Dune. O vedere sincretică asupra păcatului

NOTĂ: orice asemănare între următorii: Dănole şi Dănuţ Mănăstireanu; Jemniţă şi Dănuţ Jemnea; Dămbrînci şi Dorin Dobrincu; Momo şi Emanuel Conţac este întîmplătoare şi binevoitoare.

Pentru cine nu e familiarizat cu Dănole şi ai lui, Jemniţă cel Mititel şi Dămbînci, arhivelnicul domnesc, va fi foarte greu să înţeleagă prin ce întîmplări tragico-hazlii a trecut bătrînul comis în ultimele luni.

Totul a început din ziua în care Momo, copilul de suflet al lui Allah şi spahii, i-a făcut rost de o cămilă precambriană de cambridge cu două cocoaşe, şi i-a trimis-o de la universitatea unde se snobea pentru că putea, ca să nu rămînă bătrînul comis Păr Sur mai prejos decît vodă acela căruia i s-a tras sfinţenia de la cît era de mic  şi calul cît de mare.

Cum nici comisul Dănole n-o fi fost vreun mărunţel, ci coşcogea savantul, i-au luat o cămilă pe măsură. Ca să se caţere pe ea, ar fi avut nevoie de un sobor de cardinali, dar cum aşa ceva nu găseşti în deşertul prin care trece românia, a fost învăţat să se folosească de neoprotestanţi mai mărunţei, un soi de neofiţi care tocmai atunci învăţau coranul.

Dacă-i pui unul peste altul, sub formă de trepte, şi-i dai vînt din pupa comisului, el ajunge între cocoaşele cămilei cît ai zice peşte, deşi peştele e un simbol creştin şi trebuie folosit cu precauţie în anumite oaze.

Cînd treci spre steaua sudului, nici unităţile de măsură nu mai sunt aceleaşi ca la noi. Ce e alb aici, e negru dincolo şi viceversa.

Cămila a devenit o bucurie pentru bătrîneţea legănată a comisului. Cu parcarea laterală a fost un pic mai greu, dar a învăţat semnele de circulaţie şi nimic nu i-a mai stat în cale.

De exemplu, o cămilă cu ţigara în gură nu înseamnă birt, ci viciu. O cămilă tăiată pe orizontal nu înseamnă sfîrşitul tuturor cămilelor, ci atenţie! garaj.

Practic, nu au fost multe lucruri noi de priceput, sincretic vorbind, încît să facă neuronii lui Dănole să o viseze pe fata morgana. Trebuia să ştie că duna este casa lui, că oaza nu e totuna cu loaza, că palmierul nu se mănîncă ci se bea, că cocotierul nu e masculinul de la cocotă şi că, în general, e bine să-i pui noaptea cămilei un ochi de pisică, să vadă pînă la vechii faraoni.

Totul a mers strună, încă din prima zi. Deşertul devenise casa lui. După ce a dat o tură prin oazele lumii şi a băut gin din puţ, Dănole aproape că se gîndea cît de adevărat e zvonul ăla că omul se trage din cămilă şi că păcatul n-ar fi trebuit simbolizat prin măr, ci prin nuci de cocos.

Abia aştepta să le spună toate astea lui Dămbrînci, lui Momo, lui Jemniţă şi tuturor iubitorilor de nisip în dinţi din ţară, să se snobească toţi. Dar, despre asta, poate altă dată.

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s