Un papă pentru liniştea lor (2) Francisc la Ierusalim

Sosirea papei Francisc la Marea Sinagogă din Ierusalim a survenit la puţin timp după atentatul anti-semit de la Muzeul Evreiesc din Bruxelles, în care au murit patru turişti, dintre care doi evrei, soţ şi soţie, despre care se crede că au făcut parte, cîndva, din serviciile secrete israeliene. 

Atentatul a adăugat o notă de dramatism în plus întîlnirii dintre papă şi cei doi mari rabini ai Israelului: David Lau, al evreilor aşkenazi şi Yitzak Yossef, din partea evreilor sefarzi. 

Imensa construcţie a sinagogii aminteşte de templul lui Solomon. Aici este sediul Curţii Supreme Religioase a Israelului. Marele Rabinat este organul religios suprem al statului Israel. Jurisdicţia lui atinge problemele de familie, de la căsătorie la divorţ, cît şi probleme care ţin de cultura religioasă ebraică. 

Aşkenazi, al căror mare rabin este David Lau, un bărbat înalt şi distins,  în vîrstă de 48 de ani, sunt descendenţi ai comunităţii ebraice medievale care se situa în valea Rinului. Ulterior, prin extensie, au fost cuprinşi aici şi evreii din centrul şi estul Europei.

Sefarzii sunt descendenţii evreilor din Spania. Marele lor rabin este Yitzak Yossef, un bărbat care arată mai bătrîn decît cei 62 de ani pe care îi are. 

În cursul primei convorbiri, de întîmpinare a papei, Yossef a stat la stînga lui Francisc, în timp ce David Lau a luat loc la dreapta papei. Poziţia a fost inversată atunci cînd au trecut în sala de conferinţe, semn că, la acest nivel,  fiecare amănunt contează. 

Ambii mari rabini i-au urat papei, pe rînd, un bun venit la Ierusalim. Yossef i-a mulţumit pentru că s-a pronunţat împotriva actelor anti-semite din lumea întreagă. Apoi, l-a binecuvîntat pentru toate lucrurile frumoase pe care le-a făcut pentru popoarele lumii. 

Marele rabin aşkenazi, David Lau, a fost mai plastic în discurs. El a prezentat Ierusalimul ca pe o cetate avînd două părţi: Ierusalimul de Jos şi Ierusalimul de Sus. Ierusalimul de Jos reprezentînd oraşul celor care trăiesc acolo, evrei, creştini şi musulmani, iar Ierusalimul de Sus fiind partea spirituală, care cuprinde- şi aici vă rog să fiţi foarte atenţi!- valorile comune tuturor religiilor. În acest sens, papa este bine venit pentru a pune accentul pe  prietenie, pace şi bună convieţuire în lumea întreagă. 

„E bine să fim între fraţi” a spus papa, ca răspuns dat celor doi.  „Mai ales cînd e vorba de fraţii mai mari”, a glumit el, surîzînd. (Probabil referindu-se la poporul ales de Dumnezeu din vechime.). 

După ce papa a primit un cadou, o carte evreiască veche, menită să expună „valorile noastre de pace”, a urmat un moment inedit. 

A fost vorba de rugămintea făcută papei de către nişte părinţi creştini,  de a se atinge de fiul lor, un băiat foarte bolnav, aflat în stare gravă, în ciuda îngrijirilor pe care le primise în spitalele din Israel.  Cel care a comunicat această doleanţă a fost marele rabin David Lau. Papa a acceptat şi, ajuns în sala de conferinţă, a strîns mîna copilului. 

Înainte de a judeca lucrurile, oamenii şi evenimentele, vreau să citez un mic fragment dintr-o carte scrisă de Saul Bellow în 1975, despre coşmarul anihilării

„Cu acest coşmar trăieşte Israelul. Deşi oamenii nu vorbesc prea des despre asta, teama este mereu prezentă. Ştim că se poate întîmpla orice. Pentru prima dată în istorie, întreaga specie umană s-a implicat în politică. Fiecare vrea să deţină un rol, însă e greu de spus ce poate să iasă din asta.”

Gîndiţi-vă că aceste afirmaţii erau făcute în urmă cu aproape 40 de ani!  De atunci, situaţia internaţională s-a degradat continuu. Iranul are acces la energia nucleară. Palestina nu a recunoscut, nici pînă azi, ca ţară, Israelul. Biblia spune că i s-a promis pacea şi prietenia, dar că, în vremurile din urmă, a fost trădat de toţi. 

(va urma) 

Anunțuri