Orb în Gaza

Sunt convins că ne-am făcut o idee despre ceea ce se petrece acum în Israel. Am citit presa, am văzut jurnalele de actualităţi şi ne-am poziţionat de o parte sau de alta a celor două tabere. Unii îi plîng pe palestinieni, alţii pe evrei, alţii deplîng umanitatea, în general. Nu ştiu dacă există, în mod real, o zonă de perfectă echidistanţă, de neutralitate. Simpatiile mele au fost şi vor fi, aşa cum am afirmat de nenumărate ori, de partea Israelului. Citind presa israeliană de azi, m-a surprins, în mod plăcut, obiectivitatea cu care tratează ofensiva terestră a armatei lor în Gaza.

Dincolo de ţintele clare pe care şi le-au propus, absolut justificate, pentru orice om de bun simţ (distrugerea obiectivelor militare ale Hamas-ului, cu arsenalul de rachete, depozitele de armament, tunelurile şi casele în care se întîlneau liderii şi luptătorii lor), jurnaliştii îşi pun cîteva întrebări demne de toată atenţia: ce va urma după război? cine va conduce Gaza? cine o va reconstrui? cu ce bani o vor face? cine le va garanta că teroriştii nu vor ocupa din nou teritoriul? va fi Gaza demilitarizată, aşa cum s-a străduit, ani de zile, diplomaţia lumii, şi cum nu a reuşit ONU să realizeze în Liban, după războiul din 2006? va fi Gaza demilitarizată un punct de pornire pentru formarea unui viitor stat Palestinian? cum se va implica Egiptul în viitoarea conducere a Autorităţii Palestiniene? vor reuşi americanii să descurajeze Turcia şi Qatar-ul în a mai susţine, logistic, financiar şi discret hamas-ul? 

Evident, chestiunea demilitarizării nu se pune în timp de război, acesta fiind un obiectiv diplomatic în timp de pace. Problema pe care o ridică, însă, ministrul israelian de externe, Avigdor Lieberman, unul din pilonii de bază ai regimului de la Tel Aviv, este dacă primul ministru Benjamin Netanyahu ştie cu precizie ce urmăreşte în Gaza şi dacă are un plan clar pentru fiecare zi, pentru că, spunea el, dacă nu ţi-ai precizat obiectivele, nici n-ai cum să le atingi.  Or, în momentul de faţă, se pare că lucrurile nu sunt aşa de clare precum ar vrea Netanyahu şi armata să apară.  

Anunțuri

5 gânduri despre &8222;Orb în Gaza&8221;

  1. Împărtăşim, Răsvan, aceleaşi simpatii. Prin anii de (re)început ai revistei „Farul creştin” publicam un serial despre istoria scrisă şi nescrisă a Israelului. Citisem la acea vreme lucrarea lui Max Dimont şi îmi amintesc că el spunea un lucru extraordinar în prefaţa cărţii „Evreii, Dumnezeu şi istoria”: „I-au trebuit Europei 1600 de ani după decăderea Greciei să-şi dea seama că ştiinţa, arhitectura şi literatura îşi au originea în civilizaţia greacă. S-ar putea să mai fie nevoie de câteva sute de ani (dacă îi va mai îngădui Domnul, spun eu!) ca să realizeze că rădăcinile morale, spirituale, ideologice şi etice ale occidentului se află în iudaism.”

  2. Eu cred ca israelienii stiu clar,ce vor sa faca, restul lumii nu-i prea inteleg, pentru ca nu toti gandesc evreieste.Ei stiu ca sunt inconjurati de o mare de arabi, cam 5 milioane, care au teritorii, au petrol, au bogatii si tanjesc la micutul Israel, si ala ciuntit, de palestinieni. Gaza apartinea de Egipt, dar a cedat acest teritoriu Israelului cu palestinienii cu tot, ca pret al impacarii cu evreii; lor nu le trebuia acesti etnici galagiosi si vesnic nemultumiti. Acum palestinienilor le trebuie stat, dar cum se poate realiza acest lucru? Gaza+Cisiordania cum poate fi alipita, fara ca Israelul sa fie mereu in pericol? oricum ar face, orice metoda ar gasi, ar fi atacati de palestinieni; eventual daca ar construi un tunel subteran intre cele doua teritorii, fara alta iesire, poate ar fi ceva.. dar cine sa-l construiasca, arabii? Ei vor de fapt tot Israelul, fara petrol, fara aur, dar inteligent construit.Cata bogatie au arabii vor si Israelul, ca-n pilda lui Natan catre David, cu oaia saracului din 2 Sam 12…Filistenii sunt doar fitilul pe care-l aprind din cand in cand, tot mai des in ultima vreme…

  3. „Eu cred ca israelienii stiu clar,ce vor sa faca, restul lumii nu-i prea inteleg, pentru ca nu toti gandesc evreieste.”

    Dragă Viorica, nedumeririle aparţineau ziariştilor de la The Jerusalem Post, care gîndesc evreieşte. Nici ministrul lor de externe nu gîndeşte altfel decît evreieşte. Problema e că nu toţi gîndesc la fel. Nu gîndeşte unul pentru toţi, ceea ce nu e rău deloc. 🙂

  4. Tocmai asta e spiru, ca toti gandesc, si multi gandesc asa de mult si bine ca, au cele mai multe premii Nobel:)) Apropo de Nobel, cate au luat arabii?

Comentariile nu sunt permise.