Copacabana (7) Un laş de geniu

Cum ajungeau ziariştii sportivi în Occident, în vremurile în care nici musca nu pleca şi nu venea din lagăr, fără să ştie partidul şi braţul lui armat, securitatea?

Este singura întrebare pe care mi-o mai pun cînd recitesc, în zilele cupei mondiale, pagini din cărţile lui Ioan Chirilă.

N-am găsit nicăieri vreo umbră de teamă că s-ar putea să nu i se aprobe deplasarea. Cărţile lăsau impresia că ziaristul nostru trăieşte într-un mediu perfect liber, compatibil cu cel din ţările capitaliste.

Abia în 1990, în „Italia 90”, maestrul Ioan Chirilă începea cu totul altfel relatarea.

Ca autor de cărţi despre Campionatul mondial, am fost mereu un paria al lumii presei…

După care, cîteva cuvinte uluitoare, pentru un om care a văzut lumea în timpul „amar al istoriei”:

În Casa Poporului totul e doar un ecou amar al istoriei… Dacă nu mă înşel, regizorul Andrei Şerban s-ar fi exprimat că vrea să monteze acolo „Troienele”. Sper că e o glumă… Nu va veni nimeni… Sunt încă vii suferinţele meşterilor aduşi din toate colţurile ţării întru înfăptuirea unei munci comparabile cu truda felahilor care au urcat, treaptă cu treaptă, blocurile de piatră în vîrful Piramidelor…

Era o frază spusă cam tîrziu, după părerea mea. Am cunoscut omeni care au fost pe cît de talentaţi, pe atît de laşi. Cu multă durere a recunoscut asta Octavian Paler, în al său monolog desăvîrşit, scris „în apărarea lui Galilei”. N-am avut nimic din vîna cehilor sau polonezilor.

Monica Lovinescu consemna în Jurnalul ei că regimul se folosea de unele valori, folosite la export, ca să mascheze drama în care trăiam restul. Să mimeze, cu alte cuvinte, deschiderea. Ce lovitură a fost pentru ei cînd a venit la Paris Noica şi apărea ca spălat pe creier!

Adrian Marino îl acuza pe Nicolae Manolescu că a fost lingăul regimului, din moment ce a făcut naveta est-vest. Marino, la rîndul lui, a fost acuzat de Manolescu că a fost omul securităţii. Nimeni nu ştie cît adevăr şi cîtă minciună se ascund în spatele noianului de vorbe de ocară.

Într-un fel, toate cărţile scrise în anii aceia ar trebui zvîrlite la coş. N-ar trebui să recitesc „Franz, uber alles”, „Espania 82” sau „Argentina!” de Ioan Chirlă. Din păcate, tinereţea mea şi a multor microbişti din ţara asta a fost marcată de „nea Vanea”, un laş de geniu.  

2014-06-16 13.45.40

Anunțuri

Un gând despre &8222;Copacabana (7) Un laş de geniu&8221;

  1. Eu cu ei n-am treaba. Pe mine ma deranjeaza ai nostril. Ei… erau din lume; m-asteptam sa faca compromisuri. Cred ca sunteti un pic nedrept cu Plesu. Parca el a mai fluierat in biserica facind parte din meditatia transcedentala. Desi nu mi-a placut acest episode Plesu, nici partidului nu I-a placut. Desigur, ca va impartasesc indignarea. Eu am admirat si comentariile lui Topescu… care pina la urma a fost trecut pe linie moarta…. totusi a rams un cuminte.
    PS- AM vazut recent un film german premiat la Oscar (cu vreo 2-3 ani). Titlu era”The life of others” (daca nu ma-nsel). Era prezentarea vietii scriitorilor din RDG, urmariti de STASI. Asemanarea era uluitoare si neintimplatoare cu Ro. Hoenecker si cu Ceasescu au fost „de-o seama”…Presupunind ca si scriitorii nostril se temeau de Secu precum RDG-istii ce sa ma mai mir?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s