Creştinism, ecumenism şi masonerie

Este celebră definiţia dată credinţei de către Apostolul Pavel în Epistola sa către Evrei: „Şi credinţa este o încredinţare neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare spre lucrurile care nu se văd.” (cap. 11.1)

Cuvinte care se reţin uşor şi au un impact major asupra minţii omeneşti. Dar, a te limita la o singură frază dintr-un întreg conţinut de idei este o mare greşeală. Mai ales cînd vorbim despre lucruri spirituale, cînd hotărîm pe ce cale apucăm şi vrem să ştim, sigur, unde ne vom petrece veşnicia.

Dacă extrapolăm şi ne punem întrebarea: ce este masoneria? aş spune, cu o mare doză de risc, dar fără să supăr pe nimeni, că e o societate discretă. Dacă plecăm de aici, drumurile înţelegerii multora din noi se despart, ca la o răscruce.

Eu privesc creştinismul, care se bazează pe credinţă, şi masoneria, care are la bază discreţia, ca pe nişte oferte pe care ni le oferă lumea în care trăim. Nu poţi fi creştin practicant şi mason în acelaşi timp. Atîta vreme cît Dumnezeu îţi interzice să depui jurăminte, iar masoneria îţi cere acest lucru, orice compromis este exclus.

Ceea ce rămîne de văzut este cum pot eu, creştin fiind, să supravieţuiesc într-o societate din care sunt din ce în ce mai exclus şi în care, din ce în ce mai evident, se impune o structură atît de complexă cum e masoneria?

În masonerie intră oameni de religii diverse, de multe ori antagonice, provenind din lumi guvernate de politici complet diferite, aflate, de multe ori, în conflict evident de principii. În masonerie intri ca un om bun şi, prin transformări succesive, te faci tot mai bun.

Deşi pare că şi în creştinism lucrurile stau cam la fel, deosebirile sunt enorme. Dacă noi vorbim de Duhul Sfînt şi acţiunea harului asupra credinciosului, masoneria stabileşte coordonatele unei construcţii universale, bazate pe un arhitect unic, care e un dumnezeu sincretic, menit să răspundă tuturor celor care intră în templu, cu religii şi credinţe diferite.

Este celebră sintagma: în ceea ce crezi, în aceea te mîntui. Este atît de uşor să manipulezi mintea omenească, sunt atîtea descoperiri în neurologie şi psihologie venite pe acest teren, încît ajung să-mi pun o altă întrebare: există vreo soluţie ca să rămînem tari, pe stîncă? Avem rădăcinile suficient de bine ancorate în pămîntul afînat şi plin de minerale pe care ni-l oferă istoria creştinismului? Putem rămîne credincioşi cu mintea nemanipulată, negînd rolul tradiţiei?

Dumitru Stăniloae îşi începea marea sa operă de alcătuire a unei Filocalii în limba noastră într-o perioadă cumplită pentru destinul ţării sale. Primul volum a apărut în 1946, la Sibiu, „într-un context puţin favorabil chestiunilor spirituale” (Cristian Bădiliţă, Glafire, pag. 250).

Catolicii (De Lubac, Danielou, Von Balthasar), „scotocesc în tezaurul puţin explorat al Părinţilor Bisericii” (Cristian Bădiliţă, op. cit., pag 281), în anii de cumplită teroare ce domnea deasupra Europei. („Întemeierea, la Lyon, în timpul ocupaţiei germane a acestei colecţii de scrieri din Sfinţii Părinţi marchează o dată în istoria teologiei catolice a secolului XX.”- Cristian Bădiliţă, op. cit., pag. 289).

Trebuie să observi că, în condiţii de criză, de mare păcătoşenie a lumii, recurgerea la scrierile, la învăţăturile din primele secole de creştinism, poate avea acelaşi efect ca şi cel de pe timpuri. Trăim într-o lume la fel de păgînă ca şi aceea din timpul lui Ioan Casian sau, mai tîrziu, al lui Grigore Palamas.

Am citat din ambele tabere, pentru a sublinia ce cred şi ce înţeleg eu prin ecumenism: strîngerea rîndurilor  creştinilor de pretutindeni, în faţa agresiunii păgîne, gnostice, masone, reliefată, pe plan politic,  prin noul lor concept de diplomaţie publică. Masonii vorbesc despre nevoia de dialog (dialogul lor), e cazul să vorbim şi noi de-al nostru.

Nu putem opune dialogului mason altceva decît dialogul creştin, trecînd dincolo de barierele impuse de denominaţiile din care facem parte. Politicii lor, politica noastră, viziunii lor, viziunea noastră, dumnezeului lor sincretic, pe singurul Dumnezeul Cel Adevărat al Sfintei Treimi. Masonii ne oferă pacea lumii, Hristos ne oferă pacea Lui, pacea cu Dumnezeu.

Şi, pentru că am început cu o definiţie a Apostolului Pavel, voi încheia cu  una a lui Andrei Scrima: ecumenismul este un simptom al lipsei de unire. Şi, mai departe,

„O Biserică ce intenţionează să-şi asume prezenţa în lume ca element esenţial al credinţei în Hristos, va dori, implicit, extinderea şi rectificarea raporturilor sale cu celelalte Biserici, astfel încît mărturia adusă să se prezinte înaintea lumii nu doar dintr-o perspectivă „ecleziastică”, ci şi „hristică” în adevăratul sens al cuvîntului. (…)…  „nu numai virtuţiilor intrinseci ale dialogului- care exprimă în sine opţiunea pentru viaţă şi neprevăzut- ci şi redescoperirii în comun, de către creştinii care se vor angaja în asta, a statutului autentic al adevărului creştin.” (Andrei Scrima, Duhul Sfînt şi unitatea bisericii, pag. 145.)

(De mare interes este interviul din 2010 cu Thomas Jackson).

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Creştinism, ecumenism şi masonerie&8221;

  1. Cu neurologia nu prea poți manipula,cu psihologia da.Cînd ai înțeles mecanismele,te poți juca cu mintea oamenilor, poți crea atmosfere euforice în care cei prezenți se simt confortabil,liniștiți,asigurați că totul va fi bine.Carl Gustav Jung a dezvoltat teoria ”SINELUI” dar și o întreagă teorie despre Dumnezeu,defapt toată căutarea lui de aici a pornit,fiind fiu de pastor reformat.În schimb mama lui era o spiritistă.Dacă în creștinism suntem conduși de Duhul Sfînt,oare de ce duh or fi conduși masonii?Biblia vorbește despre ”mersul lumii acesteia” condus probabil de un ”duh al lumii” și un” domn”.Cercetați duhurile ne avertizează Scriptura. Localitatea Ascona și întîlnirile Eranos la care au participat Jung,Mircea Eliade,Hermann Hesse, și alte minți strălucite ale secolului 20 au teoretizat,mîncat,dansat,băut împreună la Monte Verita.Ce ironie,muntele adevărului(Kaj Noschis povesteste în cartea sa ”MONTE VERITA” Ascona et le genie du lieu,geniul sau duhul locului în sensul antic de înțelegere,inspirăția pe care au primit-o cei prezenți de la acest duh necunoscut în cinstea căruia s-a construit o mică placă ce poartă inscripția” GENIO LOCI IGNOTO”).Cea care a inițiat întîlnirile se numea Olga Froebe Capteyn o spiritistă.Psihanalistul Otto Gross elaborează teoria egalității dintere sexe,punînd-o în practică în cadrul întîlnirilor Eranos.Hermann Hesse observă participanții și este foarte atent la ideile pe care aceștia le propagă inspirîndu-se pentru cărțile sale.Masoneria ca și sistem,club select,discret nu secret,are la bază o inspirație care nu poate fi decît demonică.Neascultarea de Dumnezeu ne-a adus în acest punct al istoriei.Unii susțin că ”America reprezintă tot ce a dat mai bun masoneria și cei care aleg să emigreze îmbrățișează valorile masonice” sau că ”masoneria ar fi alternativa la haos”.Atunci întrebarea logică ar fi la ce ne mai folosește Dumnezeu?Un fel de cîrjă?De la Tubal Cain încoace realizările noastre au devenit mai importante decît relația cu Dumnezeu.Nu îmi explic de ce îl mai pomenesc masonii pe Tubal Cain în” faimosul ritual cu sicriul” pe al cărui capac am ajutat cîndva la inscriptionarea cryptogramei;TC(însemnînd Tubal Cain) apoi HAB(fiind numele personajului principal al ritualului alegoric pentru trecerea la gradul 3 în lojele regulare și înseamnă Hiram Abi) apoi este trecut ceea ce ei numesc ”anul marii tragedii”,inscripția fiind;A.L 3000 însemnînd” Anno Lucis”inscripția se explică prin ”anul adevăratei lumini”,reprezentînd lumina care a creat lumea.Tot ritualul reprezintă o punere în scenă,bazată pe moartea și învierea lui Hiram Abi,îngroparea și dezgroparea lui.Oare de ce duh or fi călăuziți?Îmi vin în minte imaginile cu Papa Ioan Paul al 2-lea,cînd a strîns lideri din toate religiile lumii și i-a pus să se roage pentru PACE împreună.L-a numit dialog interreligios.Ce duh i-a animat?Cum a putut sta creștinul cu un Dumnizeu trinitar coregent,coegal,coetern lîngă musulmanul cu un Dumnezeu cuprins într-o singură plersoană,Allah.

  2. „Cu neurologia nu prea poți manipula,cu psihologia da…”

    Fireşte că nu. Neurologia analizează substratul, structurile anatomice şi funcţiile acestora. Pentru că eşti familiarizat cu psihologia, cred că ai citit cartea lui Golemann, Inteligenţa emoţională, nu? De exemplu, ştii unde se află neuronii care „servesc” la empatie? 🙂

  3. Nu știu,am auzit de neuroni oglindă.Nu am citit cartea lui Golemann încă.

Comentariile nu sunt permise.