Cronici mondene (136) Crislamiştii

Revin asupra întrebării mele de ieri, amplificînd-o puţin:

„Este corect ca un om care predică ecumenismul pe unde se nimereşte, care a fost neo-protestant baptist şi care a trecut, de mai mulţi ani, la religia anglicană să fie invitat să ia cuvîntul într-o biserică baptistă?”

Nu era vorba de o conferinţă pe teme socio-politico-teologice, ci, pur şi simplu, de o cuvîntare ţinută în timpul slujbei de duminică dintr-o adunare baptistă. Precizez că nu era vorba de o predică, asta ca să nu-mi sară toţi conţacii în cap.

Eu nu spun că lucrul acesta s-ar putea întîmpla, dar mă interesează modul în care rezistăm tentaţiei de a ne pleca grumazul în faţa tipilor la modă, a învîrtiţilor, a cameleonilor, a tuturor celor ce vehiculează, pe unde le vine şi pe unde li se spune să o facă, ideile politic corecte ale Noii Ordini Mondiale.

Iar cînd omul acela este un crislamist, e cu atît mai rău. Termenul de “crislam” trezeşte controverse. De fiecare dată, discuţia alunecă, voit sau nu, în derizoriu. De aceea, mai corect este să arăţi faptele şi să laşi pe fiecare să numească acest curent aşa cum crede că s-ar potrivi.

Nu mă întrebaţi de unde i-a venit lui Dănuţ Mănăstireanu dragostea pentru islam. Nici măcar nu ştiu dacă-i iubeşte. Ieri am arătat semnătura sa pe un document, în care strîngea mîna musulmanilor, cerîndu-le iertare pentru crimele făptuite de creştini în cruciadele de acum o mie de ani.

În urmă cu apoximativ trei ani, acelaşi domn iniţia o petiţie de strîngere de semnături, prin care să susţină la ONU recunoaşterea Palestinei ca stat.

Cel care a reacţionat imediat şi a preluat tema, lista şi discursul a fost nimeni altul decît Emanuel Conţac, cadru didactic la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti.

Institutul respectiv a avut (şi probabil că mai are) ca rector pe Corneliu Constantineanu. Acesta a semnat şi el, alături de Dănuţ Mănăstireanu, în anul 2007, “Documentul de la Yale”, cel în care era vorba şi de cruciade. Au fost singurii doi români de pe lista respectivă.

Îmi asum riscul să-i numesc “crislamişti” pe toţi trei: Dănuţ Mănăstireanu, Emanuel Conţac şi Corneliu Constantineanu, fără nicio intenţie discriminatorie sau jignitoare.

Actualul scandal legat de vizita lui Miroslav Volf la Bucureşti şi de conferinţele pe care acest “tată al crislamiştilor”, unul din corifeii care au iniţiat, care au gîndit, care au pitrocit documentul de la Yale, se pregătea să le ţină la Institutul Teologic Penticostal amintit. Şi pe care, de fapt, le-a şi ţinut, ulterior.

Pe un alt plan, baptistul Teofil Stanciu a editat o carte celebră a numitului Volf, lucru cu nimic vinovat, dacă n-ar fi însoţit gestul de o pledoarie agresivă şi, adeseori, cu accente jignitoare la adresa celor care nu agreau ideile lui Volf (dintre care cea mai gogonată era similitudinea Dumnezeu-Allah).

Nu ştiu dacă Teofil Stanciu este “crislamist” sau nu, mai corect spus, cît mai este baptist din el şi cît reprezintă o specie de tranziţie, între învăţăturile cele vechi şi noile principii. În demersul său, a fost susţinut, încurajat şi întărîtat, aş zice, în mod făţiş de cei doi “crislamişti”, Mănăstireanu şi Conţac.

La întrebarea mea de ieri, la care nu era obligat să răspundă, domnul Emanuel Conţac s-a simţit dator să scrie următoarele (selectez din comentariu):

“Nu mai spun de respectul pe care baptiștii (și penticostalii) îl au în ultima vreme față de relicvele aduse de cruciați: păr smuls din capul Fecioarei (când jelea la cruce), un fir de păr din barba lui Hristos, fragmente din lancea care i-a străpuns coasta, bucăți din cruce etc. Pentru toate aceste, desigur, cruciații merită un adânc respect.”

În aceeaşi notă, de umor batjocoritor şi de prost gust, crislamistul Conţac nu-i iartă nici pe orotodocşi:

“Iar ravagiile făcute la Constantinopol, în 1204, merită toată aprecierea. Sunt pedeapsa lui Dumnezeu peste ortodocși, care ne-au dat cu crucea în cap nouă prin perioada interbelică.”

Închei cu reiterarea întrebării de ieri, lărgită: e corect ca un individ care a părăsit o anumită religie pentru o alta (baptist versus anglican) să fie lăsat să cuvînteze într-o adunare baptistă din ziua de duminică?

Iar cînd omul respectiv are convingeri crislamiste, povestea devine cu atît mai palpitantă.  

Anunțuri

23 de gânduri despre &8222;Cronici mondene (136) Crislamiştii&8221;

  1. Nu este corect dar este posibil. Din cauza ca discernamintul este pe cale de disparitie si la baptisti (la penticostali nu mai exista de mult). Acum vreo 15 ani la biserica BAPTISTA pe care o frecventam a fost invitat sa vorbeasca „profet extraordinair” Ivan Vicovan. Din fericire pentru el eu am stat acasa in acea duminica dupa masa. Si culmea e ca a fost invitat la discurs de nimeni altul decit doctor Titus Coltea pastorul de atunci al bisericii. Deci concluzia: -Este posibil tovarasi, este posibil!

  2. Nu știu cine sunteți însă îmi place cum scrieți așa simplu și delicat, cu adevăruri spuse-n glumă și frumos împachetate, de aceea spun că mâna dv este cu har. Nu mă-nteresează cartea domnului Wolf, ori dacă aș citi-o, aș lua-o ca pe o carte de fantezie.
    Nu știu nici dacă aveți vreo răspundere doctrinară în arealul nostru evanghelic în ce privește continuitatea confesională, pastor ori privighetor, însă chiar și așa, merită să privim cu mai multă detașare aceste lucruri. Oamenii nu trebuie forțați să fie mai buni, nici să recunoască adevărul, nici să nege minciuna.
    Păstrând proporțiile, cred că poți ține strâmb o credință bună ori poți fi fără pată slujind o credință mincinoasă.

  3. da frate Rasvan, dar prin varsta si prin experienta sunteti impreuna cu fr. Marinel Blaj batranii cetati (presbiter in greaca), la noi in romana batran vine din latina de la veteran, adica cineva trecut prin viata =)… iar daca liderii (slujitori de fapt ar trebui sa fie) tac atunci „vor vorbi pietrele”

  4. Nu stiu ce e asa de greu cu raspunsul la aceasta intrebare , draga Rasvan.
    Eu zic -Categoric NU !.

    Un om care a parasit un cult -oricare ar fi el – ar trebui sa-si vada de cararea aleasa si sa se bucure cu cei cu care a hotarat sa mearga mai departe catre CER.

  5. Mulţumesc, frate Mihai.
    Acum, ştiţi cum e („vor vorbi pietrele”): noi suntem ca pietrele de moară, greu de urnit, dar cînd ne pornim, măcinăm totul. 🙂
    Deşi, şi despre fetele bătrîne se spune că sunt ca petrele de moară. În sensul că e greu să le… „măriţi”.

  6. Gardurile confesionale le-au creat oamenii, e greşit să mai sară gardul? Sunt absolute aceste îngrădiri culturale precum Cuvântul lui Dumnezeu, domnule Răzvan Cristian?
    E greşit să-ţi ceri iertare pentru masacru cruciaţilor din mileniul I făcut ” în Numele Domnului”? Atunci şi germanii beligeranţi şi fanatici în doctrina lor nazistă făcuseră un rău că şi-au asumat ororile Holocaustului şi i-au despăgubit pe evreii în viaţă.
    Confundăm „trăirea în pace” cu celălalt, cu sincretismul religios. Dacă a-ţi fi citit darămite o carte a lui Volf, o să descoperiţi că rezolvarea a tuturor conflictelor nu e acel sincretism visat de Voltaire, în care toate religiile se coagulează şi devin una, ci Crucea lui Hristos!
    Toate confesiunile creştinismului au în centru pe Cristos, restul sunt cojoace culturale care pălesc în importantă cu esenţa lui, care este Crucea lui Mesia. Pe timp de război toate denominaţiunile s-au unit pentru căutarea păcii, pe timp de pace e greşit să păşim în altă parohie, e păcătos lucru dialogul în jurul Mântuitorului?

  7. „Gardurile confesionale le-au creat oamenii, e greşit să mai sară gardul?”

    Nu e greşit! Totul e să ştie şi cel în curtea căruia sar şi, cînd ajung acolo, după gard, să nu se apuce de furat (suflete şi minţi). 🙂

    În rest, comentariul dvs. este complet „pe lîngă” subiectul postării.
    Cît despre Voltaire, el era mason. Era firesc să viseze cai verzi pe pereţi. A fost unul din cei mai aprigi duşmani ai lui Dumnezeu. Aveţi dreptate. N-avea legătură cu Volf, dar mă bucur că aţi auzit de Voltaire. Măcar pe ăla l-am citit. 🙂

  8. Dvs ími spuneţi că am scris pe lângă, sau ími insinuaţi faptul că nu v-am citit postarea, sau nu pricep nicio iotă. Ínainte \să comentez vă citesc, credeţi-ma.
    Aţi vorbit de Dănuţ Mănăstireanu care predică ecumenismul íntr-o biserică baptistă, el fost baptist, actualmente anglican. Eu am spus despre asta că diferenţele culturale sunt omeneşti, relative, nu absolute.
    Aţi adus în discuţie documentul de la Yale, unde şi doi români l-au semnat, document în care creştinii îşi cer iertare musulmanilor pentru ororile comise ín cele zece cruciade de acum o mie de ani. Eu íl găsesc creştinesc gestul. Dacă nemţii zdrobiţi de vestici şi de ruşi, şi-au asumat ororile Holocaustului, cu căt mai mult creştinii ar trebui să facă asta faţă de fraţii lor musulmani. Spun fraţii, findcă suntem dintr-un singur Dumnezeu făcuţi, dintr-un singur parinte Adam, din acelaşi Avraam al evreilor, musulmanilor şi creştinilor. Biblia spune că Yahweh n-a dorit moartea lui Ismael, mai mult de atât, a făcut cu el un legământ veşnic!
    Şi am adus aminte de Miroslav Volf, fiindcă şi acum dvs l-aţi adus în discuţie, fiind unul dintre iniţiatorii documentului de la Yale. Eu am obiectat la erorile dvs cu privile la teologia dânsului, care spre deosebire de Voltaire, gândirea lui e cristocentrică. No, cred că v-am lămurit că n-am foat pe lângă subiect.

  9. Cu alte cuvinte, vi s-ar părea normal ca Mănăstireanu să cuvînteze duminică într-o biserică baptistă?
    Dacă răspunsul dvs. a fost da, atunci eu n-am înţeles cum stăteau lucrurile.
    Dacă ajungem la Adam… 🙂
    Eu n-am scris nimic de „teologia” lui Volf. Cum era să fac greşeli, dacă n-am scris? 🙂

    „Biblia spune că Yahweh n-a dorit moartea lui Ismael, mai mult de atât, a făcut cu el un legământ veşnic!”
    La ce legămînt vă referiţi? Şi ce legătură are asta cu islamul?

    Despre Holocaust: vă rog să lăsaţi subiectul deoparte. Chiar nu face obiectul discuţiei.

  10. Când îi atribuiţi cristislamul gândirii lui Volf vorbiţi indirect despre teologia lui. Ceea ce s-a íntâmplat íntre creştini şi musulmani, între rasa aşa zis ariană şi evrei, e o ciocnire între culturi diferite, ce şi-a pus amprente, tare comportamentale ireversibile, scrisă în istoria umanităţii cu sânge omenesc vărsat. E nevoie de reconciliere, de recunoaşterea cupalbilitaţii a ambelor tabere. E salutar gestul lui Mănăstireanu şi a lui Constantineanu, e împlinirea paulină a ceea ce spune prin căutarea păcii. Cruciadele sunt asemănătoare Holocaustului, şi am dreptul meu să folosesc ceea ce cunosc. Reversul păcii şi a reconcilierii e vrajba, războiul făcut cu vărsare de sânge.

  11. Dle. Horvath, afirmaţia pe care o faceţi:
    ” Cruciadele sunt asemănătoare Holocaustului…”
    vă discreditează ca intelectual. Habar n-aveţi ce spuneţi.
    Nu vă mai postez comentariile. Dvs. sunteţi şters pe creier. Părerea mea!

  12. Depinde în care biserică baptistă,la Iași l-au cam ”alungat” baptiștii de pe Sărărie cel puțin.Cu ceva timp în urmă făceam parte dintr-un grup de băieți care a fost înființat ca suport pentru grupul de tineret al bisericii Crestine după Evanghelie din care fac parte.Unul din băieți,cu studii de teologie la distanță a avut ideea să îl invite la o întîlnire de tineret pe Dănuț Mănăstireanu ca să ne explice nu știu ce concept.Eu și încă doi ”cai sălbatici” ne-am opus,mai tîrziu grupul s-a destrămat.

  13. Cred ca si cei care incearca sa puna semn de egalitate intre cruciati si crestini se discrediteaza ca intelectuali. Asta daca parerea unui gugustiuc conteaza…
    Unul din lucrurile care ma deranjeaza foarte mult in acest caz este incercarea de a deforma realitatea si anume a faptului ca cei care se opun crislamului sunt condusi de un spirit de vrajba sau de ura. Probabil tonul unora pare destul de radical dar nu cred ca este vorba despre ura si dorinta de a semana vrajba. Eu nu-i urasc nici pe musulmani si nici pe cei care promoveaza crislamismul. Si la fel cred ca gandesc toti cei care se opun acestui curent. Cei care promoveaza aceasta miscare trebuie sa inteleaga ca mai exista si oameni care nu inghit orice galusca aruncata pe piata de asa-zisii teologi de marca. Cu siguranta lucrul acesta nu le convine si incurca agenda unora. Cred ca la faza de design le-a iesit totul bine pe hartie, dar cand au trecut la implementare si-au dat seama ca nu e chiar asa de simplu…

  14. Deci ecumenismul organizat, va deveni totuși agresiv..în cele din urmă. „Şi i-a înşelat pe toţi aceia al căror nume n-a fost scris, de la întemeierea lumii, în cartea vieţii Mielului”. Pe toţi i-a înşelat, tot pământul: Politicieni ,cultele religioase, pe creştinii închipuiţi; pe membrii bisericii; pe cei morali; pe cei buni; pe aşa zişii predicatori; pe aşa zişii creştini. El i-a înşelat pe toţi cu propaganda lui vicleana: „Noi suntem cu toţii o mare biserică şi s-ar cuveni să ne unim, să unim lumea cu biserica şi cu statul… Vom încheia toate războaiele pe veci”(Va spune Antihristul). Mii de mame, milioane de oameni sinceri vor spune: „Asta vrem noi”. „Şi i-a înşelat pe toţi aceia ale căror nume nu au fost scrise în cartea vieţii Mielului”.Deci era profetit de acum 2000 de ani….nu e o surpriza .
    Prieteni, nu este un secret faptul că există sute şi mii de denominaţii şi biserici – dar este doar o singură Biserică a celor întâi născuţi, doar o singură Biserică a lui Isus Hristos, o singură Mireasă care acum se pregăteşte ca să-L întâlnească pe Mire.

  15. „Prieteni, nu este un secret faptul că există sute şi mii de denominaţii şi biserici – dar este doar o singură Biserică a celor întâi născuţi, doar o singură Biserică a lui Isus Hristos, o singură Mireasă care acum se pregăteşte ca să-L întâlnească pe Mire.”

    Pt. Ghedeon:

    De acord. Totul e să nu le treacă prin cap să se unească sub conducerea Vaticanului sau a mai ştiu eu cărui patriarh ecumenic.

  16. „Depinde în care biserică baptistă… ”

    Dragă Elisei, nu pot să spun care a fost biserica vizată de domnia sa, dar pericolul a fost iminent. Nu e… „secretul” meu, aşa că mă opresc aici. 🙂
    Mă bucur că evenimentul nu a mai avut loc. S-ar fi creat un precedent periculos. Nu cred că postările mele au avut vreun efect, dar altceva nu m-am priceput să fac. Sunt şi eu un „cal sălbatic”, cum spuneţi dvs., numai că mult mai bătrîn. 🙂

    Viitoarele comentarii ale dvs. nu vor mai aştepta la moderare, vor intra direct, aşa încît cele pe care nu vreţi să vi le citească toată lumea scrieţi-mi-le pe adresa de mail. 🙂

  17. Parca m-as baga si eu in vorba pe tema asta cu ”crislamul”
    Eu consider ca promovarea bunei intelegeri, cautarea unor punti de comunicare si apropiere intre crestini si musulmani NU este crislam.
    Cum altfel poti face misiune intre musulmani daca nu te apropii de ei cu dragoste?
    Daca musulmanii sunt agresivi, ar trebui sa fim si noi agresivi? Unde ajungem?
    Stiu ce vorbesc pentru ca am prieteni misionari intre musulmani si am fost eu insumi in zone dominate de musulmani si am vazut ce si cum se poate face in domeniul misiunii acolo.

  18. Foarte corect! Şi eu îi cunosc pe musulmani.
    Numai că dvs. vorbiţi de creştinarea musulmanilor, nu de islamizarea creştinilor. 🙂
    Cine a zis să fim agresivi cu musulmanii? Induceţi o idee periculoasă, fără nicio rădăcină în textele de pe acest blog.
    Cine a zis că nu are dragoste pentru aproapele? fie el şi musulman, papuaş sau mai ştiu eu cum?
    Evident că apropierea de musulmani nu înseamnă crislam.
    Dacă citeaţi postarea vedeaţi la ce făceam referire.
    Dacă voiaţi să vă „băgaţi” (termenul vă aparţine) încălţămintea în repaus pe un calapod, aţi nimerit greşit blogul.
    Asta ca să nu vă jignesc şi să vă spun că vă put… ideile, cum le put altora picioarele.
    Aici nu ne descălţăm ca la moschee.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s