Şuter românesc

Un popă, de pe un deal pe care cresc cireşii, avea bunul obicei să spovedească şi prostul obicei să pipăie spoveditele, de preferinţă cît mai tinerele. O zi, două, trei au vuit ziarele. Ortodoxia a fost pusă în pericol. Se aştepta verdictul. Poliţia anchetează şi procuratura se sezizează. Oamenii murmură şi ocărăsc. Viaţa merge înainte.

În alt colţ de ţară, un călugăr face declaraţii uimitoare. Lui i s-a năzărit că Legiunea căpitanului Zelea Codreanu a fost de la Duhul Sfînt. Au vuit ziarele, o zi, două, trei. Ortodoxa a fost, din nou, pusă în pericol. Evreii ţipă, Patriarhia se delimitează.

Morala? Nimic nou sub soare: popa pipăie, călugărul vede,  ortodoxia este în pericol,  poliţia anchetează, procuratura se sezizează, Patriarhia se delimitează, ziarele vuiesc, evreii ţipă, iar omul de la ţară murmură şi  ocărăşte că e mai bine să ai o fată pipăită, decît una păcătoasă şi nespovedită.   

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Şuter românesc&8221;

  1. „Morala? Nimic nou sub soare: popa pipăie, fetele se spovedesc, călugărul vede, lumea vorbeşte, ortodoxia este în pericol, poliţia anchetează, procuratura se sezizează, Patriarhia se delimitează, ziarele urlă, evreii ţipă şi omul de la ţară murmură şi ocărăşte…” … cetăţenii cu bloguri, minte şi conştiinţă scriu… cui îi pasă?…

  2. Observ, din propria experienta, ce zicea odata Marius Cruceru ca scrisul(pe blog sau in alta parte) este terapeutic. Terapeutic pentru autor – ca in rest… cui in pasa? …. 🙂

  3. Bunā concluzia.Si Irinel Columbeanu mai pipāie desi spun unii „se chinuie sā îsi creascā exemplar fetita”.

Comentariile nu sunt permise.