Două predici

 

Paul Johnson este un scriitor celebru. E catolic. Iată ce povesteşte el despre preotul din orăşelul copilăriei sale, părintele Ryan:

De fapt, avea două predici şi atît. Dacă era în toane bune, începea aşa:

-Gîndiţi-vă la infinita, omniprezenţa, felurita, inexhaustibila bunătate a Preaputernicului Dumnezeu. Cît de mult o simţim! Cît bine ne face!

Predica asta era scurtă. Cealaltă predică începea cu înspăimîntătoarele cuvinte: “Martin Luther!” şi continua cu o incriminare filipică, violentă şi necruţătoare a tuturor formelor posibile de protestantism. Predica asta era mereu lungă, pentru că părintelui Ryan, din ce în ce mai înflăcărat de propriile invective, îi veneau în minte noi şi noi nedreptăţi demne de divulgat, noi argumente de băgat în capul de-acum confuz al enoriaşilor. Uneori dădea să coboare din amvon, dar îl oprea din drum un gînd şi iar se suia pentru cinci minute de injustiţii sectare.” (Paul Johnson, Peisajul dispărut, ed. Humanitas, 2013)

Parcă-i văd pe-ai noştri cînd o iau cu Papa şi termină cu Patriarhul. Din păcate, nouă ne lipseşte umorul fin al scriitorului englez. 🙂

 

Anunțuri