Cronici mondene (119) Barthimeu, cratiţa şi imoralul

Barthimeu m-a acuzat de metodă imorală:

Răsvane,  Eu în „Da! Am decis…” altceva încercam să aduc pe tapet: fluctuația!
Dacă punerea în oglindă a celor două atitudini ale tale din cele două „Cronici mondene” la care am făcut trimitere este neconformă cu realitatea, atunci mea culpa.
Altfel, ca la tenis, mingea e în terenul tău… 

Și încă ceva care mă obligă să revin. Cine s-a erijat în vreun dumnezeu, fie el și minuscul? Că eu în nici un caz nu am avut intenția. Și apoi cu „O putem face în privat, dar cînd ieşim în public ne asumăm un mare risc.” să avem pardon Cine m-a îndemnat pe privat să ies în piață și să-mi expun părerea? NU TU?!?  Răsvane, mi se pare imorală metoda!

I-am răspuns.

Răzvan către Barthimeu:

„Te-am îndemnat, pentru că ai făcut acel comentariu de la început. Am spus: dacă ai curaj, postează si explicaţiile. Ai avut, nu te-am acuzat că n-ai fi avut.

Unde e metoda imorală?
Ţi-am spus, pe privat, şi dau integral mail-ul meu (pe al tău nu, pentru că îţi respect dreptul la viaţă privată🙂 ):

Draga Viorel,
“Hristos a înviat!” La noi, la ţară, se spune urarea pînă la Înălţare, ca să ştii. 🙂
Acum: am văzut comentariul tău si am ramas interzis. Te rog sa-mi spui ce-ai vrut sa zici. Crezi ca Trif a fost securist?
De ce sa se fi pocait inainte de plecare?
Iti dai seama ca eu nu l-am mai vazut de pe vremea cind aveam 18-19 ani.
El a plecat din Braila inainte de a face eu armata, deci inainte de facultate. Nu mai tin minte.
Apoi, nu am mai auzit nimic de el. Apartine tineretii mele, cu alte cuvinte, adolescentei, daca vrei.
Am vazut odata, cercetind fenomenul informatorilor din ce mai gaseam pe net, ca a facut parte dintr-o delegatie care a plecat in Elvetia, pe vremea lui Ceausescu. Cred că din ea facea parte si Bunaciu Otniel. Nu mai tin minte.
Atunci am avut un mic soc, dar mi-am spus: fugi, ma, ca aberezi.
Acum zi tu si lamureste-ma. Macar pe privat.
Daca ai date certe, pun pe blog si-mi fac harakiri, cenusa-n cap si tot dichisul. 🙂
Nu vreau ca, din lipsa de informatie, sa creez o imagine falsa despre un om, indiferent daca a reprezentat ceva pentru mine sau nu.
Pe fiica lui, Lidia Trif, care a scris pe net la postare, o stiu din vremea aia. Are un cult pentru tata-sau. Nu pot da comentariul tau, pina nu vad ce-mi spui.
Asta ca tot ai amintit de Duminica Tomei. 🙂
Cu mare drag te (si va) imbratisez, al tau frate si prieten,
Rasvan

Apoi, tu ai răspuns pe blog şi mi-ai spus: mingea e în terenul tău, descurcă-te!

Am jucat, aşa cum m-a tăiat capul.

ACUM, pentru că m-ai acuzat de metodă imorală, vrei să-mi spui şi mie care e aia? Mai transparent de atîta ce mai vrei ?!?

Vrei să dau şi răspunsul tău din privat, ca să vadă lumea că mă acuzi degeaba?

Încerci să-mi faci o chestie foarte urîtă şi nu cred că merit. Nu m-ai nimerit, Viorele, n-am două feţe şi două discursuri. Înţeleg că eşti suspicios cu toţi şi toate, dar nu mă acuza pe mine că folosesc metode imorale, că mă supăr.”

Lidia Racoviţan a promis că se va retrage la cratiţă, o zonă în care este pe deplin apreciată, nu înainte de a ne invita la masă – Mulţumim, săru’mîna! -:

Deci ramas bun dragii mei, va las cu bine sa dezbateti, macar de “amorul bloguielii”, mai ales ca unii chiar au talent literar-artistic. Iar daca aflati ceva concret si adevarat, sa imi dati si mie de stire. Eu ma intorc la cratita (unde fara modestie, unora chiar le place ce mestesugesc  :))  si poate va voi putea demonstra o data….”

I-am răspuns, după metoda deja brevetată, pe care Barthimeu a caracterizat-o de-a dreptul  imorală:

Răsvan către Lidia Racoviţan:

Dragă Lidia, totul a pornit de la amitirile mele legate de biserica din Brăila. Nu văd nimic rău în asta.
A urmat comentariul tău, în care făceai acelaşi lucru: ai evocat, din perspectiva ta, evident emoţională, personalitatea tatălui tău.
Iarăşi, o chestie perfect normală.
A apărut comentariul lui Barthimeu, alias Viorel Condrea, ironic şi cu acuzaţii spuse în doi peri.
L-am văzut la 6 dimineaţa. Barthimeu l-a postat noaptea. El, ca mulţi alţi prieteni de-ai mei, intră direct, fără moderare. Ca şi tine, de altfel.
Prima mea reacţie a fost să-l scot din pagină. L-am scos timp de vreo două minute, timp în care a dispărut de pe blog.
Apoi, mi-am revenit: Doamne, ce fac! mi-am spus, am ajuns ca alţii, care truchează adevărul, din laşitate, din confuzie.
Şi am pus comentariul la loc.
Am scris imediat un mail lui Barthimeu, cel de mai sus, în care i-am cerut explicaţii. De ce a scris despre Trif chestiile alea.
El mi-a confirmat că se aştepta să-i moderez primul comentariu. Cu alte cuvinte, că sunt un pămpălău fricos ca mulţi alţii de pe blogosferă. Eu, ştiind că, timp de cîteva minute, chiar fusesem aşa, m-am înciudat tare pe mine şi am mulţumit lui Dumnezeu că m-a ferit de ispită.
Pînă acum, nu văd cu ce am greşit.
Apoi, a urmat ceea ce ştii.
V-aţi duelat. Tu, emoţional, el crispat, ironic şi fără argumente.
A urmat mesajul pe care eu îl consider criptat (poate greşesc), cu amintirile comune. Nu mai spun că a apărut un nume cu cîrlig: Iosif Ţon.
Aici lucrurile n-au mai fost corecte.
Tu l-ai salutat şi ai încheiat discuţia.
Am simţit, instinctiv, că aia a fost încheierea pe care v-aţi dorit-o voi, nu eu.
Aici, iar nu mai era corect. Blogul e al meu, scris cu sau fără talent la mînuit cuvintele.
Orice ieşire în spaţiul public reprezintă un risc. Ni l-am asumat cu toţii, cei care am comentat despre tatăl tău.
Aici e corect, degeaba te duci la cratiţă. Bosumflarea nu ajută.  🙂
Nu cred că n-ai citi ce a urmat. Nu cred că nu citeşti chestia asta.
Ah, că pe urmă salut bloguri, asta se poate! Nu te condamn.
Şi aici e corect.
Deci, supără-te pe mine, nu pe bloguri. Nu ele sunt vinovate, ci proprietarii lor.   🙂
Nu ţi-am luat apărarea, deşi simpatia mea merge către tine, nu către Viorel. Din punctul meu de vedere, el s-a purtat impardonabil, dar nu stabilesc eu notele şi calităţile.
Deci, dacă vrei să vezi cît adevăr conţin aluziile lui Viorel Condrea, faci cerere la CNSAS. Nu e treabă de blog, e mult mai serioasă.
Dacă nu crezi că merită să te duci şi eşti convinsă că Barthimeu bate cîmpii, n-o face.
Oricum, blogul meu îţi va sta mereu la dispoziţie să scrii tot ce pofteşti.
Iar asta e, iarăşi, corect.
Corect?  :)”

 

 

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Cronici mondene (119) Barthimeu, cratiţa şi imoralul&8221;

  1. Of,Rasvane,uite-asa ma-ndatorezi!Inca o postare pentru”ale mele”:))M-am trezit fara sa vreau „blogarita”:)))Nu sant de loc bosumflata,numai m-am trezit fara sa vreau intr-un vartej pentru care nu eram de loc pregatita.Obisnuita cu bloguri culinare,cu retete pasnice si prietenoase,zic sa imi dau si eu cu parerea pe un blog mai serios,fara a ma teme ca voi produce atata tulburare.Am evocat cu aceeasi nostalgie minunatele amintiri ale copilariei si adolescentei petrecute la Braila(activand in orchestra de mandoline)incat mi s-a umplut sufletul de bucurie.Cand a venit ca un traznet comentariul care a deviat total de la subiectul initial,am reactionat cum am simtit:spunand lucruri perfect adevarate si verificabile.Ce a urmat,nu mai e un secret,doar ca eu nu urmaresc scandal,rafuieli,explicatii,acuzatii sau justificari.E drept ca nu stiam cine e „Barthimeu”,am aflat,sa fie sanatos si fericit,nu-i am eu grija.Daca el e preocupat de investigatii chiar la adresa tatalui meu,n-am nimic impotriva.Dar nu cu insinuari calomnioase,nefondate.In fond,eu din respect pentru memoria tatalui meu,chiar pun punct acestui subiect.In rest,Rasvane,te respect si iti doresc spor la „blogareala”,unde chiar mi se pare ca te pricepi.Eu nu am competenta de a comenta,(arareori am ceva comun cu subiectul)dar chiar ar fi culmea ca,fara sa vreau,sa iti mai tulbur apele sau sa provoc dispute inutile.(evit!!!:))Cu drag si stima si inca o data multumesc de „gazduire”…

  2. Apropo!Sant foarte mandra de pseudonimul pe care mi l-ai dat in aceasta”fabula”cu…cratita!!Mi se potriveste de minune!:))Oricum,sper ca aceasta postare sa mai descreteasca fruntile,sa ne gandim si la lucruri mai placute.

  3. ,,Dacă tot suntem la capitolul spovedaniei, trebuie să-mi pun cenușa din șemineu (pe chelia ce progresează) și un sac de nylon (că de cînepă nu prea am văzut în America) și să mă pocăiesc și eu de ceea ce a fost percepută ca neîncredere.” [citat ditrun comentariu semnat Barthimeu”]

    Va cunosc destul de bine pe amandoi -sper ca veti gasi foarte curand o cale de impacare.

  4. „Barthimeu bate cîmpii”
    Iată un cîmp pe care îl bat:
    Ar putea cineva să ne explice care au fost resorturile care au stat la baza turnurii neașteptate cu ocazia programatei vizite a lui Iosif Țon la Biserica Baptistă nr 1 din Timișoara, cînd în locul lui a venit în ultima clipă fostul colaborator al securității, fostul avocat (a lui DECEBAL-alias Vădan Vasile), fostul secretar general al Uniunii (și aici Rădoi Nicolae are multe de spus) și anume Bărbătei Paul?

  5. Doar pentru a descifra limbajul criptic al lui barthimeu. Cei de la biserica din Timisoara l-ar fi dezinvitat, la presiunea Securitatii, pe un informator (IT potrivit banuielilor fratelui Radoi) si-n locul lui ar fi adus un altul (PB, despre care “fr. Radoi are multe de spus”). Inseamna ca si Securitatea alegea-ntre frate si frate, nu numai noi.
    Pt generatia Harry Potter:
    Printre lurcrurile bune pe care avocatul baptist Paul Barbatei le-a facut a fost Acela ca l-a aparat, in plin communism, pe pastoral Baptist Vadan si pe casierl bisericii din Simeri arestati abuzi de comunisti si bagati la inchisoare (la acest process face aluzie barthimeu). As face un apel: sa nu ne pierdem capul lmpede. Ce e rau e rau si ce e bine, e bine! Sunt de accord cu fr. Radoi in condamnarea roului aceluias PB pt cele facute la Caransebes. Dar apararea lui Vadan a fost un act de curaj. La data aceea, era in toata tara un singur avocat Baptist care frecventa biserica deschis, Barbatei. In urma curajului de-a-l apara pe Vadan, Barbatei a fost suspendat o vreme din baroul din Cluj. Martor la procesul de la Deva a fost studentul la Drept, Cornel Dragoi, care avea un casetofon sub haina cu care a inregistrat procesul. Tot el isi aminteste ca la discutia de pe corridorul Tribuanlului au asistat pe linga familiile acuzatiilor si unii “gura casca” suspecti. Potirivit lui Dragoi, devenit ulterior avocat , el l-a tras pe Barbatei de oparte ca sa nu fie auzit de “gura casca”. Procesul acela-despre care am mai scris- a avut mutle ciudatenii. Un singur exemplu: in timp ce cei acuzati de compicitate cu pastorul erau in arestul Militiei, unor membri ai bisericii li se facilita dreptul la vizitarea “complicilor” pt a le spune ca familia le fusese evacuta fortat din casa de catre organelle de Militei si copiii le erau dati afara din scoli… toate dovedite ulterior minciuni. Cum se face acesti “frati” care ii sfatuiau sa colaboreze cu autoritaile aveau acces in arestul preventiv? Si daca apararea lui Vadan era pe placul Securitatii de ce inscenarea? O explicatie clasica: pt a i se da acestuia alura de erou. Hmmm… Asta se facea pt agentii sub acoperire. Ma indoiesc ca “Decebal “ era atit de valoros.
    Mai de greaba mi se pare rezonabila informatia aflata de fratii din Deva pe cai secrete: “comitetul Judetean de Partid a decis arestarea pastorului pt ca acesta a botezat membri de partid fara aprobarea de botez a Departamentului Cultelor”… Cazul a cesta a fost prelucrat de Ispectorul de Culte Arad care –potrivit pastorului Cocean- ar fi spus: “ati vazut ce-a patit Vadan? Daca vreti sa n-aveti probleme nu botezati membri de partid si nici oameni fara aprobarea mea”…. Desigur ca “ei” stiau sa lanseze si zonuri si sa intimideze pe baze de date false. Totusi, acest proces trebuia sa se termine cu o condamnare iar avocatul ii incurca, indifferent cine era el…
    Sa nu spunem binelu rau si nici raului bine. Ultetrior acel pastor a devenit informator, potrivit dosarului lui barthimeu. Si poate ca acceptul de colaborare l-a dat ca sa scape din puscarie inainte de termen… Numai Dumnzeu stie asta… Dar procesul acela afost o inscenare tipic comunista, iar prezenta avocatului Baptist Barbatei un act de curaj. Ce-au adus anii urmatori pt barbatei si/sau Vadan e-o alta mincare de peste…

  6. barhimeu:
    @”atunci DR bate cărările arhicunoscute „- asta e adevarat. Dar cararile arhicunoscute nu sunt neaparat bune sau gresite. Desigur, dvs ii cunoasteti mai bine decit mine pe cei in cauza si ati avut cu unii dintre ei experiente negative. Va admir pt curajul avut in lupta cu Secu. Ca si oameni rezonabili trebuie insa sa plasam lucrurile in timp. Potrivit documentelor publicate, „Decebal” a avut angajament cu Secu la citiva ani dupa condamnarea/eliberarea sa. Asta nu inseamna ca nu putea sa aiba un altul anterior dar eu nu-mi aduc aminte sa-l fi vazut. Procesul acela s-a tinut parca prin 1971 si el a fost pomenit in ziarul Scinteia (ptiu drace) sub titlu „da suta ca sa-ti iert pacatele”. Apararea lui Vadan de catre Barbatei a fost un fapt pozitiv; pt asta nu-l putem acuza pe avocat. Celelalte fapte nu sunt ele oare scrise in Cartea Cronicilor?

  7. 1.Vreau sa iubesc pe fratii mei,
    cu tot ca am in piept mai sfant.
    Vreau sa doresc tot ceru-n ei,
    [dar sa-i iubesc; ] asa cum sant.

    Ref.
    Vreau sa iubesc pe dratii mei,
    cu care vesnicin lumina voi fi sus.
    Vazandu-L pe Isus in ei,
    sa-L simt cu-adevarat in mine pe Isus.

    2. Vreau de-opotriva sa adun,
    si rodu-ntreg si spicul frant.
    Caci si Isus ma vrea mai bun,
    [dar ma iubeste; ]-asa cum sunt.

    3. Cand fratii mei au rani ce dor,
    sa-mi fie bratul mai sfios,
    sa nu apas in rana lor,
    caci[ nu eu vindec, ; ] ci Hristos.

    4. Noi prin Isus am fost iertati,
    ca sa iertam si noi oricui.
    Dar daca nu iubim pe frati,
    [n-avem in noi; ] iertarea Lui.
    Amin.

Comentariile nu sunt permise.