Cum trece timpul cînd eşti în paradis

Trebuie să recunosc, şi sper că o fac de cîte ori am prilejul, marile mele lacune culturale.

Evident, e vorba de cele de care-mi dau seama, dintr-un imens ţinut pe care, din lipsa perspectivei, îl ignor în cea mai mare parte.

Una din descoperirile mele tîrzii a fost Haruki Murakami. După ce am citit două romane de-ale sale, am hotărît să citesc şi restul.

Cu Amos Oz am păţit la fel. L-am recuperat greu, dar treptat, nu cu toptanul.

Mă mir că mai citesc romane. Recunosc, spre ruşinea mea, că încă o mai fac.

Ce să mai zic de vechii prieteni, de Llosa, de exemplu, care scrie în continuare şi mă lasă mereu în urmă! Măcar Marquez s-a liniştit.

Un prieten mă găsea pe mine vinovat. E riscant cu cei în viaţă. Dacă tot citeşti romane, e mai bine să-ţi alegi unul cu opera deja încheiată.

Uneori, nici aici nu pot fi sigur. A apărut, zilele trecute, un nou Jurnal, ultimul, se pare, al Monicăi Lovinescu. Iar Jurnalele ei sunt adevărate romane!

Japonezul e cam de vîrsta mea. Nu ştiu dacă asta are vreo importanţă, probabil că nu, dar mă acomodez perfect scrisului său. Poate de-asta mă rog să trăiască şi să scrie cît mai mult.

Saul Bellow, care nu mai e demult, avea vîrsta mea cînd a scris rîndurile de mai jos. Era prin anul 1975. Vizita Israelul, unde l-a întîlnit pe Isaac Stern şi Amos Oz, un tinerel pe vremea aceea. Acum Amos Oz e mai bătrîn ca mine, care mă simt contemporan cu Tolstoi.

Iată ce povestea Saul Bellow despre ce i s-a întîmplat de curînd: 

Săptămîna trecută, romancierul Amos Oz remarca, într-o discuţie cu mine, că în Israel există mai multe viziuni despre Paradis decît îşi poate imagina un străin. Toţi cei care au venit aici au adus propriul vis despre Paradis. În kibbutzul lui Oz, oamenii muncesc din greu pînă la ora 14. Apoi se spală, se odihnesc şi se îmbracă, iar după masa de prînz- mulţi dintre ei fiind originari din Rusia- citesc cărţi serioase şi ascultă muzică; îşi petrec după-amiezile şi serile discutînd foarte serios despre marxism. Cea mai mare plăcere a lor este să discute ca pe vremuri despre revoluţie, socialism şi viitorul omenirii. Evreii veniţi din Germania se odihnesc adesea într-un paradis al culturii, citind Homer, Platon şi Goethe şi ascultînd muzică de Mozart.” 

Ar fi plăcut să asist la discuţia lor, dacă nu m-aş grăbi să-l prind din urmă pe japonez, care cutreieră, deja, prin “Underground”, după supravieţuitorii atentatului de la metrou. Iar eu sunt într-o mare criză de timp!

 

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Cum trece timpul cînd eşti în paradis&8221;

  1. Da, dar eu cred ca sunt si multi evrei care muncesc din greu sase zile si se odihnesc doar in sabat, dar si atunci cu grije mare, petrec sabatul bucurandu-se si vorbind despre Mesia.
    Citind psalmii chiar si in statia de autobus, evreii au si obiceiul de a lua la stop, fara bani, si se opresc cu bucurie unde vrea …clientul, salutindu-se cu dulcele; Shalom!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s