Regăsirea paradisului pierdut

Vă amintiţi, desigur, despre Avram şi Lot. Avram încă nu făcuse Legămînt cu Dumnezeu şi numele său nu devenise Avraam.

Biblia spune că atît Avram cît şi Lot erau foarte bogaţi. Avram avea vite, aur şi argint. Sună bine, nu? Să fiţi convinşi: suna la fel de bine şi pe vremea aceea.

Lot era nepotul lui Avram, nepot de frate. Călătoreau împreună şi Lot avea, la rîndul lui, oi, boi şi corturi.

Averile lor erau foarte mari, ţinutul era mic, păşunile erau limitate, aşa încît Avram i-a spus lui Lot că a venit momentul despărţirii: „Dacă apuci tu la stînga, eu voi apuca la dreapta”, i-a spus Avram lui Lot.

Lot şi-a ales lunca mănoasă a Iordanului, care „era ca o grădină a Domnului, ca ţara Egiptului”. Asta înainte ca Domnul să nimicească Sodoma şi Gomora din motive cunoscute (şi deloc politic corecte, dacă privim lucrurile prin prisma celor ce ne conduc azi, care gîndesc dintr-o perspectivă total diferită decît cea a lui Dumnezeu).

Acest principiu al acumulării averilor, al înmulţirii oilor (mi-e teamă că, dacă spun vitelor, se supără lumea, chiar dacă e o simplă  metaforă) şi a corturilor a generat în România de după 1989 scindarea unor biserici. Nu ştiu dacă multe sau puţine, dar fenomenul a avut loc.

Evident, internetul a venit mult mai tîrziu. Chiar şi astăzi, cînd îl poţi accesa de la malul mării pînă în vîrful muntelui, nu se spune mare lucru despre acest subiect.

Este la fel de ocultat ca multe altele. Biblia e mult mai transparentă, cînd vine vorba de afaceri, decît e sfînta noastră adunare.

În Geneza, Cuvîntul Domnului nu se sfieşte să vorbească despre potenţialul economic al unor mari conducători. La baza despărţirii dintre Avram şi Lot nu au stat divergenţe de opinie, ci acumularea averilor.

Parafrazînd pe Eminescu, „lumea nu putea să-i mai încapă” pe amîndoi pe aceeaşi palmă de pămînt.

La fel s-au întîmplat lucrurile şi cu biserica „Sfînta Treime” din Bucureşti, din care pastorul Taloş a plecat cu oile sale într-o locaţie diferită.

Biserica „Sfînta Treime” a continuat să facă mici averi, păstori şi turme, care s-au aventurat care-ncotro, lansînd moda independenţilor, care e veche de cînd lumea, dacă cititm Biblia.

Ideea de faliment, pe care fraţii noştri o folosesc doar în sensul spiritual, nu şi în cel material, i-a lovit pe unii, în timp ce alţii s-au îmbogăţit în oi, boi, corturi, aur şi argint.

Bisericile carismatice au luat fiinţă ca rezultat al acestor reacţii chimice de scindare, în care ecuaţia dă „rest”. Nemulţumite de Lot şi de Avram, mulţimile au luat o altă cale.

Nici bisericile rămase n-au stat pe loc. Concurenţa bătea la uşă. Noutatea trebuia promovată, hainele cele vechi dezbrăcate şi zorzoanele cele noi cumpărate şi montate. S-au cheltuit averi pe staţii de sonorizare. 

De toate astea s-au ocupat şmecherii. Principiul plimbărilor este-vest nu l-a inventat Barbosu. Au apărut rudele celor compromişi cu securitatea, „gineri” care ştiau „şpilul”, despre cum se fac şi se desfac afaceri şi averi.

Pe de o parte, clădirile au devenit adevărate săli de spectacol, pe de altă parte, nici pastorii nu s-au lăsat mai prejos.

Pornind de la principiul că „Biblia o ştim cu toţii”, oamenii aceştia s-au şcolit precum actorii, ca să facă cuvîntul modern şi atractiv. Predicile devin palpitante şi seamănă cu serialele de televiziune, iar predicatorii fac grimase de film mut. Aşa au devenit ei vedete peste noapte, nişte adevărate staruri de amvon şi de estradă.

Catedralele din Evul Mediu aveau mai multe abside, în afara celei centrale, pentru ca mulţimile să nu se înghesuie într-un singur loc.

Bisericile noastre folosesc mai mulţi păstori pe post de abside, aşa încît într-o adunare unde apar de la trei în sus, setea celor care nu se mai satură în niciun fel de adevăr şi de Cuvînt se amplifică în mod paradoxal.

Nici doamnele-surori nu sunt uitate. Ele se orientează către posturile călduţe de radio evanghelic, unde cucoana mîntuită spune platitudini.

(va urma)

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Regăsirea paradisului pierdut&8221;

  1. Läudat sä fie Domnul! Frumos…..Iartä-mä frate cä-mi permit un indemn:rämäi statornic pe linia aceasta.Ceea ce ai scris aratä ca o holdä decuränd präsitä curatitä de buruieni.Si incä unul,nu ne mai läsa asa in suspans oprindu-te la mijlocul predicii☺️.Fii binecuväntat!

Comentariile nu sunt permise.