Inofensiva ofensivă

O postare a lui Marinel Blaj care subliniază cîteva lucruri importante. În primul rînd vorbeşte despre aroganţa unora, despre aşa-zisele discuţii libere, care numai libere nu sunt (aici aş adăuga comentariile apucatului de Alin Cristea, omul care ar face gloria oricărui balamuc, de ale cărui comentarii nu pot scăpa definitiv decît ocolind blogurile unde lăturile sale sunt admise fără a fi moderate), despre deturnarea sensului unei dispute, care are finalul dinainte stabilit.  Recunosc, mie deja mi s-a făcut greaţă de toată gaşca, în frunte cu Dănuţ Mănăstireanu, moldoveanul care şi-a cerut iertare de la turci. Această introducere nu angajează cu nimic pe Marinel Blaj şi postarea lui. Eu măcar spun cine sunt prietenii mei (şi las lista mereu deschisă!). Dacă-i întrebi direct pe  ceilalţi, nu vor recunoaşte că alcătuiesc un grup, şi că fiecare din grup te iau la rînd. De două săptămîni nu le poţi scoate din minte  ideea stupidă cu Volf. Nu-i doare pe ei de Volf, ci au folosit prilejul să scoată pe ochi celorlalţi rămînerile în urmă la capitolul politic-corect, să-i treacă la „troacă” (Alin Cristea) sau să-i drăcuie, indirect (Dănuţ Mănăstireanu).

Citiţi în continuare…

Inofensiva ofensivă

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Inofensiva ofensivă&8221;

  1. Mulţumesc, Răsvan, că atragi atenţia la… deranjurile mele! Poate „deranjăm” puţin somnul raţiunii!
    Am o nelămurire. De ce trebuie să-mi numesc prietenii? Se ştie foarte bine care sunt! Pe unii chiar… deranjează! 😀

  2. Poate aşa o să-i numească şi ei pe ai lor. 🙂 Nu e nimic rău în asta, dar bate la ochi. Am ajuns să-i cunosc atît de bine, încît aş putea formula comentariile în locul lor, cu stilul fiecăruia.
    Acum ştii ce-o să spună? Că suntem maniheişti. 🙂
    Un exemplu: nu a apucat Teofil Stanciu să anunţe că a ouat o carte şi apare unul, flămînd, să gîfîie pe facebook. „Une-i? Unede-i? Că acum mă duc s-o cumpăr!”
    E genul fidelului care se sacrifică pînă la capăt. 🙂
    Vine înţeleptul (ăla care deja a luat oul de sub cloşcă): „Cartea o poţi găsi… (şi spune editura).” După care completează fraza tip pentru imbecilii cu moft: „N-o să-ţi pară rău! SE MERITĂ!” 🙂
    După mondiale (sau şi pînă atunci, dacă mă supăr prea tare), îi iau la rînd, fără să le spun numele, şi-i pun în dialog. Sunt mortali! 🙂 O conversaţie între Nadaban şi Horvath, cu ziceri de-ale lui Alin Cristea! 🙂
    Ei nu dialoghează, ei se sclifosec. Întreabă-i ce cărţi au citit în ultimul an şi te vei convinge. Dacă dau gata zece volume, să ştii că ăla e şef de-al lor. Şi numai de religie, că la altceva nu-i duce mintea. 🙂
    Să te ferească Dumnezeu să intre unul într-o bibliotecă! Normal că va veni cu chestii noi. Exact ca Marta Petreu, care a citit toată presa interbelică şi i-a „omorît” pe Cioran, Eliade, Nae Ionescu şi Noica. Numai că „ai noştri” n-au răbdare. Ei te „omoară” pe parcurs. Se dau „ştiuţi”. Emanuel Conţac l-a tocat mărunt pe bietul Cornilescu, de-am zis că a omorît-o pe vreo Elodia a vremii sale, nu că a tradus Biblia. „Are diplomă?” Se întreba Emanuel Conţac, cum făcea Băsescu cu Ponta. Nu mai ştiu dacă a găsit-o sau nu. Şi asta unde? Pe blog! Ca la piaţă! 🙂
    Acum învaţă coptă. 🙂 Chestia asta cu copta am văzut-o cînd am ieşit din gardă, dimineaţă. Eram rupt de oboselă. Mi-a venit să dau cu leptopul de pămînt. Din păcare n-am altul că, vorba ăstora, „se merita!”. Un junghi! 🙂

  3. Ei, lasă, chiar de maniheism n-o să ne acuze, că am demonstrat că nu vedem lumea doar între bine şi rău, în alb şi negru, de vreme ce i-am prins „în ofside” în… zona gri! 😀
    Cunosc, e drept, nu la fel de bine ca tine, care-i cunoşti de mai multă vreme decât mine, gruparea asta! Sunt, într-adevăr, amuzanţi, dacă n-ar fi câteodată… deranjanţi!
    Sincer, chiar mă doare augusta aroganţă care nu se poate apleca puţin să-i explice şi muritorului de rând cât de mult te poţi apropia de Alah ca să nu rişti să-L uiţi pe Dumnezeu!

  4. Asta e! că niciodată nu o să admită că şi tu vezi griurile (în fotografie sunt vreo nouă, dacă nu mă-nşel). 🙂
    Cînd spun de cîte unii dintre noi că suntem „fundamentalişti”, ei folosesc, de fapt, un eufemism.

  5. „Emanuel Conţac l-a tocat mărunt pe bietul Cornilescu, de-am zis că a omorît-o pe vreo Elodia a vremii sale, nu că a tradus Biblia.” – Cam asta e și impresia mea, după vreun an de citit blogul lui. Dacă ar fi să ne luăm după dînsul, am zice că traducerea Bibliei făcută de Dumitru Cornilescu e cea mai mare nenorocire care i s-a întîmplat poporului nostru. Nu i-ar strica puțin respect pentru înaintașii noștri, și mai puțină ironie.

  6. Eu nu mā mir de atitudunea titratilor,ei au împārtit lumea evanghelicā în douā si anume „ei” si „noi”.Sunt convins cā asta e în mintea lor cā doar a spus-o si Daniel Brînzei:”complexul celor mici în lumea celor mari”,vā mai amintiti probabil la discutiile despre Bārbosu.Defapt asa am nenorocit si biserica,sfatul de frati vs enoriasii.În unele biserici secretele de la vîrf sunt mai bine pāstrate decît în masonerie.Titratii se interpun într-un mod sablon ascunsi dupā mormanul de diplome afisate ca trofee de vînātoare,oameni înzestrati nimic de zis dar de la care astept mai multā dragoste si întelepciune.

  7. ,,S-A AJUNS LA O ANUMITA RAMANERE IN URMA”
    (nicolae ceausescu, al 14-lea congres pcr)

Comentariile nu sunt permise.