Avem şi noi chinezii noştri

Mă gîndesc la toată tevatura cu Miroslav Volf şi un lucru nu-mi iese din minte: cum a fost deturnată discuţia de fond, de la afirmaţiile lui Volf şi potenţialul pericol pe care-l au ele asupra mediului evanghelic în care se anunţau conferinţele sale, spre o cu totul altă problemă: către aşa-zişii “sionişti creştini”.

Sintagma aparţine lui Dănuţ Mănăstireanu şi a înveninat, din capul locului, desfăşurarea ulterioară a discuţiei.

Mai mult decît atît, comentariul respectiv a apărut pe blogul lui Emanuel Conţac încă din primele momente. El a dat nota, a fost cheia întregii partituri. Îl reproduc mai jos (cu grafia originală):

„A propos, pina in urma cu citeva decenii, consensul crestin era ca nu numai evreii, ci si musulmanii se inchina aceluiasi Dumnezeu ca si crestinii, fara sa aiba insa plinatatea (trinitara) a revelatiei.
De cind a aparut moda islamofobiei intre evanghelici, acestia au inceput sa puna sub semnul intrebarii acest consens.
Interesant este insa ca, fiind de obicei asa-zis ‘sionisti crestini’ acestia nu fac si pasul absolut logic, potrivit hermeneuticii lor schiloade, de a pune sub semnul intrebarii si faptul ca evreii s-ar inchina aceluiasi Dumnezeu. De data aceasta, vioeba ceia, ‘subit, instantaneu si dintr-o data’, faptul ca acestia nu cred in Sfinta Treime nu-i mai deranjeaza. Go, figure! Consecventa, bat-o vina.”

O mişcare inteligentă, veţi spune. Pare logic. Sigur că da!  dar e o provocare, amestecată cu dispreţ şi cu insulte.

Din punctul meu de vedere, cred că vina e a noastră, a “sioniştilor creştini”, cei cu “hermeneutica schiloadă”, pentru că l-am lăsat fără răspuns pe acest om şi pe cei care-l admiră fără rezerve.

Am scris prea puţine despre Israel. Nu numai despre trecutul evreilor, ci şi despre ceea ce se petrece acum în lume, despre antisemitismul în creştere, despre ura gata să explodeze din lumea arabă, îndreptată, în primul rînd, împotriva Israelului.

Miroslav Volf şi alţi teologi de teapa lui au fost şi vor mai fi, promovaţi sau nu, inclusiv în cercurile neo-evanghelice. Aşa sunt vremurile. Nu termină unul, că începe altul. Venirea Domnului e aproape. Din triumf în triumf ne îndreptăm, cîntînd, spre Apocalipsă. Cînd vorbim de pace, atunci va fi război. Uitaţi-vă la papa Francisc, ce asigurări le dă!

Orientarea socialistă, fascistă, chiar, a unora, chiar fără să ştie, chiar fără s-o dorească, atitudinea clar exprimată pro-Palestina a altora, nu pot primi un răspuns adecvat decît dacă, în contrapartidă, supunem atenţiei realităţile uitate despre poporul evreu, împletind istoria cu prezentul. Cu obiectivitate, dar şi cu dragoste.

La afirmaţiile lui Mănăstireanu de mai sus nu merită să dai răspuns direct. Pe batjocoritor nu-l poţi opri din drumul lui.

Saul Bellow scria în cartea sa, pe care trebuie să o citiţi, “Pînă la Ierusalim şi înapoi”, următoarele cuvinte înţelepte:

Cîteva ciudăţenii despre Israel: pentru că aici oamenii gîndesc atît de intens şi atît de mult şi datorită îndelungatei şi profundei lor istorii, această fărîmă de ţară pare foarte mare. O anumită dimensiune a minţii pare să se extindă în spaţiu.”.

Şi, mai departe, tot el adăuga:

Pe acest petic de pămînt- o minusculă fracţiune în teritoriile din împrejurimi-, un popor hăituit a venit să se odihnească, dar odihna nu este posibilă. Evreii se întreabă adesea de ce a trebuit ca antisemitismul să se răspîndească, în chip misterios, atît de mult. Chiar şi chinezii, care ştiu atît de puţine despre evrei, sunt duşmanii Israelului.”

La uimirea pe care o exprima Saul Bellow, marele scriitor premiant Nobel, nu-i puteam răspunde decît cu uimirea noastră, privind către “chinezii” noştri şi chinezăriile lor veninoase. Eu zic să-i hrănim cu… beţişoare. 

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Avem şi noi chinezii noştri&8221;

  1. De pe Romania Evanghelica aflu despre aceasta postare si vreau sa fac doar o observatie la comentariul lui Manastireanu, comentariu care nu stiu unde s-a facut. Ar trebui sa ne spune cand si cine a stabilit acest consens, anume ca cele trei religii se inchinau aceluiasi Dumnezeu. Asta e surpriza mare. Fara referinte insa, nici o valoare, destul sa cititi pe Mircea Eliade Histoire des croyances et des idées religieuses, vol III ca sa vedeti ca nu e adevarat. Dar si bunul simt elementar ne spune ca nu este corect. Daca ar fi asa de ce au vrut musulmanii dintotdeauna sa converteasca planeta, cu oreice pret si prin orice mijloace? expresie care apartine lui Mircea Eliade. I-om mai fi dind lectii de acuma si lui Eliade, care mai ales sufera de defectul de a nu trai in perioade politicului corect.

  2. Nu am afirmat despre papa Francisc că ar fi Antihristul! păcatele mele…

    Contextul era aşa:
    „Cînd vorbim de pace, atunci va fi război. Uitaţi-vă la papa Francisc, ce asigurări le dă!”,
    fiind vorba de intenţiile papei de a fi mediator de pace între evrei şi palestinieni.
    Papa vorbeşte despre pace în timp ce pe planetă se coace de-un război.
    Asta am vrut să spun.

  3. Referitor la blogul despre care aţi pomenit în primul comentariu: nu-l mai citesc de un an şi cîteva luni. Mi l-am interzis. Dacă mi-e dor de psihiatrie, iau cărţile din anul V, din facultate. Am făcut practică la Spitalul 9 din Bucureşti. L-am învăţat pe Alin Cristea de pe vremea cînd nu-l cunoşteam. 🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s