Dune. Puii Sfîntului Bernard

Multiubite şi stimate comis, o să intrăm direct în subiect pentru că aici lucrurile nu stau cum am plănuit.

Conaşul Momo nu s-a lăsat fotografiat decît cu toga aia de la doctorat pe el. A trebuit să-l lucrăm cu fotoşopu, să-i dezgolim puţin genunchii, ca să fie conform planului. De fapt, ca să spunem lucrurilor pe nume, alea nu sunt picioarele lui, ci ale unei doamne care face curăţenie prin campus, la care am adăugat puţin păr şi, pentru cîţiva dolari, lucrurile s-au aranjat şi toată lumea a fost mulţumită.

Noi am fost mereu în spatele lui, supraveghindu-l atent de pe bicicletele dronă. Am vrut să-i luăm un cîine, un  Sfînt Bernard pitic, dar el a zis că nu-l vrea, că nu are cu cine vorbi. Păcat, pentru că animalul are o privire inteligentă şi latră sporadic. Tare ne e teamă că am bătut drumul degeaba la Vuton şi ne taie rectorul chifla şi laptele pe tot anul şcolar.

Acasă e cum ştii: ne-a lăsat profesorul Volf un set de turbane de nuntă, cîţiva şalvari de damă şi cîteva fire din barba profetului, dar a uitat să ne spună din care şi nu se vînd neam.

Am pus ochii pe fata şeicului din Dubai, pe care am fi prelucrat-o operativ, dar Momo nici n-a vrut s-audă. Cică nu e destul de coptă pentru el. Păcat! pentru că, la cîţi bani are, fata ne sponsoriza tot institutul şi scăpam de vorbit noaptea cu Ionaşcu despre profet.

Acum te lăsăm, că s-a făcut tîrziu şi trebuie să cărăm la mansardă lada aia cu dicţionare de cîte două mii de pagini bucata. N-am mai văzut aşa ceva. Cred că au fost scrise pentru nifilimi. La ce muşchi avem, am fi lăsat din ele, dar Momo a zis că le numără şi dacă lipseşte vreunul, ne ciufuleşte tonsura şi ne trimite îndărăt.

Ar fi tare păcat, că abia ne-am obişnuit cu democraţia, cu Momo şi cu Sfîntul Bernard, cîinele, pe care, dacă îl împerechem, îţi trimitem şi matale pui.

Cu stimă, etc., etc., ai tăi mameluci supuşi… (ss. două amprente cu tuş roşu, cardinal).

NOTĂ: Orice asemănare între comisul Dănole şi Dănuţ Mănăstireanu este întîmplătoare şi revoltătoare. Cît despre Ionaşcu şi Cristian Ionescu, ce să mai vorbim… 

 

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Dune. Puii Sfîntului Bernard&8221;

  1. Toate aceste relatări ar merita adunate într-un volum. Ceva de genul „Cronicile cronicizaţilor”…
    Nu de alta, dar contextul e cât se poate de real, pretextul nu lipseşte, de text te ocupi cu brio… 😀

  2. Mulţumesc, Marinel. 🙂
    Pentru domnul Zorin Diaconescu şi alţi prieteni care îmi fac cinstea să poposească pe blog, am încercat, deja, o prezentare.

Comentariile nu sunt permise.