Dune. Sfinţii în şalvari

NOTĂ. Nu vă gîndiţi că Dănole e tot aia cu Dănuţ Mănăstireanu, Momo cu Emanuel Conţac, Ionaşcu cu Cristian Ionescu, Dămbrînci cu Dobrincu şi Jemniţă cu Jemnea. În astfel de cazuri, gîndirea nu ajută.

dragii mei momo, jemniţă şi dămbrînci, iertaţi-mi caligrafia, dar pe tableta mea s-a defectat taciscrinul pentru literele mari, aşa încît toate le voi scrie cu litere mici şi fie ca în cer să apară cu doctorate şi cu tot ce trebuie.

despre starea mea sufletească vreau să vă spun că e îndoielnică. în primul rind, încă de dimineaţă, cămilei i s-a bătut ochiul stîng, semn de nisipuri muşcătoare. noaptea l-am visat pe tuaregul ăla de ionaşcu şurubărind pe sub cămilă. ştiţi cît de sensibilă e la om vechi!

cînd l-a văzut pe ionaşcu pentru prima dată, a chelit biata de ea. asta s-a întîmplat anul trecut, cînd a venit profesorul ăla, wolff parkinson white să-i instaleze sindromul de preexcitaţie lui momo şi toţi au zis că va rămîne supraexcitat pe viaţă şi aşa a şi fost, doar că nu acolo unde credea lumea, ci la mintea lui la fel de sensibilă ca şi a cămilei mele.

e adevărat, sunt şi avantaje şi dezavantaje să umbli cu cămila cheală prin deşert. pe de o parte, scapi de chiştii pulmonari, pe de altă parte, nici lînă de şosete nu ai, pe care să mi le fi împletit comisoaia pentru iernile grele din moldova.

asta numai dacă n-oi sta toată iarna în deşertul ăsta, la masaj cu fete morgana şi acupunctură solară, care mi-au făcut atîta bine la creierul mic. este o metodă nouă, bazată pe insolaţia controlată. după primele proceduri eşti la fel de ameţit, dar legănarea nu se mai transmite la cămilă.

m-a sfătuit cineva să-mi iau o cămilă mai uşoară, mai ales pentru deplasările scurte de dimineaţă, cînd mă duc la tratament cu băi de cactus. l-aş ruga pe momo, care pleacă la colegiul lui, la wheaton, poate găseşte una sport, un dromader cu cocoaşa decapotabilă, să mă bată şi pe mine puţin furtuna deşertului în frunte. chiar şi de la secănd, numai să nu aibă lîna prea roasă şi să pornească din prima la cheia franceză.

în rest, am numai veşti bune. am primit icoanele alea pe care le-am comandat împreună anul trecut, cu sfinţii pictaţi cu turban. pe cînd şi la noi o frescă cu cina cea de taină cu apostolii aşezaţi cruciş, în şalvari şi cu giubea? n-a spus domnul să-ndrăznim? eu nu ştiu ce mai aşteptăm! vatican III? 

acum vă salut că se închide oaza şi iar rămîn pe dinafară şi răceşte cămila. lumea e plină de şacali şi de coioţi. nu-i băgaţi în seamă. voi priviţi cu nădejde la palmierul vieţii voastre. vă doresc un cocos dulce, cu sincretitate,

dănole, comis voiajor la „Mare-i Lumea”

Anunțuri