Machografie

Locuiesc într-o regiune plină de mănăstiri. În centrul tîrgului, se înalţă o biserică albă. Cînd e cerul senin şi albastru, e o bucurie să o priveşti. E curată, modestă şi armonioasă.

Duminică dimineaţă e multă lume care vine la liturghie, oameni de toate vîrstele. Se îmbracă frumos şi curat. Se simte aerul de sărbătoare. Chiar şi moşnegii care fac safteaua primei beri la cîrciuma din colţ sorb din halbă cu decenţă.

Din interiorul bisericii, ale cărei uşi sunt larg deschise, se aude slujba, în surdină.

La mănăstiri, mai ales vara, vin oameni de pretutindeni, inclusiv tineri. Nevoia de Dumnezeu s-a menţinut constantă, chiar dacă lumea, în general, a luat-o la vale.

Sunt tineri cuminţi şi tineri rebeli. Unii provin din familii nevoiaşe, alţii dintr-un mediu înstărit. Unii au viitor, alţii nu.

Unii caută un duhovnic, alţii se mulţumesc cu ce le oferă anturajul.

Ce vreau să spun cu asta?

Biserica lor nu e agresivă ca a noastră. Noi i-am acuzat pe ortodocşi de toate relele. Acum multe din relele acelea s-au adunat la noi.

Pe tineri nu-i păcăleşti nici cu muzică, nici cu dans, nici cu marjorete, nici cu băieţi macho (1), cum i-ai numit tu.

Tinerii au un simţ deosebit de acut al autenticului. Detectează cu mare uşurinţă falsul, ipocrizia, impostura. Bisericile noastre au devenit o anti-şcoală pentru tineri.

Pastorul ar trebui să fie un model de sinceritate, de eleganţă şi stil; de înţelegere şi compasiune; de modestie şi smerenie socială. Ai unul aşa şi trezeşti biserica.

De ce se duc la carismatici, la Barbosu sau mai ştiu eu unde? Pentru că acolo se mimează mai bine, pentru că piesa e mai veselă şi predica mai simplă. Pentru că acolo se inventează o nouă religie şi tinerii sunt lăsaţi să creadă că participă direct la naşterea unei lumi noi.

Toate generaţiile au gîndit la fel, atîta doar că acum oferta e mai bogată şi ştiinţific alterată.

(1)  În Republica Dominicană, de exemplu, e o cinste să fii macho. Bărbatul este misogin şi  se poartă cu femeile ca un stăpîn de sclavi. Nu e de mirare că violurile sunt la ordinea zilei. Un macho este admirat pentru bădărănie şi agresivitatea arătată turiştilor. Republica Dominicană este un adevărat rai al turismului din Caraibe. 

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;Machografie&8221;

  1. Răsvan, dacă nu te-aş cunoaşte aş spune că te contrazici singur. Tu spui într-un loc: „Tinerii au un simţ deosebit de acut al autenticului”, iar mai apoi „De ce se duc la carismatici, la Barbosu sau mai ştiu eu unde? Pentru că acolo se mimează mai bine, pentru că piesa e mai veselă şi predica mai simplă. Pentru că acolo se inventează o nouă religie şi tinerii sunt lăsaţi să creadă că participă direct la naşterea unei lumi noi.” Ei bine, aş fi foarte curios cum explici tu asta? Pentru că vreau să-ţi spun că, dacă la Adoram, de exemplu, mesajul e nu simplu, ci de-a dreptul simplist, la Barbosu nu e chiar aşa! Iar „piesa e mai veselă” fiindcă e muzică multă şi din cea care le place tinerilor. Într-adevăr, tinerii noştri au pierdut evlavia pe care o au tinerii credincioşi ortodocşi. Asta pentru că li s-a prezentat un „Jesus friend” nu Isus Domnul, pentru că despre păcat li se vorbeşte prea puţin.
    Spre exemplu, pastorul nostru, Vasi, este aşa cum l-ai descris tu pe cel „ideal”. Partea proastă e că el trebuie să trezească o biserică pe care au adormit-o alţii, ceea ce e destul de greu din câte văd!

  2. Carismaticii de la dumneavoastră sunt exact ca popii (că nu pot să le spun preoţi) care ghicesc în Scriptură de la noi.
    Şi unii şi alţii se fălesc cu „daruri” pe care nu le au, cum e ghicitul, dar ideea e să vină banii.

  3. Dragă Marinel, eu nu mă contrazic cîtuşi de puţin şi am să-ţi explic de ce spun asta. Eu cred că tu judeci un pic schematic. Oferta bisericii noastre merge tot pe principiul damnării „căldiceilor”. Chiar dacă mănuşa e de catifea, gheara care strînge grumazul tinerilor se simte.
    Trăim o epocă în care tinerii nu vor să se angajeze niciodată în ceva, cu totul, cu toată fiinţa lor.
    Ei se simt prinşi între două lumi: ceea ce văd acasă şi în biserică, pe de o parte, şi lumea din jur, pe de alta.
    Recunosc perfect de bine falsul, încă din familiile aşa-zis creştine. Apoi, li se întregeşte imaginea la biserică, unde văd pastorul făcînd tot felul de grimase la amvon şi încerînd să facă pe interesantul, inventînd tot timpul ceva nou la predică. E o judecată păguboasă din start, nu a lor, ci a noastră. Le oferim spectacol, în timp ce ei caută… relevanţă. Mai ţii minte ce spunea Barbosu, că el e relevant?
    Nu basmaua, nu muzica sunt microbii bisericilor, ci lipsa de autenticitate.
    Ei au înţeles un lucru de la carismatici, o chestie care le-a plăcut, sătui fiind de tipii noştri „raţionali”: că Dumnezeu nu stă în raţiunea umană. Carismaticii au înţeles foarte bine în ce direcţie merge lumea şi exploatează trendul la maximum.
    Tinerii refuză modul raţional şi fals al ofertei bisericilor noastre, fie ele şi deschise la nou, alegînd pe Dumnezeu din setea de experienţă personală cu El.
    Parcă niciodată ca în ziua de azi nu s-a aplicat mai bine principiul coincidenţei contrariilor.
    Nu este nicio contradicţie în ce am scris în postare.
    Îţi mai dau un exemplu. Matei Călinescu, analizînd pe Eliade şi Culianu, amintea de anticomunistul Eliade care respecta componenta escatologică ascunsă a marxismului.
    Tinerii vor să evite greşeala bătrînilor, aceea de a nu se fi reînoit la timp. Daniel Brânzei a înţeles asta şi de-aia bate cîmpii cu temerarii descoperitori ai Americilor. El ştie că epoca de aur a baptiştilor s-a dus.
    Or, carismaticii exact asta le oferă! Eu nu analizez calitatea ofertei lor, ci semnificaţiea căutării şi a regăsirii. Tinerii caută acolo altceva, o experienţă aproape onirică, dacă vrei. Pe ei nu-i interesează dacă Barbosu şi alţii ca el sunt pe bune sau nu, ci să le ofere un cadru religios în care să aibă o comunicare rapidă cu Dumnezeu. Timpul contractat necesită un Dumnezeu care se consumă la picior, „la varic”, cum le spuneam noi frugalelor mese, pe vremuri.
    L-ai văzut pe papa Francisc? Iezuitul ăsta a priceput perefct cum să unească biserica şi să împlinească profeţia cu curva Babilonului: placa turnantă e curentul carismatic.

  4. Subiectul releva o realitate in care am ajuns !Si binenteles ca ea difera de la locul social,grupul in care ne gasim si regiunea in care ne aflam. Autenticul traditiei ajunge pastrat doar in locurile in care modernizarea sociala nu a ajuns alaturi de noile personalitati instruite in puterea acestei societati .Intradevar este o mare tranzactie intre un sat (loc) de la poalele muntilor ,oraselor mici si a oraselor metropole.Pentru unii este chiar greu de realizat daca nu au ajuns sa traiasca in aceste locuri si sa inteleaga diferentele.Pentru cei care au parte de astfel de experiente ,ceea ce se intimpla devine un shoc si inteleg cu multa tristete ;ce se pierde .Inteleg cum persoanele ajung infectate de mediul social,politic ,religios transformat in societate nu pentru ce a fost ;ci pentru un scop egoist prin care se pierde afectiunea si autenticitatea personala umana pentru care de fapt a fost creat „omul”
    Cei mai multi nu ajung sa inteleaga fiindca in viata nu au trecut prin astfel de tranzactii si nu au ajuns sa inteleaga diferentele descrise in subiect .Unii copiii la fel daca de mici nu calatoresc si nu ajung pe la bunicii ,strabunicii de la tara si locurile greu de accesat azi pentru unii;la fel nu ajung sa inteleaga diferenta afectiunii si realitatii cu care se confrunta .Omenirea ajunge de multe ori fara sa intelegem „un obiect expermental ” pentru unii care ne conduc si „obiecte de experienta ” in tranzactie!Si nu numai ,dar si un fel de „robi…sclavi,subordonati si bine scolati ” in mod meschin .Dupa cum anumite persoane in puterea expermentarii ajung injectati cu anumiti virusi pentru a vedea efectele si pe urma pentru ca acesti virusi sa fie conbatuti cu antivirusi care aduc pentru unii mari profituri .Si cel folosit prin o simpla intelegere(acord ) semnat in puterea contractului nu stie ce se intimpla si ce va fi de soartaa lui !!Si asa este si cu cei care ajung in anumite grupari moderne .Pe cind cei de la satele nemodernizate si inca gasite in puterea traditiei ,simplicitatii ;sarbatorile au valori ,comunicarea si trairea este plina de afectiune si de o valoare aparte dupa cum este descrisa in subiect .Trist este ca aceste autenticitati incep sa devina istorie si „mahalalele ” se extind fiindca cei cu interes de globalizare au un singur tel bine definit si in urma lor ramine doar dezastru fiindca sint ca Imperiile care au cucerit mari teritorii si pe unde au ajuns au lasat amprente puternice si mari schimbari prin colonizari . Azi aceste lucruri se repeta ,insa in mod complex si greu de perceput ,iar dupa ani,zeci de ani ne trezim cu rezultatele pe care unii ajungem sa le cunoastem si traim . Depinde de noi cum ne acomodam si cum facem fata provocarilor atit social ,cit politic,comercial si chiar religios.Sa nu uitam de mesajul divin si de mesajul scris al inteleptului Solomon;”…12. Incolo, fiule, ia invatatura din aceste lucruri; daca ai voi sa faci o multime de carti, sa stii ca n-ai mai ispravi, si multa invatatura oboseste trupul.
    13. Sa ascultam, dar, incheierea tuturor invataturilor: Teme-te de Dumnezeu si pazeste poruncile Lui. Aceasta este datoria oricarui om.
    14. Caci Dumnezeu va aduce orice fapta la judecata, si judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rau.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s