Un papă pentru liniştea lor (4) Francisc pe uliţa evreiască

În final, Yitzak Yossef, Marele rabin sefard al Israelului i-a spus papei o poveste de-a lor, evreiască. 

Un om a cumpărat un măgar. Vînzătorul i l-a vîndut, din greşeală, împreună cu un mărgăritar de mare valoare, pe care cumpărătorul nu dăduse bani. Dacă l-ar fi vîndut, ar fi făcut  avere. Cumpărătorul era un om sărac. În acelaşi timp, era şi credincios, om cu frica lui Dumnezeu, aşa încît i-a dat vînzătorului mărgăritarul înapoi. „Eu am venit la tîrg să cumpăr un măgar, nu o piatră preţioasă. Pentru aia n-aş fi avut bani niciodată.”. Vînzătorul s-a minunat: cum e posibil ca un om atît de sărac, să fie atît de cinstit? Ce-i era să plece cu diamantul, să-l vîndă şi să aibă bani destui pentru tot restul vieţii? 

Explicaţia e simplă- a conchis marele rabin Yossef.  Există două tipuri de relaţii: între om şi Dumnezeu şi între un om şi celălalt. Dacă între om şi Dumnezeu nu există armonie, dacă Dumnezeu nu locuieşte în sufletul omului, atunci nici relaţiile dintre oameni nu vor fi în ordine. Cumpărătorul sărac era un om al lui Dumnezeu. 

Papa a urmărit cu mare atenţie povestirea. Nu a schiţat niciun gest. Suntem obişnuiţi cu faţa sa jovială, de bunic hîtru şi bun. De data aceasta, ştia că fiecare cuvînt spus de marele rabin sefard avea o semnificaţie aparte şi că orice reacţie citită pe faţa sa s-ar fi putut interpreta într-un fel sau altul. Cardinalii au fost şi ei mai reticenţi. Cei mai corpolenţi nu s-au mai foit pe scaune, aşa cum le era obiceiul. În schimb, rabinii din sală străluceau. Pe faţa lor se citea satisfacţia. Era o poveste cu tîlc, pe gustul lor. Marele rabin tot mare rabin rămîne! şi se priveau unii pe alţii, zîmbind cu toată fiinţa. Papa n-a părut la fel încîntat.  A fost politicos. 

David Lau, Marele rabin aşkenazi al Israelului, a avut un discurs de o cu totul altă factură. A trecut de la înţelepciunea dulce a poveştii, la masacrul de zi cu zi din Israel. A amintit că Marea Sinagogă în care se aflau era la cîţiva metri de strada Ben Yehuda, unde a avut loc, într-o zi de sîmbătă, pe 2 decembrie 2001, cu puţin înainte de miezul nopţii, un atentat cu bombă, revendicat de Jihadul islamic. Concomitent, un atentat sinucigaş avusese loc în Haifa. Totalul acelei zile fusese de 31  de morţi şi 210 răniţi. 

„Văd în dumneavoastră un partener potrivit pentru a şterge împreună acest gen de crime”, a spus David Lau. „Educaţia este elementul central, pentru a dezvolta dragostea faţă de om.”.  A amintit de Iov, care a accentuat, în plină suferinţă,  că omul este făcut după chipul lui Dumnezeu. 

„Dumnezeu a creat oamenii din lumea întreagă. De aceea, vă cer să fiţi partenerul nostru în acest demers.”

Şi, o frază- cheie, la care vă rog să fiţi din nou atenţi!:  „Poate că veţi fi de acord să faceţi o reuniune inter-religioasă, între conducătorii religiilor, cărora să le spuneţi că moartea şi ura nu pot fi reprezentate de nicio religie.”. 

Astfel s-a adăugat o nouă filă în cartea de istorie, ale cărei semnificaţii şi consecinţe suntem departe de a le fi pătruns. Am încercat să notez cîteva impresii, să citez pe cei care au vorbit, vizionînd videoclipurile la care am avut acces, cu speranţa că nu am ştirbit prea mult din conţinut şi nu am ocolit adevărul. 

 

Anunțuri

Un gând despre &8222;Un papă pentru liniştea lor (4) Francisc pe uliţa evreiască&8221;

  1. E interesant faptul că, în toate dezvăluirile privind aceste societăţi secrete se pune accentul pe faptul că ele ar reprezenta elita evreiască, care ar dori astfel să acapereze întreaga lume. Dar ce se întâmplă dacă lumea ar fi, de fapt, condusă din umbră de catolici, prin intermediul societăţii iezuite? Acest lucru este susţinut de către un scriitor de probleme religioase contemporane, pe nume Eric Jon Phelps, în cartea sa “Asasinii Vaticanului”. Cartea se remarcă prin folosirea de documente istorice autentice, care ar confirma cele afirmate mai sus. În exclusivitate şi în premieră în limba română, vă prezentăm o compilaţie dintr-un interviu incendiar cu Eric Phelps,… Ca şi alte grupuri, evreii n-ar fi fost altceva decât nişte pioni nevinovaţi în agenda iezuită. Totodată, Superiorul-general al iezuiţilor (aşa-numitul “Papă negru”, “negru” semnificând activităţile malefice, ascunse) dă ordine actualului papă…
    7) Reporter: Care este scopul suprem al iezuiţilor?

    Phelps: Scopul lor final este acela de a conduce lumea, cu ajutorul Papei, din interiorul templului lui Solomon reconstruit din Ierusalim.

    8 ) Reporter: De ce este atât de important reconstruirea templului lui Solomon?

    Phelps: Pentru că iezuiţii întotdeauna au vrut asta. Atunci când Ignatius Loyola a creat Ordinul, unul din primele lucruri pe care el le-a făcut a fost acela de a se duce la Ierusalim şi de a stabili cartierul general al iezuiţilor acolo. S-a dus acolo, a încercat, dar a dat greş, aşa că s-a întors şi şi-a continuat studiile…
    (urmăriți interviul,care are deja ceva ani vechime,…aici
    http://basarabialiterara.com.md/?p=8645)

Comentariile nu sunt permise.