Aruncat în groapa cu fraţi

Mă întreba cineva ce poţi să păţeşti dacă fluieri în biserică (metaforic vorbind).

În general, nu e frumos să faci asta nici în casă. Se spune că aduce ghinion. Dacă te trezeşti cîntînd la masă, îţi trăieşte soacra. Poporul român, creştinat sau nu, a găsit mereu cuvinte potrivite din îndemnuri pentru vite, ca să parafrazez versul lui Arghezi.

Întrebarea mi-a amintit de o poveste mai veche şi nu tocmai veselă.

Eram în primele luni de blog şi “mă luam” de toţi. Nu discut aici dacă aveam sau nu dreptate. Oricum, chiar şi cînd nu aveam, o făceam cu pasiune şi cu buna credinţă că ce scriu e adevăr curat.

Un prieten, a cărui atitudine împăciuitoare nu o pricepeam, mi-a zis: omule, dacă ajung în oraşul X, mă găzduieşti la tine? Păi, i-am spus, eu nu locuiesc în oraşul X. Vezi? eu fac drumul ăsta des. Bani n-am. Unde vrei să trag? Dacă mă apuc să-i înjur pe toţi, cum faci tu, unde ajung?

Avea perfectă dreptate!

Biserica e o maşină exersată să fabrice idoli. Unii îi fac din lemn şi din argint, noi îi facem din carne şi oase. Şi după ce îi facem, ne închinăm la ei.

Nimic nu e mai uşor de manipulat decît o masă de credincioşi fideli. Nu trebuie neapărat să fie creştini, totul e să le inspiri credinţă. Smecheria asta au descris-o megicienii din Renaştere, iar psihologia modernă a rafinat-o, aducînd-o la zi. Cine nu mă crede, să citească Culianu.

Dar nu asta e problema. Întrebarea era ce pierzi dacă fluieri în biserică.

Dacă vrei să publici o carte, dacă vrei să te angajeze cineva din sistemul doamne-doamne, dacă vrei să faci o teză de doctorat, dacă vrei să te caţări, pe scară ierarhică,  în învăţămînt, dacă vrei să te plimbi  prin lume pe banii tuturor, cel mai sănătos e să-ţi ţii gura.

Dacă n-o faci, ţi se trîntesc uşi, în nas şi peste degete. E frumoasă libertatea, dacă ştii să mănînci cu beţişoarele şi să bei apa cu paiul. Pe martirii noştri nu-i mănîncă leii, îi mănîncă fraţii.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Aruncat în groapa cu fraţi&8221;

Comentariile nu sunt permise.