a colaborat sau nu cu secu Ioan Trif, un om aflat, cîndva,  în zona gri?

DIALOGUL

Barthimeu:

Pe Lidia Trif (actualmente Racovițan) și prin ea pe Trif Ioan (tatăl ei) i-am cunoscut de prin 1975. Se întîmpla după renumitele excursii ale tinerilor din Timișoara (majoritari) și Cluj în Apuseni respectiv Făgăraș, excursii sub părinteasca oblăduire a moșului Cure Simion și a invitatului de onoare Iosif Țon. După aceste itinerarii montane, relația dintre Cluj-Iris și Biserica Baptistă nr 1 Timișoara, a început să se înfiripe. Nu foarte durabil, dar a existat. Mi-a fost dat hatîrul să fiu parte contribuabilă la această înfrățire.
Succind explicîndu-mi poziția din primul comentariu al prezentului articol, ași aminti…
Că pe acele vremuri, conform unor cutume nelegalizate dar practicate, unele orașe erau declarate orașe închise în materie de intrări în oraș, de transferuri sau detașări. Și Timișoara, alături Clujului, era unul dintre acestea. Nu doar pentru intelectualii neînregimentați, dar și pentru păstorii necompromiși.
Că înainte de pastorul de atunci al Bisericii mai sus amintite a fost nimeni altul decît Liviu Olah. Un nume de referință genuin, nu cum încerca un trepăduș să insinueze că altcineva ar fi cel mai renumit evanghelic român (de la Epoca Primitivă încoace- 🙂 ).
Că între conducerea Bisericii și unii tineri studenți (mai) progresiști din acea vreme, relațiile nu au fost dintre cele mai armonioase pe tema acceptării fratelui Olah la serile de tineret.
Că în urma consultării unor documente reproduse din arhiva Uniunii Baptriste Române rezultă unele aspecte ce trebuie să ne dea de gîndit…
Deci în baza coroborării tuturor acestor aspecte, m-am exprimat așa cum se poate vedea în primul meu comentariu.”

Lidia Racoviţan:

-Tatal meu a fost la Braila anchetat,perchezitionat apoi destituit pentru ca lucra cu tineretul,multiplica la masina de scris proprie carti de cantari,literatura religioasa,etc(a fost suspendat si trebuia sa paraseasca Braila)
-In 1iul1975,(fiind invitat la nunta vestitului dirijor de cor-orchestra,Achim Pele din Timisoara-mai precis din Ghertenis,jud Timis)urma sa se deplaseze in zona.Mentionez ca Achim si fam.Pele ne erau f.vechi si apropiati prieteni,iar Achim a stat o perioada la Braila sa faca cor-orchestra(evident,gazduit in casa noastra)
-In drum spre Timisoara,tata a trecut pe la Bucuresti la Uniune sa vada daca nu i s-a rezolvat situatia.Cei de la Uniune cand au auzit ca e in Timisoara in prima duminica a lunii(cand se impartea Cina si doar pastorii ordinati o faceau),l-au rugat sa oficieze el,pentru ca Fr Olah este la randul sau destituit (nici lui nu i se mai dadea in nici un caz recunoasterea in Timisoara de catre autoritati.Era trimis la Oradea,dar biserica din Timisoara nu accepta pe nimeni,in speranta ca odata si-odata tot il vor reprimi).Cu ocazia aceasta,l-au cunoscut,l-au adus in fata comitetului si bisericii,care a acceptat pentru prima oara pe cineva,in afara fr Olah.Astfel au reintrat in drepturi atat tata la Timisoara cat si fr.Olah la Oradea.Lucrarea care a urmat a cunoscut o imensa crestere spirituala si au fost binecuvantate enorm ambele biserici.Martori ai “epocii Trif”la Timisoara sant enorm de multi tineri studenti pe care i-a format pe langa el la amvon si apoi au ajuns in tara si in lume ca lucratori de baza,multi pastori.I-au purtat respect si recunostinta(de aceea sant shocata ca poate fi acum improscat cu noroi de cineva care nu stiu cat l-a cunoscut,eventual din ceva barfe sau…ma abtin a continua.).A fost permanent omul pacii si armoniei si a aplanat multe conflicte in biserici si a alergat neobosit la sate,in familii,etc.(fara masina,strict cu bicicleta sau tramvaiul in oras si cu ce se putea si cum apuca pe la sate.Astfel a fost ales Presedinte al Comunitatii de Timisoara si apoi secretar Gen.La Uniune o perioada.Ca presedinte de Comunitate a fost invitat la Viena(langa Viena era un fel de casa de oaspeti pentru pastori unde se tineau un fel de cursuri biblice de vara(din cate stiu)si unde erau invitati din toate tarile foste comuniste prin rotatie,pastori cu sotiile.Deci a fost o singura data la Viena,iar ca Secretar gen.a fost singurul invitat de fratii din America in 1983 la un Congres Mondial.Cei din Timisoara nu i-au dat pasaportul si la Bucuresti i-au emis unul de serv.la interventia ambasadorului David Funderburk,(1981-1985-cititi pe net…)care era baptist si care a pledat ca asa dovedesc cei din tara ca respecta drepturile omului daca il lasa sa plece.(atunci iti dadeau americanii viza dar nu te lasau ai nostri).Oricum la orice pas era supravegheat,ascultat,etc.Doar ca nu facea politica si nu au avut ce sa-i faca. -Pentru multi,f.multi a fost o binecuvantare,bis.1 a crescut f. mult.Casa parohiala care a cumparat-o biserica pt.tata a pus-o imediat la dispozitia unei noi biserici,a cedat treptat pana la eliberarea definitiva,pentru Bis.3(care acum e f mare,minunata…)Noi ne-am mutat la bloc.A deschis biserici la sate,a lucrat cu tineri,copii,etc.A avut harul ca dupa un moment f.critic(accident vascular cerebral in vara 1985 sa poata sa se retraga din linia intai(era Pres.de Comunitate si era stres mare),s-aq pensionat,a adus pe Fr Petre Dugulescu(fara a se teme ca va fi “eclipsat”=a fost un model de conlucrare.Dupa un an era f.apt sa conduca santierul noii constructii a Bis Betel.Fr Dugulescu era cel care se ocupa de strangerea de”fonduri”cu frati din strainatate,tata era zilnic cu organizarea echipelor si a lucrului pe santier.S-a lucrat mai mult voluntar.Mama era si ea zilnic(desi mergea si la servici greu in 3 ture)si in tot acest timp toti banii lor au fost pusi la biserica(caci de mancat se servea acolo tuturor).Mai multi au jertfit astfel pt acea constructie care s-a inaugurat in 10dec 1989 iar in 17 stiti cu totii ce a urmat…Ar fi multe de spus,nu o fac pt lauda nimanui,nu sant merite speciale,e doar adevarul.
-Inca o data,celor care au improscat cu noroi in cei care chiar au facut ceva,au jertfit si au lasat ceva in urma,ar trebui sa le fie un moment de analiza.”Nu judecati ca sa nu fiti judecati”..
-Sper ca aceste lamuriri expuse onest,la vedere,transparent,nu soptite pe la colturi,sa fi adus cat de cat lumina,daca se doreste.In rest,Dzeu stie adevarul si e bine sa nu ne inveninam unii pe altii.Asta in nici un caz nu vine de la Dzeu.Numai bine va doresc tuturor,multa pace si iubire ” 

Barthimeu:

Am anticipat reacția. Din nefericire nu e singulară. Am mai întîlnit-o și pe alte meridiane. Cum afirmam și cu alte prilejuri, reacția emoțională a unora dintre noi cînd vine vorba de ai noștri dragi, e una amplă. Deși nu ar trebui, dacă ne gîndim la zicala biblică. Copiilor nu ar trebuie să li se sterpezească dantura pentru că părinții lor au mîncat aguridă. O spun cu amărăciune, din propria experiență. Căutăm alibi pentru a mai estompa din realitate.
Să nu uităm însă că fiecare suntem responsabili în dreptul nostru, în cel ma strict sens.
Așa că, salutări Lidiei…”

Lidia Racoviţan:

Stimate “Barthimeu”imi cer scuze daca nu imi amintesc sa ne fi cunoscut in tinerete.Dupa pseudonim,vreti sa faceti pe “orbul”si sa vedeti doar ce va convine sau ce va place?Nu-i nici o problema.Eu nu am reactionat emotional.Sant doar uimita sa aud asemenea lucruri!Daca asta va face mai fericit,ramaneti cu aceste impresii,oricum nu mai conteaza…”

Barthimeu:

Lidia dragă, Eu sunt Viorel/Dorel Codreanu de la Iris, Cluj. Cum să nu îți amintești de excursiile în Apuseni și Făgăraș? De celebra poezie a moșului Cure compusă după periplul din Apuseni în care încerca să ne picteze pe fiecare cu pana-i inconfundabilă? Pe Todje, Lia, Vali, Ghiță Medrea, Cornel Pleșiu, Titus Tonea, pe Sini, pe tine, pe mine și pe mai cîți alții?!?Că doar n-or fi trecut veacuri de atunci?”

Lidia Racoviţan:

Da,scuze mii,acum imi amintesc,dar te-ai schimbat mult.Evident ca mi-i amintesc pe cei enumerati,raspanditi prin lume si tara☺Nu au trecut veacuri,dar totusi,poate tu ai memorie mai buna.Inca o data scuze ca nu te-am recunoscut.De fapt eu nu am prea mai trecut pe “aici”,iar despre tine acum vad ca ai blog.Si oricum nu am stiut cine e sub pseudonim…Sanatate tie si familiei.”

Barthimeu:

Mulțumesc Lidia! La fel ție și întregii tale familii!”

 

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Cronici mondene (118) În zona gri, toate muştele au ochi albaştri&8221;

  1. Dincolo de fluctuatia unor perceptii ale aceleiasi persoane pe marginea subiectului in discutie (Trif Ioan), cred ca era etic ca Vindecatoru sa publice comentariile celor trei (Barthimeu, Lidia, Vindecatoru) in integralitatea lor si Dincolo de fluctuatia unor perceptii ale aceleiasi persoane pe marginea subiectului in discutie (Trif Ioan), cred ca era etic ca Vindecatoru sa publice comentariile celor trei (Barthimeu, Lidia, Vindecatoru) in integralitatea lor si cronologic. Asta ca cititorii sa-si faca o parere cit de cit obiectiva.

  2. Cine doreşte să vadă asta, citeşte postarea de acum două zile. Care-i problema? Comentariile de acolo au rămas neatinse. Ce lămuriri le pot aduce eu, care sunt primul nelămurit. 🙂
    Cititorii îşi fac o părere nu din ce spun eu, ci din datele pe care le-aţi pus voi pe blog.
    Am crezut că veţi ajunge la o concluzie. Citeşte cum s-a terminat şi vei înţelege nu atît „fluctuaţia” (!), cît stupoarea de a vedea problema lăsată mai încîlcită decît era la început.

  3. Este ciudata si de neinteles evitarea consultarii Arhivelor CNSAS de catre familiiele /urmasii marilor lideri ai U.B.R., fie ca vorbim de secretarul general Ioan Trif, sau de presedintele Mihai Husanu, sau de presedintele Com. Baptiste Cluj, Ioan Nelu Dan, sau al tatalui sau, fondatorul U.B.R., pastorul Dan senior!!?? Dar cind se fac dezvaluiri incomode, familiile lor sar, ‘ca arse’, dar refuza sa ceara de la CNSAS dosarele sotilor sau parintilor lor !?

  4. Cornel & barthimeu: Familia sare ca arsa si pt ca nu stie nimic. Ei nu spuneau nimic pt ca asa erau instruiti si pt ca asta era educatia romaneasca: copiii/nevestele erau protejate. Un apropiat al uni fost presedinte baptist a avut o discutie mai intima cu „presedintele”. „Despre raporturile mele cu „astia” -i-a spus presedintele- „nu spun nimanui nimic. Duc cu mine mormint”. Asta era cultura necrestina care le-a facut rau. Paradoxul paradoxurilor e ca despre respectivul preseditne nu s-a gasit nimic in CNSAS. Ba mai mult, a fost intrebat inadins si Daniel Mitrofan insusi. A confirmat si el: nimic! L-am cunoscut si eu pe Ioan Trif si nu stiu nimic despre dinsul la acest subiect. Pariez ca nici Lidia nu stie.

  5. Dragă Cornel, familiile sunt cele de care nu prea trebuie să amintim în acest context.
    Cine ştie cîte ştiu copiii despre părinţii lor? Apoi, nu putem generaliza. Vorbim de familii ca despre o categorie-monolit, or tocmai aici apar cele mai diverse situaţii, imposibil de definit, din motive evidente: nu trăim ca peştii, în acvarii cu pereţi de sticlă şi, din cînd în cînd, ne mai dă unul purici de mîncare.
    Ce ştiu eu ce e în familia lui Trif, de exemplu- că aici a fost vorba de el şi fiica lui- şi ce drept am eu să-i judec?
    Cu o singură excepţie (Marius Cruceru), nu cunosc un alt caz de la nivel înalt care să-şi fi analizat părintele din punctul de vedere al colaborării acestuia cu securitatea.
    Iar Marius Cruceru nu cred că a făcut-o cu bucurie, ci cu mare jale, probabil ca să nu fie şantajat, să fie la mîna cine ştie cărui belfer. Pentru că ăsta e riscul urmaşilor, să fie strînşi cu uşa, cu dosarul, de mai ştiu eu cine, pentru păcatele părinţilor lor.
    Să se ducă copiii la CNSAS, să afle despre murdăria posibilă a părinţilor lor? Voi aşa aţi face?
    Ei, bine, eu nu! Ca să afle ce? Că tata defunct a semnat mai ştiu eu ce angajament la securitate? Nu e destul că, unii dintre ei, trăiesc toată viaţa cu stigmatul ăsta, de care ei, copiii, nu se fac vinovaţi?
    Spun asta pentru că vorbim despre oameni, nu de mecanisme, de sisteme desenate pe hîrtie.

  6. Dragă Viorel (Barthimeu), bine că am devenit dumnezei să-i judecăm pe toţi, inclusiv familiile, pe supoziţii, pe bănuieli, după construcţii logice.
    O putem face în privat, dar cînd ieşim în public ne asumăm un mare risc.
    Am pornit de la fraza ta, extrem de dură şi de gravă, despre Trif: că ar fi trebuit să se prea-căiască ca să ajungă în cer. Ce dovezi ai tu că a turnat Trif?
    Tatăl meu a fost om de ştiinţă, el nu manipula oamenii, nici politic, nici de la amvon. Dar, dacă ar fi fost aşa, ca Trif, şi venea unul să-mi spună ce ai insinuat tu despre el, crezi că aş fi reacţionat ca Lidia Racoviţan?
    Păi ea a fost eleganţa întruchipată, Viorele! Tu nu ai fost Toma necredinciosu, ci Toma Justiţiaru. Asta e o categorie de tip nou, după sistemul: n-am dovezi, dar te condamn. Am şi curte cu juraţi: bunul simţ, logica, tradiţia, istoria şi, mai ales, flerul. Crezi că ăştia ţin loc de dovezi?
    Cînd vorbeam de Otniel Bunaciu, am făcut-o pentru că el a profitat din plin de poziţia privilegiată din vechiul sistem, de care se bucura tatăl său. Ba mai mult, ocupă, în prezent, un loc central în sistemul baptist, care merge aşa cum merge, în pragul unei rupturi sud-vestice.
    De el văd că nu ziceţi nimic.
    Or, Trif a plecat, pe cînd Otniel Bunaciu (să-i dea Dumnezeu sănătate!) e aici şi se poate apăra. Dar, parcă cine e tîmpit să se pună rău cu vii, cînd avem atîţia morţi cu bube?

  7. In realitate dosarele CNSAS nu sunt de speriat, ele contin adesea comori de marturisire, rezistenta si suferinta autentica pentru HRISTOS – mai ales Dosarele de Urmarire Informativa (D.U.I.). Chiar si pastorii si credinciosii care au cedat presiunilor si momelilor Securitatii, aveau initial dosare de urmarire informativa (DUI). Istoria lor, deci, nu este in Alb/Negru ci contine multe nuante.
    Pe de alta parte, dosarele din Arhivele CNSAS, Arhivele Nationale si Arhivele Departamentului Cultelor sunt, de multe ori, singurele surse care contin pagini de istorie glorioasa a credinciosilor si bisericilor baptiste. De exemplu, in cazul demolarii unei biserici baptiste, doar in aceste arhive se pot gasi planurile de actiune ale organelor PCR, ale Securitatii, ale Departamentului Cultelor, cat si reactia si lupta de rezistenta a majoritatii credinciosilor, dar si ale conducerii locale sau centrale a U.B.R.
    In cazul Marius David Cruceru & Tatal, Marius a fost obligat sa faca precizarile ulterioare, deoarece initial se laudase, ani la rind, numai cu partea frumoasa a activitatii tatalui sau, pastorul senior Cruceru, Marius prezentindu-se ca ‘fiu de pastor martir, erou anti-comunist’.
    Identica a fost si situatia si evolutiile ulterioare in dosarul eroului baptist, Petre Dugulescu, fost informator percutant al D.S.S,, plasat de DSS pe urmele lui Liviu Olah, dr. Gheorghita & Iosif Ton.

  8. Draga Rasvan,cu tot respectul pentru a mi se fi „dedicat”o postare aparte pentru a descalci eventual itele,trebuie sa inchid cumva dialogul in ce ma priveste.Nu am timp si nici pasiune pentru a icrucisa condeie pe bloguri,dar multumesc pentru gazduire si spatiul acordat…
    -(acum imi exprim impersonal gandurile,neavand cu nimeni nimic de impartit:))
    -Cand esti cusurgiu,daca cineva intervine,zici ca „a sarit ca ars”!Daca tace,zici ca e las.Deci oricum nu e bine.(asta e ca atunci cand barbatul isi pocneste nevasta:”Ha!indraznesti sa vorbesti?=pleosc!!…”Aaa,acuma taci?=pleosc!!:)))
    -Cat priveste dosarul la CNSAS,nu cred ca un om zdravan la cap si-l cauta sa vada pe cine a turnat el(ca nu-si mai aminteste bine:))Iar ca sa vezi cine si de ce te-a turnat,mi se pare o curiozitate inutila.Tata nu a fost genul sa se victimizeze,indiferent prin ce a trecut(si slava Domnului,au fost destule!..)Era firesc,nu doar pentru ca eram in acel regim,ci pentru ca in Evanghelie este scris”din pricina mea veti fi urati,prigoniti,batjocoriti…”Daca citim Matei 10(18-23)sau Matei 24,etc,am fost avertizati care e pretul pentru a fi diferiti intr-o lume ostila.Ca dovada,in perioada persecutiilor,crestinii au fost mai sinceri si mai uniti.E drept ca s-au facut multe excese si abuzuri,dar cei mai vizati erau intr-adevar liderii cu puternic impact asupra multimii si pe care incercau sa-i intimideze sau lichideze(psihic sau chiar fizic).In rest,toti sufereau mai multe sau mai putine nedreptati,in functie de ravna potentatilor zilei.Dar trebuie sa fim corecti sa recunoastem ca au fost si oameni obisnuiti care au gasit un mod de a imigra(strict pentru considerente materiale)doar facand caz ca sant persecutati politic.Si spun asta pentru ca mergand in tari unde nu mai erau persecutati,au continuat sa vocifereze,dezbine,altereze atmosfera in biserici…
    -Deci ramas bun dragii mei,va las cu bine sa dezbateti,macar de „amorul bloguielii”,mai ales ca unii chiar au talent literer-artistic.Iar daca aflati ceva concret si adevarat,sa imi dati si mie de stire.Eu ma intorc la cratita(unde fara modestie,unora chiar le place ce mestesugesc:))si poate va voi putea demonstra o data….

  9. Răsvane,
    Eu în „Da! Am decis…” altceva încercam să aduc pe tapet: fluctuația!
    Dacă punerea în oglindă a celor două atitudini ale tale din cele două „Cronici mondene” la care am făcut trimitere este neconformă cu realitatea, atunci mea culpa.
    Altfel, ca la tenis, mingea e în terenul tău.

  10. Și încă ceva care mă obligă să revin.

    Cine s-a erijat în vreun dumnezeu, fie el și minuscul? Că eu în nici un caz nu am avut intenția.

    Și apoi cu „O putem face în privat, dar cînd ieşim în public ne asumăm un mare risc.” să avem pardon Cine m-a îndemnat pe privat să ies în piață și să-mi expun părerea? NU TU?!?

    Răsvane, mi se pare imorală metoda!

  11. Dragă Cornel, tu scrii:

    „In cazul Marius David Cruceru & Tatal, Marius a fost obligat sa faca precizarile ulterioare, deoarece initial se laudase, ani la rind, numai cu partea frumoasa a activitatii tatalui sau, pastorul senior Cruceru, Marius prezentindu-se ca ‘fiu de pastor martir, erou anti-comunist’.”

    Nu te supăra, dar pînă la un punct chiar aşa au stat lucrurile. Tatăl lui Marius a fost găsit ucis în mod bestial, în momentul în care nu le-a mai făcut jocul.
    Cred că Marius Cruceru a grăbit lămuririle publice din cauza lui Dănuţ Mănăstireanu, care stătea să pună pe blog dosarul său de urmărire.
    Acolo apărea şi numele tatălui lui Marius.
    Un tip cu mari pretenţii l-a cuzat, în vremea aia, că şi-a dezgolit tatăl, citînd din Geneza, din cazul lui Noe.

    Cum comentezi cazul Otniel Bunaciu? 🙂

  12. Da, frate Razvan, aveti dreptate, Marius Cruceru a fost constrans, de dezvaluirile facute de Danut Manastireanu, ca sa vina cu completari la biografia dramatica a tatalui sau, lichidat de Securitate pt. intreruperea colaborarii…

    (…)

    ÎMI PARE RĂU, DAR RESTUL COMENTARIULUI L-AM FOLOSIT LA O POSTARE NUMITĂ „LA PIOVRA” .

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s