Antisemitism în creştere în Franţa

toulouse-jpg-2708786-jpg_2346971

Un articol care tinde să provoace un scandal enorm. Totul a pornit de la nişte cifre date publicităţii de cotidianul american Washington Post.

Într-un articol intitulat “Antisemitismul erodează fraternitatea franceză”, ei arată că 37% din francezi îşi exprimă în mod deschis opiniile antisemite; cu 40% au crescut actele de violenţă cu caracter antisemit în primul trimestru al anului 2014, comparativ cu acelaşi trimestru al anului trecut; cu 65% a crescut numărul cetăţenilor francezi care emigrază în Israel.

Simpla lectură a acestor cifre sună a rechizitoriu.

Cei patru factori convergenţi identificaţi de cotidianul francez “Le Point” ar fi: nevoia de a găsi un ţap ispăşitor în vremuri de criză; ascensiunea extremei drepte; deteriorarea relaţiilor între emigranţii de origine africană şi evreii din Franţa; tensiunile în creştere cu populaţia de musulmani.

Franţa este ţara cu cea mai numeroasă comunitate de evrei din Europa. Întrebarea este dacă va fi capabilă să-i apere în viitor.

În faţa acestei provocări, lansate de americanii de la Washington Post, Ministerul de externe francez are două posibilităţi: să răspundă, cu riscul de a alimenta polemica; să nu răspundă, confirmînd şi acceptînd o realitate jenantă.

Concluzia la care ajunge “Le Point” în numărul de astăzi este că o polemică va fi greu de evitat.

 

FOTOGRAFIA  este din „Le Point”.

Anunțuri

6 gânduri despre &8222;Antisemitism în creştere în Franţa&8221;

  1. O Comemorare pe care nu se cuvine să o trecem cu vederea

    “DRUMUL FăRă ÎNTOARCERE AL EVREILOR DIN ARDEALUL DE NORD
    În urmă cu 70 de ani, în primăvara lui 1944, evreii din Ardealul de Nord au pornit pe un drum fără întoarcere. sfârşitul călătoriei lor a fost, pentru cei mai mulţi, camera de gazare. Dacă nu, i-au răpit foamea, bolile, tratamentul inuman. Au fost câţiva „norocoşi” care au supravieţuit, dar care întreaga lor viaţă au resimţit, fie fizic, fie psihic, consecinţele acestui cumplit episod din viaţa lor. Cunoaştem cazuri de sinucidere după ce au fost eliberaţi. Au fost chinuiţi de întrebarea: „de ce am rămas eu în viaţă şi nu alţii (părinţi, fraţi, copii sau soţie, prieteni), cu ce am fost eu mai bun sau, poate, am profitat de cei slabi”. Desigur, de cele mai multe ori nu a fost aşa, era vorba de şansă sau de rezistenţa mai bună a organismului. Adevărul este că situaţia în care un om se află în condiţii-limită este cel mai bun test al caracterului. Şi viaţa în lagărele morţii a demonstrat acest lucru. (…)”

    Sursa: http://www.jewishfed.ro/downloads/realitatea/RE428-429.pdf (pag. 3)

  2. „Franţa este ţara cu cea mai numeroasă comunitate de evrei din Europa. „Da,asa este sunt aproximativ 500 mii evrei.Eu am trāit ceva ani în Franta si cunosc un tip de antisemitism mult mai pervers,mai ascuns,cel al burgheziei franceze,catolice.Mi-a fos dat nu demult sā aud din gura unui nobil francez,medic,cum cā l-ar sufoca evreii din Marsilia,domle spunea el „sunt peste tot”.Nu am vrut sā stric atmosfera în timpul mesei dar l-am întrebat totusi dacā nu îl deranjeazā si populatiile magrebiene?si atunci i-am scos cifra,500 mii evrei raportat la cîteva milioane de magrebieni care profitā în mare parte de sistemul social francez.Omul a tācut usor jenat,discutia a continuat si s-a ajuns la un consens generos,au recunoscut totusi cā evreii desi putini la numār sunt urîti de toti.Mi-au ridicat mingea la fileu si le-am vorbit despre Dumnezeu si planul Lui cu Israel.

Comentariile nu sunt permise.