Cronici mondene (125) Puşa de la California

Marinel Blaj a făcut un efort lăudabil şi a tradus, pentru cei care nu stau foarte bine cu engleza, un articol fluviu la care făcea trimitere Daniel Brânzei pe blogul său.

Daniel Brânzei s-a declarat un adept convins al lui Cristian Barbosu şi admirator al metodelor sale de evanghelizare practicate în România. Deşi baptist şi predicator într-o biserică românească din California, Daniel Brânzei, ştiindu-şi bostănăria departe de inundaţii, pusă la adăpost de apele oceanului planetar, nu e de partea bisericii baptiste pe care a sfîşiat-o Cristian Barbosu şi nici nu dă vreo importanţă faptului că acesta s-a declarat liber de contract cu Uniunea Baptiştilor Români, care i-a tolerat multe şi nu de tot mărunte.

Ceea ce Marinel Blaj numeşte, elegant, teologie, eu am numit-o altfel. I-am scris un comentariu pe acest subiect:

„Dragă Marinel, mă bucur că baţi fierul cît e cald! 🙂
Acum să vedem se spune… Puşa de la California. 🙂

De fapt, fierul cald e anunţul de care vorbeşti la final. Citez:

“Garret Higbee va predica in serviciul principal de dimineata si s-ar putea ca duminica seara sa organizam un eveniment special pe tema Crestinul si Psihologia.”

Ce ţi-am spus eu cu psihologia? Ăştia vorbesc de funie în casa spînzuratului. Şi cum vine aia: “s-ar putea…” ? În funcţie de ce? Dacă-or fi ăia cuminţi, dacă nu le put picioarele?

Acum, tu foloseşti în două locuri un termen total nepotrivit: teologi. Care teologi? Brânzei nu e teolog. A şi spus-o, de altfel. Cred că e mai degrabă evanghelist (de excepţie, evident, dar atît).
Teologii de la Uniune? Pe cine vizezi? Dă şi tu un nume. 🙂
Dar de ce să se pronunţe, din moment ce Barbosu nu mai e baptist? N-au motiv să-şi regleze conturile cu Harvest-ul, nici măcar pe-alea bancare. 🙂
Problema dureroasă e atunci cînd un baptist cu state vechi de serviciu şi cu multă cinste şi acoperit ani de zile cu onoruri îl ţine în braţe şi îi face reclamă. Aici se face Daniel Brânzei odios în ochii mei, pentru că alţi baptişti îi pot urma exemplul. Daniel Brânzei poate deveni contagios.
Cînd vezi ce vînzoleală şi ce suferinţă a produs individul ăla în ţara din care provii, te abţii să faci pe fratele samaritean şi milostiv. Îţi aminteşti faza aia, nu? Cristi, eu sunt de partea ta!, cînd Barbosu a rupt-o cu biserica mumă, devenită, brusc, ciumă. Ăia, fraieri, n-au făcut publice motivele reale ale nemulţumirii lor.
Au scăldat-o la modul penibil în nu mai ştiu cîte versete şi învăţături biblice şi nici măcar n-au mîrîit în vis, că a venit ursul la stînă să le fure oile. Iar Barbosu a jubilat în tăcerea lor de parcă a intrat cu tot neamul lui în NATO, nu în Harvest.
Dacă-i respectă pe ceilalţi şi nu se ia de ei, de numărul şi de metodele lor “învechite”, n-are decît să predice ce vrea şi pe cine vrea. E o ţară liberă. Dacă face din Arad un nou Hyde Park şi reuşeşte să strîngă mulţimile de gură cască să-l asculte, e carismatic şi perfect.”

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;Cronici mondene (125) Puşa de la California&8221;

  1. Bun,am citit si recitit,comenturile,blogurile,am întins tot pe masā ca pe orez si am ales boabele negre de cele curate.Boabele negre ar fi comenturile mele si ale altora si le-am aruncat la gunoi.Au rāmas cele albe si întrebārile fārā rāspuns.Dar mā doare ceva,de fapt mai multe,desi sunt un om obisnuit cu „moldaminele fratilor”.Sunt familiarizat cu „pisicologia” cum o numea Iosif Ton cîndva,mā învîrt în lumea oamenilor bogati si influenti.Dintre toate comentariile m-a durut unul, cel în care domnul frate Brînzei spune despre ucenicizare si altele si mai ales despre”complexul celor mici în lumea celor mari”.Cine sunt cei mici si cine sunt cei mari în cazul nostru?Bārbosu e unul mare?Un mînz tînār antrenat în herghelia Harvest?

  2. Răspund şi aici, să vadă lumea. Că am simţul… răspunderii! 😀

    Răsvan dragă, bat şi eu ce pot! 😀
    Nu mă aştept la răspunsuri. Sau, poate la deschiderea unei discuţii pe marginea… milenarismului…
    Treaba cu „s-ar putea” cred că depinde de cât de dispuşi sunt oamenii să vină şi seara câtă vreme i-a obişnuit doar cu serviciul de dimineaţa. Îmi şi închipui cum „curg” telefoanele… „Frate, neapărat trebuie să vii. A zis fratele păstor că ne facem de râs la americani!”
    Cât priveşte termenul de „teolog”, e drept, nu m-am gândit la titulatură cât la pregătire teologică, şi crede-mă, citind cărţile lui Daniel Brânzei e greu să nu-l consideri şi teolog, chiar dacă modestia e onorantă! Şi la ce bun să dau nume de la Uniune? Ce, ei nu se ştiu? Trebuie numiţi? Şi trebuie să se pronunţe nu pentru Barbosu, că el e în curtea Harvest, ci pentru masa de enoriaşi care încă mai poate fi păcălită. Prevenţia nu intră în fişa postului la Uniune? Că doar din bisericile lor pleacă oameni după iluzii „adoramice, harvestite (sau travestite)”, tot felul de „treziri”, una mai adormitoare de conştiinţe ca alta, sau râuri de viaţă care se exprimă de fapt în altfel de… curgeri!
    Şi nu e deloc perfect dacă fac din Arad un Hyde Park. Nu pentru ei, căci e, cum spui, o ţară liberă, ci pentru victimele lor!

  3. E foarte corect ce spui. Asta dovedeşte că eşti de modă veche. 🙂
    Pe vremuri, oamenii competenţi şi talentaţi în scris îi învăţau pe fraţii lor ce curente circulă prin lume şi care din ele sunt nocive pentru suflet.
    Ţii minte cartea lui Petru Popovici cu sectele periculoase? Adventiştii de ziua a şaptea, bahaii, martorii lui Iehova, etc. Acum nu mai e la modă, nu mai e politic corect „să te iei de unii”.
    Acum o scăldăm. Petru Popovici nu era teolog, dar le zicea clar şi pe înţelesul tuturor. Şi, mai ales, pe româneşte. O românească impecabilă.
    Cu teologii e ca şi cu filozofii: nu toţi cei care termină facultatea de filozofie sunt filozofi.
    Iosif Ţon a lansat aberaţii peste aberaţii în spaţiul public şi n-am văzut vreun teolog care să-i analizeze teoriile şi să le combată punct cu punct, cu ştiinţa pe care o au.
    Unii spun: bă, ăla e eretic, uite ce tîmpenii spune! Dar, din moment ce la baptişti nu s-au inventat conciliile, nimeni nu se poate pronunţa cît de eretică a devenit teoria unuia sau altuia.
    E şi un fel de-a spune: n-are decît! dacă-i merge şi-i iese, de ce să mă bag eu? De ce să mă leg la cap dacă nu mă doare? Am copii de crescut, nu vreau să li se trîntească uşile în nas din cauza mea, să îmi pierd relaţiile.
    Daniel Chiu a scris un volum întreg despre aberaţiile lui Barbosu. Şi? care a fost rezultatul? A ajuns ciuca bătăilor (de joc) pe unele bloguri. Un prototip al „limitaţilor” de pretutindeni, un fundamentalist.
    O mai rupea Marius Cruceru pe coclauri (cu vorba, nu cu bicicleta), pe vremea cînd scria blogul „Pătrăţosu”. Rezultat? L-a luat Uniunea la ochi şi i-a „murit” blogul. Cît să mai reziste şi el?
    Îţi mai aminteşti ce mi-a scris pe blog Brânzei cînd i-am luat în rîs pe şefii de la Uniune, care trimiseseră condoleanţe publice familiei regelui Cioabă? Că ne merităm regii! Acum ce să-i spun? Că Cioabă era şi penticostal şi mason în acelaşi timp şi că secretarul Uniunii era bătut în cap?

  4. În loc de schimb de iutuburi… 😀

    Să înţeleg că-mi va muri blogul dacă mă încăpăţânez să mai scriu? 😀
    Şi? Să-i fie ţărâna uşoară, facem “altul pe râu în jos, altul mai trainic şi mai frumos”! Dar… cine-s eu să mă bage chiar aşa în seamă?
    Şi cum e aia să nu te coste nimic apărarea adevărului? Păi, atunci, hai să ne mutăm cu toţii, teologi, pastori, enoriaşi, la Harvest, Adoram etc… măcar acolo e pe dolari, stăm în biserici-mall, de la predică mergem la fitness, apoi o cafea, eventual ceva lectură…
    Crezi că fratele Petru Popovici (care, între altele, se bucură de un declarat respect din partea celor care astăzi tac!) s-a gândit că-şi riscă siguranţa personală când a scris acea carte (eu o am şi acum, e toată ferfeniţă prin câte mâini a circulat – bine că a venit întotdeauna acasă!)?
    Jos pălăria pentru ce a făcut Daniel Chiu, dar chiar să fie singurul “cowboy” adevărat pe acolo? … Că poze de cowboy român am mai văzut parcă şi în alte locuri! Sau era doar costumul? 😀

  5. Marinel, „de la predică mergem la fitness, apoi o cafea, eventual ceva lectură” – la tipul de probleme cu care ma bat in biserica mea, crede-ma ca dupa predica sa ma duc la sala, cafea si ceva lectura ar fi o adevarata binecuvantare 🙂

  6. „Cu teologii e ca şi cu filozofii: nu toţi cei care termină facultatea de filozofie sunt filozofi.” – foarte adevarat, ce bine ar fi daca ar crede mai multi un astfel de adevar.

  7. „…la tipul de probleme cu care ma bat in biserica mea, crede-ma ca dupa predica sa ma duc la sala, cafea si ceva lectura ar fi o adevarata binecuvantare :)…”

    Dragă Romulus, ştii ce scrie în Biblie, că toate vor veni pe deasupra. Barbosu sondează acest concept de „pe deasupra”, îl defineşte şi îl pune în practică. 🙂

  8. Draga Rasvan, cunosc fenomenul si de la mine din biserica. Se fac si aici studii aprofundate pe conceptul “pe deasupra”. Participasem la niste discutii de culise (ca spectator picat intamplator intr-o astfel de situatie) ale unor pastori. Fonduri in biserici exista, bani exista chiar multi, destinatari ai acestor fonduri exista de asemenea si e chiar o concurenta intre ei, …acerba. Problema este ca prea putini oameni spirituali exista la punga, adica si printre apostoli, doar Iuda era cu punga – ironic nu-i asa? 😀 .

  9. Cand eram in UK, vazusem modul in care se facea agenda zilei, la firmele la care lucram. Adeseori delegatiile in strainatate se decideau instantaneu in functie de oportunitatile aparute. Chiar daca o delegatie de o luna intr-o tara indepartata costa o suma consistenta (cu patru zerouri) lucrurile nu pareau sa produca vreo ingrijorare. La discutiile la care am participat(satelitar) in culisele unei biserici(nici macar nu erau rezervati cei de fata ca exista la discutii participa si o persoana din exteriorul bordului de conducere al bisericii) lucrurile au decurs in aceiasi maniera ca la firmele britanice. Delegatiile , investitiile, cheltuielile de orice natura nu implica stress. Interesant nu? Cand traim intr-o societate saraca in care un procent bun al populatiei de abia isi permite sa plateasca cheltuielile de bloc, strictul necesar alimentar si cam atat. Cred ca cei care se gandesc sa porneasca o firma ar putea lua in calcul ca alternativa sa devina o persoana de influenta in bordul unei biserici. Rezultatele sunt similare si nu ai nevoie sa te lupti cu concurenta, clientii rai platitori, reclamatii (fondate sau nu).

  10. „Delegatiile , investitiile, cheltuielile de orice natura nu implica stress. Interesant nu?”

    Da, pare că e din altă lume. De fapt, aşa şi este. 🙂
    Interesant mi se pare unghiul tău de abordare, dragă Romulus, o paralelă între firmă şi biserică. La japonezi e clar: firma poate deveni religie. Poate dacă mijim şi noi ochii puţin, nu vom mai transforma religia în firmă. 🙂

  11. A fost si pentru mine destul de socant sa vad, cum persoanele influente din bordul bisericii (in speta pastori), se lauda cu vizitele, de luni de zile, efectuate” prin USA pe banii firmei, pardon ai bisericii. Asta in timp ce biserica se indreapta spre o directie prapastioasa, iar calitatea predicilor respectivilor lasa mult de dorit la nivel de exegeza de baza. Pe scurt, daca e firma atunci am pretentia sa angajez persoane competente, altfel banii se pot imparti saracilor ca sunt chiar multi.

Comentariile nu sunt permise.