Delirul. De la Cristian Ionescu la Dănuţ Mănăstireanu (4)

Am încercat să redau atmosfera ultimilor ani, aşa cum a fost ea reflectată pe net. Sunt oameni care se joacă cu cuvintele şi cu sufletele celorlalţi. Nu ştiu cine a fost primul care a folosit sintagma „ghetoul evanghelic”. S-ar putea să fie Dănuţ Mănăstireanu sau altcineva. Asta are mai puţină împortanţă. În tot cazul, el o foloseşte cel mai des şi în sensul cel mai rău posibil.

Plecat la drum, în urmă cu mulţi ani,  împreună cu echipa de la Emanuel, în frunte cu Paul Negruţ, într-un scurt periplu de împrospătare teologică în Anglia, Dănuţ Mănăstireanu şi alţi cîţiva potenţi(ali) intelectuali se întorc în ţară cu gînd să reformeze sistemul de învăţămînt religios, să-l modernizeze, să facă trusou nou pentru mireasa cea bătrînă, peţind-o cu lumea.

Rămîneau de convins marii sponsori de peste ocean, naşii care făceau parte din gruparea baptistă cea mai conservatoare. Cum era şi firesc, ei au hotărît: Mireasa nu se mărită cu nimeni; mireasa nu se mărtă cu lumea; mireasa rămîne fată bătrînă.

Dănuţ Mănăstireanu a trebuit să plece, alături de alţii, care gîndeau la fel ca el. Cei rămaşi au devenit, în ochii lor,  locuitorii din ghetou, înapoiaţii, fosilele vii, cu Paul Negruţ în frunte.  Ura transpiră sub sutană. 

Orice dispută pe internet din ultimii ani, în care se implică şi Dănuţ Mănăstireanu, capătă un aer dramatic, ranchiunos, buruienos şi deloc academic.

Deşi plimbat prin universul corectitudinii politice şi recompensat pe măsură pentru asta, anglicanul ecumenic Dănuţ Mănăstireanu face parte, ca mentalitate şi profil uman, dintre traficanţii de iluzii.

Din nefericire, orice dispută pe teme aparent dogmatice se transformă şi datorită lui într-un scandal ero(t)ic.

Şi de o parte şi de cealaltă se invocă lipsa de apetenţă pentru dialog şi atacul la persoană, în timp ce interesele de tot felul şi poliţele mai vechi se adună vraf pe masă şi creditorii trag de uşă.

În disputa virtuală este implicată, fără voia ei, biserica reală şi vie, cea care nu intră pe net, care nu-l citeşte pe Dănuţ Mănăstireanu şi pe Cristian Ionescu, care n-a auzit de Paul Dan şi căreia puţin îi pasă dacă „Cireşarii” reprezintă trilogia lui Constantin Chiriţă sau logia lui Vladimir Pustan.

Biserica conservatoare, care-şi apăra cu teamă şi frison ideile, ca pe caseta cu valori de la bunica, devine, în gura lui Mănăstireanu şi „ai lui”, „ghetoul evanghelic”.  

În enciclopedia britanică, cuvîntul ghetou are mai multe semnificaţii. În trecut, el definea o stradă, un cartier dintr-un oraş, „stabilite prin lege ca reşedinţă a evreilor”.

Ghetourile erau „împrejmuite cu ziduri şi porţi şi erau încuiate pe timpul nopţii şi pe durata războaielor creştine.”

Datorită aglomeraţiei, au apărut consecinţele negative ale suprapopulării, cum ar fi: riscurile crescute de izbucnire a incendiilor şi igiena precară.

Ghetoul din Varşovia a devenit celebru, în sensul cel mai tragic cu putinţă, ca loc de unde naziştii îi ridicau pe evrei şi-i duceau în lagărele de exterminare.

Există şi o altă semnificaţie a termenului de ghetou, mai largă, fără conotaţii etnice, „cu referire la zonele urbane sărace, locuite de o anumită minoritate şi perpetuate mai degrabă prin acţiunea presiunilor economice şi sociale, decît prin măsuri legale”.

Extrapolînd şi încercînd să înţelegem ce ascunde metafora adeseori folosită de Dănuţ Mănăstireanu şi cei de pe lista lungă (există şi una mai scurtă) a epigonilor săi, ghetoul evanghelic ar adăposti, între zidurile imaginare şi pietrificate ale bisericii vechi, o populaţie de credincioşi care s-a refugiat în cartiere sărace şi prost luminate intelectual, unde, din cauza aglomeraţiei, ideile nu mai respiră şi neuronii morţi, ajunşi în putrefacţie, rezultaţi din lipsa de igienă şi de asepsie intelectuală, produc epidemii de boli mintale şi sufleteşti grave.

Orice ştire, orice carte, orice noutate riscă să producă un incendiu de cuvinte. Lumea, înghesuită la minte, află prea tîrziu unde e focarul. Agitaţia nechemaţilor, în loc să stingă conflictul, mai mult îl aţîţă. (Lucru speculat, recent, de Daniel Brânzei, sărit în ajutorul lui  Cristian Barbosu, maculat de furia  mioritică, bizantină şi balcanică care nu pricepe, dar sufocă bebeluşul Harvest-ului american.).

Deşi, în vechime, creştinii evenghelici au fost închişi de societate în aceste ţarcuri ale morţii fizice (nu spirituale!), libertatea religioasă a prezentului, curentele new protestantismului contemporan, ecumenismul tot mai agresiv de la Conciliul Vatican II încoace, îmbrăţişat din tot sufletul de gruparea informală a lui Dănuţ Mănăstireanu, au deschis larg porţile ghetoului.

Locuitorii lui, aflaţi ani de zile sub teroarea interbelică, legionară şi, ulterior, comunistă, au fost invitaţi să iasă, în sfîrşit, la lumina adevărului.

Din păcate, spun cei care au construit metafora, creştinii din ghetou au confundat deschiderea cu păcatul şi ecumenismul cu minciuna. Şi-au ales lideri care să-i conducă şi care se folosesc de ei fără scrupule, administrîndu-le literatură expirată, versuri fără poezie, cîntări fără muzică şi Cuvîntul biblic prost tradus.

Urmărind metafora, Mănăstireanu şi gruparea de pe lista lungă (pe care vă las pe dumneavoastră să o completaţi) apar lumii ca eliberatori, oamenii care aduc cartea în lupta cu analfabeţii (Miroslav Volf e doar un episod din multele de acest fel care au fost şi vor mai fi.).

Într-o lume evanghelică care nu şi-a rezolvat datoria cu trecutul (vezi postările anterioare) şi nici cu prezentul, (alianţe şi mezalianţe din interes evident financiar, trecute, fraudulos, din buzunarul de la haină în cel de la inimă), bătălia între bine şi rău, între trecutul care nu vrea să moară şi prezentul care refuză să se nască, între tinereţe şi bătrîneţe, între avînt şi stagnare, între valoare şi non-valoare e dinainte pierdută de cei din „ghetou”.

Aparent, lucrurile aşa stau, dar ce se ascunde în spatele aparenţelor, rămîne de văzut.  

(Va urma)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Delirul. De la Cristian Ionescu la Dănuţ Mănăstireanu (4)&8221;

  1. Foarte multa ura observ in acest comentariu. doar atat. Nimic crestin ca argumentatie sau atitudine.

Comentariile nu sunt permise.