Amintiri cu homosexuali (3) Ce i-ar fi dat Stalin

Nu vă grăbiţi să răspundeţi. Triumful transsexualului de la Eurovision a împărţit lumea, în mod artificial, în două tabere, gata să se sfîşie una pe alta: pe de o parte, lumea liberă şi democratică, reprezentată de Europa şi Statele Unite, aparent homofilă, pe de altă parte Rusia, cu dictatura lui Putin şi ai săi, aparent homofobă. Totul nu e decît propagandă, şi dintr-o parte, şi din alta.

Şi pe plan religios e aceeaşi poveste. Dacă din Polonia n-a venit niciun punct către Conchita, iar din România au venit opt, asta nu înseamnă că poporul polonez catolic e mai homofob decît poporul român ortodox. Dumnezeu e acelaşi pentru toţi, chiar şi pentru noi, baptiştii, şi e la fel de ferm cînd vine vorba de Sodoma şi Gomora. Cel mult, putem să spunem că homosexualii noştri au fost mai organizaţi decît ai lor şi s-au mobilizat mai bine, votînd din greu transsexualul.

Putin foloseşte homofobia ca pe o armă, ca pe o lozincă, pentru a fideliza pe cei nehotărîţi dintre ai lui şi păcălind pe cei din lumea liberă. El rămîne un alt dement pe linia predecesorilor săi comunişti şi drăceşti, Lenin, Stalin şi Brejnev.

La moartea lui Gorki, Stalin a invitat la Moscova, la înmormîntare, pe celebrul scriitor francez Andre Gide. Un tiran sîngeros, devenind gazda unui reprezentant al lumii libere.

Ştiind că Gide era un desfrînat şi un homosexual, ca să-i cumpere admiraţia şi să scrie de bine despre comunismul rus, i-a trimis tinerei în camera de la hotel.

Cadoul a fost primit. Deşi Gide a uitat să scrie aşa cum voia Stalin, gestul şi simbolul s-au păstrat.

(Va urma)

 

 

Anunțuri