Semnele vremurilor. O discuţie între prieteni

Am citit recent un studiu efectuat de un grup de psihologi, într-un laborator de neuropsihlogie extrem de performant, în care se obiectiva, într-un fel, observaţia extrem de corectă a dlui Adrian pe care ai subliniat-o şi tu, Marinel, la final.
Această atenţie sporită la modelul pe care ni-l luăm în viaţă, la un moment dat, ne modifică substanţial şi profund modul de gîndire.
De fapt, cercetările confirmă ceea ce spune Cuvîntul: în Vechiul Testament, evreii priveau în pustie la şarpele ridicat deasupra lor, vindecîndu-se de muşcătura veninoasă a şerpilor reali; în Noul Testament, toată atenţia se concentrează asupra Domnului Isus.
El este modelul perfect spre care trebuie să tindem.
În religia budistă, cercetătorii au ajuns la concluzia că şi un guru uman poate fi luat drept mentor, adică o personalitate excepţională, asupra calităţilor căruia să se concentreze toată atenţia şi meditaţia ucenicului.
Această educaţie, dincolo de orice conotaţii religioase, se bazează pe timpul pe care-l alocăm meditaţiei.
Aşa cum spuneaţi şi voi, trăim într-o permanentă alergare, de parcă ne fugăreşte cineva.
Dl. Adrian (ca şi tine, de altfel) sublinia bogăţia informaţiei şi greutatea tinerilor de a o prelucra, chiar dacă le oferi un model logic, o grilă de care să se folosească.
Ei nu pot performa pentru că nu şi-au format creierul pentru actul de gîndire concentrată, abstrasă de tot vacarmul din jur.
Tinerii au nevoie de încredere, ei vor să creadă în ceva, în cineva. Aceasta le modifică în bine comportamentul, îi ajută să evite boala tot mai gravă a timpului nostru, depresia, să se umple de dragoste şi să gîndească frumos despre semeni.
Studiile despre care aminteam au demonstrat că imaginile obţinute, prin RMN funcţional, EEG cu multielectrozi, etc., atestă o plasticitate neştiută pînă acum a creierului uman.
Cu alte cuvinte, sunt necesare modelele, timpul de meditaţie, liniştea, încrederea, altfel spus, exact ceea ce lipseşte majorităţii oamenilor din zilele noastre.
Am să vă spun ceva scandalos: rugăciunea inimii nu este o poveste de adormit copiii. Practica misticilor din primele secole, urmată de cea isihastă, (a se vedea aici studiul fundamental al lui Dumitru Stăniloae), sunt validate, anatomo-funcţional, prin noile cercetări de neuro-psihologie.
Nimic nou sub soare, aşa cum spunea Ecleziastul. Totul e să nu ne grăbim, să cercetăm toate lucrurile, aşa cum ne învaţă Cuvîntul să o facem. Cum postezi tu, Marinel,  în fiecare sîmbătă, cu muzica pe care o propui şi care a stîrnit furtună zilele trecute.
Aşa cum se întîmplă, aproape de fiecare dată, orice lucru bun îşi are reversul, oglinda sa  în rău. Exact ca descoperirile din fizica atomică şi nucleară, şi cele din domeniul neuro-psihologiei oferă o armă excepţională de manipulare a maselor şi mai ales a tinerilor.
Ceea ce spunea dl. Adrian despre link-urile şi videoclipurile care anesteziază judecata tinerilor, grăbindu-le judecata, prin lipsa timpului de meditaţie, de aprofundare, de concentrare, se poate extinde şi asupra mentorilor, a modelelor pe care le oferă biserica contemporană neoprotestantă, în contiuă mişcare, doritoare de carne, de număr, de oameni dezinformaţi şi fanatici.
Dezamăgirea dlui Adrian, pe care a amintit-o, în treacăt, cu alt prilej, referindu-se la Barbosu şi metanoile lui harvestiene, disperarea sfîntă cu care analizează fenomenul carismatic admirabilul Paul Morar, preocuparea ta aproape obsesivă de a arăta tinerilor pericolele la care se expun, mîncînd, frugal din pîinea otrăvită a falşilor secerători, toate acestea îşi găsesc răspuns nu în teoria conspiraţiei, pe care o invocă, în bătaie de joc, mulţi oameni cu pretenţii, ci în pericolele manipulării ştiinţific renăscute, cu rădăcini adînci, cu sevă din Renaştere şi prelungite în religie şi carismatic.
Lung comentariul. Obosit comentatorul. Am ieşit din gardă acum cîteva minute. Vă salut frăţeşte pe voi toţi.

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Semnele vremurilor. O discuţie între prieteni&8221;

  1. Draga frate Rasvan, disperarea aceasta sfanta de care vorbiti a inceput atunci cand am realizat ca o parte din prietenii mei sunt atrasi in aceasta plasa/plaga numita NAR. Credeam ca era doar o bubita si cand colo era ditamai tumoarea. Stiu ca pentru multi par un disperat si multora li se pare ca am luat-o razna. Unii au zis ca incerc sa-mi fac un nume prin faptul ca ma leg de anumiti oameni importanti din invidie ca eu nu pot fi la nivelul lor sau altii ca m-ar fi parasit vreo fata din randurile acestor miscari carismatice si ca incerc acum sa ma razbun din ura 🙂 Sa stea linistiti, n-am urat si nu urasc pe nimeni. Doamne fereste sa invidiez pe careva dintre cei despre care scriu…
    Ma revolta doar manipulatorii, mai ales cei care o fac intentionat. De ceilalti mai mult mi-e mila. Nici nu realizeaza ca sunt manipulati si ii manipuleaza la randul lor pe altii. Invazia de ocult in mediul evanghelic romanesc pe care eu vreau sa o semnalez nu este o paranoia ci este mult mai mare decat cred unii. Si pe masura ce trece timpul tot mai multi evanghelici o iau razna si sunt prinsi in acesta forma de „crestinism mistic”. Daca o sa traim mai vorbim prin 2020 de starea mediului evanghelic romanesc.
    Multumesc pentru epitetul cu care m-ati catalogat desi mi se pare ca nu-l il merit. Nu prea imi place sa fiu laudat si nici sa laud 🙂 E periculos si nu vreau sa imi fac o impresie mai buna despre mine decat ceea ce sunt in realitate. Vorba aceea: „daca-i dai nas lui Ivan, se urca pe divan”. Nu spun asta din falsa modestie ci pentru ca eu ma cunosc mai bine. De foarte multe ori cineva ii spunea mamei mele: „ai asa un baiat de cuminte ca o fata”. La care maicamea se uita la mine si zambea asa cu subinteles 🙂 Doar ea stia cat de cuminte eram si cat o faceam sa planga uneori… In concluzie as aprecia mult mai mult criticile constructive 🙂 Acestea ne ajuta sa crestem si sa ne maturizam atunci cand reusim sa nu le luam in mod personal.

  2. V-am lăudat în contextul discuţiei şi prin ceea ce scrieţi pe blog, cu toate riscurile, nu pentru notorietate (ce notorietate îţi poate aduce un blog?), ci pentru că vă doare. Mi-a plăcut că aţi dus vacile la păscut, în copilărie. Asta m-a convins că sunteţi un om de caracter şi un tînăr care promite. Dacă v-au ascultat vacile, o să vă asculte şi oamenii. Vaca este printre puţinele animale care nu pot fi dresate. 🙂
    Nu vă temeţi: şi pe Daniel Brânzei l-am lăudat ani de zile şi uite la ce postări am ajuns. 🙂
    Vorba unui mare profesor de-al meu de franceză, care cita, din cînd în cînd, un dicton celebru, cînd ne-o luam în cap că vorbim franţuzeşte ca la Paris: „Nu te-ncrede-n fericire că e vis amăgitor!” şi nu trecea mult şi apărea o notă proastă.
    Gura lumii, slobodă: pe dvs. v-a părăsit iubita şi pe mine mă bate nevasta. La concluzia asta au ajuns criticii noştri. La atîta se reduce judecata lor: la tragedia greacă, uşor domesticită. 🙂

  3. Nu numai vacile, am avut si o pereche de boi 🙂 Am reusit sa dresez chiar si o veverita 🙂 O chema Vivi. Din pacate mi-a omorat-o cateaua vecinilor deoarece Vivi era prea blanda si credea ca toate animalele ii sunt prietene…
    Oricum multumesc pentru reclama. Am ajuns astfel sa fiu citat chiar si pe Facebook 🙂
    „WOW, mai nou pseudoapologeții scuipă între ochi istoria înfierându-l și pe Zinzendorf! Bravo băieți, bravo! Uneori trebuie să îmi aduc aminte că ADEVĂRATUL creștinism biblic, infailibil și ducător în cer aparține doar celor cu sânge pur din John Smyth… [ Paul Morar]”
    Deci se pare ca nu sunt prea de caracter daca „scuip intre ochi istoria”. Trebuie sa recunosc ca sunt putin invidios pe fratele Marinel. Pe dansul l-au facut apologet (in ghilimele ce-i drept) si scrib dar pe mine doar pseudoapologet. Parca meritam mai mult 🙂
    E interesant ca aceasta postare a primit 4 Like-uri din 1000 de prieteni. Ceea ce e dureros pentru acesti baieti e ca isi pierd din credibilitate si se zvarcolesc ca niste serpi prinsi la inghesuiala 🙂 Plus ca a „uitat” sa dea link la articolul unde apare acel comentariu al meu 😀 De frica oare sa nu vada lumea ce am scris acolo si sa-si deschida ochii?

  4. Un subiect care dezvaluie realitatea ce ne provoaca in viata de tranzactie si de a preda stafeta unei noi generatii.Dar din pacate greu de acceptat si nu dorim sa cedam locul usor .Dar nici sa pregatim terenul pentru noua generatie .Interesul atit pe plan politic ,social ,cit si religios este unul firesc ,egoist pentru multi si tinerii incep sa se maturizeze si sa aiba putere de a comunica mai ales ca au acces la informatie si stiu sa foloseasca tehnologia care azi este prezenta. Si totusi virtual apar luptele care dezvolta si impart spectatorii in doua tabere prin mesajul lor foarte provocator ,puternic si real;
    http://tineriromaniamericani.wordpress.com/2014/05/08/pastorii-dolarii-meluseii-pierduti-si-fecioarele-adormite/
    Insa este acceptat? se doreste sa se dea un raspuns sincer provocarii? Ori mai degraba se doreste altceva si lupta continua pentru a nu se pierde interesele firesti? Este trist si dureros fiindca inca dupa cei 25 de ani de tranzitie din un sistem in altul ,nu sa ajuns sa se inteleaga mesajul si interesul de manipulare ajunge mai complex si dureros . Oare la astfel de evenimente nu se ajunge din nou la o istorie trista care incalca „LEGEA DIVINA ” si invatatura Domnului Isus ?
    Poate acest mesaj ne ajuta sa intelegem ceea ce unii inca nu au ajuns sa inteleaga;

Comentariile nu sunt permise.