Ghetoul nostru cel de toate zilele…

După ce veţi citi cele cîteva rînduri scrise de Mitică Holhos, veţi recunoaşte, sper, alături de mine, că există o Adevărată viaţă dincolo de cărţi. Nu ştiu cîţi filozofi, cîţi scriitori şi cîţi artişti vor intra în Împărăţia lui Dumnezeu, dar presimt că mulţi din cei care gîndesc şi trăiesc ca Mitică vor ajunge negreşit acolo. 

„Uite ce mi-am amintit zilele acestea.
Primi 14 ani am trăit într-o localitate situată la câmpie. Oriîncotro piveam, era doar câmpie. Doar în anumite zile, înainte de ploaie,  zăream în depărtare nişte dealuri. Cu mintea mea de copil,  vedeam locul unde se unea Cerul cu Pământul şi-mi ziceam: acolo este capătul lumii. Mi-am fixat nişte repere şi când, într-o zi,  l-am însoţit pe bunicul din partea mamei într-o călătorie de afaceri,  am tecut dincolo de repere şi linia orizontului „s-a deplasat” şi ea mai departe.
Cred că trebuie să fiu mulţumitor lui Dumnezeu că în acei ani de răscruce, cu colectivizarea, când a fost un puternic val al celor care au emigrat spre zonele industriale, tatăl meu a decis să rămână acolo.  Atelierul de rotărie unde lucra tatăl meu şi cu bunicul a trebuit să fie inchis, dar a fost primit ca meseriaş la un I.A.S., cam la 4 km de casă. Oamenii care au avut o influenţă pozitivă în primii ani au fost parinţii, bunicii şi câtiva credincioşi pe care eu i-am apreciat, în primul rand ca oameni harnici şi integri. Biblia era deschisă pe masă, din ea se citea în fiecare seară, apoi rugăciune şi…  la culcare. În fiecare duminică, la Biserica şi, obligatoriu, noi, copiii, aveam să spunem pe de rost Cuvântul de Aur din duminica respectivă.

Când am terminat clasa a VIII-a şi am plecat cam la 150 de km de casă la „profesională”, a fost un fel de despărţire de comuna natală, de familie, de bisericuţa de acolo şi de…  copilărie.
Înainte de a urca în autobuzul care urma să mă ducă pană la tren, am rămas cu aceste cuvinte:
„Ai văzut felul nostru de trăire, de credinţă, acum va trebui să cauţi o biserică şi să fii atent la ce-ţi va spune acolo Dumnezeu.”
Ajuns dincolo de „capătul lumii”, am cunoscut viaţa aşa cum este ea în realitate şi oameni de tot felul, dar şi Acelaşi Dumnezeu, prezent şi aproape gata să-mi vină in ajutor.  Au trebuit să treacă aproape 10 ani până cînd să mă decid să-L accept pe Dumnezeu ca Domn.
Dumnezeu a avut mereu în preajma mea oamenii Lui, care mi-au fost de un real folos.
Oameni sinceri, integri şi care nu s-au plecat sub tăvălugul comunist sub nici o formă.”

MITICĂ  HOLHOS

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Ghetoul nostru cel de toate zilele…&8221;

  1. Bisericutele acele micute cu persoane sincere devin tot mai rare si cu mai putine persoane sincere .Modernizarea si libertatea au fost si sint factori care ne transpune in o alta lume(societate) in care provocarile sint mari fiindca aduc prioritati la unele persoane care beneficiaza de sistem si de cei din jur.Azi trebuie sa deschizi bine ochii sa intelegi cine iti este prieten ,frate si pentru ce scop se prezinta in Biserica!!Ghetoul format si in atmosfera evanghelica aduce intristare si ambalansare dupa cum si in societatea sociala prezinta .Asadar sa nu ajungem sa ne tresim la situatia celor 7 Biserici descrise in cartea Apocalipsei … 😦

  2. …Am discutat cu fratele meu la telefon despre acea perioada . Ne-am amintit ca acel gen de bisericute functionau pe baza acelui nucleu de baza. Erau niste frati inzestrati de Duhul Sfant cu diferite daruri . Unii se ocupau de invatatura, altii cu predicarea altii cu muzica. In general pastorii se schimbau destul de des. Dar acele bisericute erau doar girate de un pastor care venea la Cina sau cununii , inmormantari , in rest fratii se descurcau singuri.
    Nucleul acesta de baza e format din aceia pe care-i vezi la rugaciune , si la studiu si la sarbatori si cand e ceva de lucru legat de cladirea bisericii si la priveghiuri -inmormantari si cred ca stau cel mai bine si la capitolul darnicie.
    De acord ca nu ar trebui sa vorbim doar la timpul trecut .
    Crestinismul de azi are nevoie de crestini veritabili , dedicati Domnului .

Comentariile nu sunt permise.