Cronici mondene (146) Amintiri din nada florilor

Memoriile orale ale lui Dănuț Mănăstireanu sunt o lectură potrivită pentru o zi de weekend. Cele 12 episoade se citesc ușor, întrebările sunt potrivite, iar răspunsurile vin de la sine.

Totul e făcut în așa fel încît să nu lase impresia de monolog.

Ca de fiecare dată cînd dl. Mănăstireanu simte nevoia de confesiune, lucrurile se potrivesc de la sine și interlocutorul stă cuminte, politicos sau, uneori, stupid de-a dreptul.

Domnul Mănăstireanu nu acceptă să fie biciuit în public nici măcar c-o floare și în niciun caz cu întrebări nepotrivite. Din acest punct de vedere, impresia pe care ți-o lasă e de plictiseală zaharisită, de deja vu, de pomană la sufertaș pentru cei săraci cu duhul. Ocolind anumite aspecte, accentuînd altele, manipularea e discretă, acceptabilă și, într-un anume fel, scuzabilă.

Cui se adresează aceste efuziuni istorico-sentimentale? Aparent oricărui cititor dornic să se instruiască cu arma la picior, să afle cum au stat lucrurile cu evanghelicii în vechiul regim și, spre final, să ia o notă gravă din prezent.

De fapt, memoriile domnului Mănăstireanu se adresează tineretului dornic să militeze și care nu știe încotro să apuce, alfînd de unde a pornit tataia. Experiența lui moș teacă a fost și va fi mereu o dumbravă minunată în care lizucile se vor juca în neștire cu patrocle într-o nadă a florilor salivînd carnivor.

Vă povesteam despre filemele proaste din vară, despre ”Greu de mințit unu”. Ei bine, există și seriale de gen, în care sclava isaura scapă la timp de viol și, fericită, violează și ea la rîndul ei ce mai rămîne.

Cine a mai frunzărit din Dănuț Mănăstireanu simte de la bun început că obsesiile sale se vor scutura, din nou, ca frunzele printre cuvinte.

Pomenește despre pastorul Radu Cruceru, tatăl lui Marius Cruceru. Își amintește că a fost invidios pe Iosif Țon, pe vremea cînd acesta preluase amvonul de la Ploiești, vechiul fief crucerian.

Deși îl considera drept unul din cei mai capabili pastori pe care i-a cunoscut, subliniază dorința lui Radu Cruceru de a parveni la funcții înalte de conducere în cultul baptist al vremii, la care nu putea ajunge decît făcînd compromisuri imorale și, din nefericire, de-a dreptul mortale.

În antiteză, dl. Mănăstireanu pomenește, adesea, cu nedisimulată admirație, despre Iosif Țon, fără să sufle un cuvînt despre colaborarea acestuia cu organele, înainte și după căderea în marxism și în vînzarea de frați.

Dacă n-ai fi citit nimic înainte despre Iosif Țon, ai fi rămas cu impresia că actualul străjer-vindecător a fost îngerul inteligent, grijuliu și benefic al evanghelicilor români din vremea lui nea Nicu și de după ea.

Or, se pare că lucrurile n-au stat chiar așa, iar mărturia fratelui Rădoi și-a altora, de-a lungul ultimilor ani, ne spune contrariul.

Halucinantă este perspectiva mănăstireană asupra epocii trecute și a turnătorilor ei:

Un lucru foarte important pe care vreau să îl menționez aici… este că adeseori oameni foarte bine intenționați, dar naivi cu privire la dimenisunea politică, au fost folosiți fără voia lor de Securitate pentru promovarea intereselor acesteia… Pînă la urmă, oamenii aceștia au fost victime la fel de mult cum am fost și noi.”

Demonstrația e lungă, dar amestecul celor două categorii e imoral.

Amintind treptele formării sale spirituale, domnul Mănăstireanu pledează, discret, pentru ecumenism.

Fără să justifice trecerea sa la anglicani, (din moment ce n-a fost întrebat, doar nu era fraier să răspundă!), vorbește în numele evanghelicilor, pe care îi consideră ”niște izolaționiști”:

…am vrea să ne putem impune regulile asupra lumii, cînd noi înșine de fapt habar nu avem ce proiect ar trebui să construim ca să avem un impact coerent. Dar am vrea să punem regulile noastre celorlalți. Și din ambiguitatea asta se naște o incoerență, care ne afectează impactul și influența.”

Inteligent, fermecător, parșiv și straniu, Dănuț Mănăstireanu e anglican, baptist, penticostal și nu e.

Anunțuri

8 gânduri despre &8222;Cronici mondene (146) Amintiri din nada florilor&8221;

  1. Confesiunile anglicanului D. Manastireanu (director regional al organizatiei americane, ex-baptiste, World Vision international, stipendiata de Guvernul S.U.A., aflata in subordonarea U.S. STATE DEPARTMENT si a USAID), pot fi descifrate si in alta cheie. Crezul si Viziunea initiale, evanghelice, ale organuzatiei W.V.I. s-au alterat in mare masura la inceputul anilor ’90, cind Administratia liberalului Bill Clinton a conditionat finantarea programelor W.V.I. de insusirea valorilor si programelor liberale ale Partidului Democrat. Astfel, W.V.I. a primit imense fonduri de la Guvernul SUA pentru promovarea in Lumea a Doua si a Treia de programe educative anticonceptionale si pro-avort! In plus, W.V.I. a pierdut controlul asupra recrutarii si angajarii personalului propriu, fiind obligata sa nu discrimineze angajarea de musulmani, atei sau LGBT ! Mandatul primit de departamentul in care lucreaza D. Manastireanu este circumscris politicii Departamentului de Stat al SUA, de mediere si apopiere intre marile religii ale Lumii, de aparare a manifestarilor religioase a tuturor credintelor, de monitorizare a incalcarii drepturilor religioase, inclusiv ale musulmanilor (mai ales in era Obama). Domnul D. Manastireanu respecta cu ‘sfintenie’ a este comandamente, altfel si-ar pierde imediat uriasul sau salariu lunar, de cca 6000 Dollari.

  2. COMPLETARE.
    2. Putin cunosc misterul adorarii si dependentei lui D. Manastireanu de prof. dr. Iosif Ton. Manastireanu ar fi ramas un anonim, acolo la Iasi, daca profesorul Ton nu l-ar fi angajat la Institutul Biblic ‘Emanuel’ Oradea, prin incalcarea normelor academice ! In documentele trimise de Iosif Ton Ministerului Ed. Nationale figurau initial si patru profesori universitari Americani, dar care nu veneau la cursuri, in Romania, fiind supliniti de Manastireanu, Paraschiva Pop (ce nu avea nicio pregatire teologica!) si altii adusi pe pile.
    3. Manastireanu si Iosif Ton se tin in Sah, reciproc.Ambii s-au turnat unul pe altul la Securitate! Din lecturarea pieselor din dosarul secret, D.MANASTIREANU, de la CNSAS, se poate usor vedea ca inca de cind era tinar militar, D. Manastireanu raspundea la interogatoriile C.I.-stilor cu lux de amanunte despre toate contactele si activitatile sale, deconspirind astfel foarte multi lucratori si misionari Crestini!
    4. Dupa expulzarea lui D. Manastireanu de la I.B. EMANUEL ORADEA, Iosif Ton a dat referinte pozitive si a intervenit la W,V.I. pentru angajarea lui Manastireanu pe acest post de director f.nine platit.

  3. Domnule Popp, nu sunt convins ca datele dvs. sunt adevarate. Nu cred ca puteti dovedi ceva, cu atit mai mult in ceea ce priveste colaborarea lui Manastireanu cu securitatea. Nu spun asta ca sa va provoc la noi dezvaluiri, ci vreau sa atrag atentia celor care va citesc ca exista pericolul sa fie intoxicati informational.

  4. D-le Stoica, oricine citeste lungul foileton al documentelor personale, preluate de D. Manastireanu de la CNSAS, extrase si postate selectiv, dupa bunul plac, in ultimii 5 ani, primeste suficiente dovezi despre labilitatea celui interogat, el insusi recunoscind ca, ”poate, a fost prea transparent, dind prea multe detalii C.I-istilor, sau altor anchetatori”. Aceasta transparenta a sa excesiva, Manastireanu o explica prin dorinta sa de a demonstra ‘buna sa credinta si loialitatea sa fata de statul roman si legile tarii’.
    Marturiile mele sunt credible si deoarece in naveta sa, dintre Iasi si Oradea, D. Manastireanu poposea la noi, acasa, in Cluj, ptr. a se intalni si consulta atit cu sotia mea, Pop Faragau Paraschiva, cat si cu fratele ei, Beniamin Faragau – toti trei erau atunci cadre didactice atrase de I. Ton la I.B. Emanuel Oradea. Chiar si sotia mea facuse un colaps nervos cind rectorul Iosif Ton i-a pus in brate 4 cursuri/manuale universitare americane, spunindu-i ca trebuie sa le predea studentilor, in absenta profesorilor americani, ce faceau figuratie!

  5. Domnule Popp, în cazul dlui Mănăstireanu trebuie să admitem, din capul locului, că în viaţa sa s-au petrecut minuni.
    Despre unele din ele pomeneşte în cele 12 episoade la care fac referire în postare.
    Prima: vocea care îi spune că trebuie să-şi dedice viaţa Domnului.
    A doua: că a colaborat cu „Navigatorii” şi nu a fost niciodată anchetat de securitate în această privinţă, deşi pînă şi domnia sa acceptă că era imposibil ca securitatea să nu fi ştiut că se întîlneşte cu cetăţeni străini.
    A treia: că a avut maşină de scris şi nu a declarat-o niciodată, a folosit-o intens şi nu a fost niciodată descoperit.
    A patra: că ar fi fost la un pas să semneze cu ALRC-ul, dar, în urma unui şir de întîmplări oarecum neprevăzute, stranii, a rămas cu Navigatorii. Cu ALRC-ul ar fi avut de suferit din partea securităţii şi destinul său ar fi fost altul.
    Ceea ce spuneţi dvs. accentuează misterul personajului. Eu, însă, mă bazez pe ce scrie dl. Mănăstireanu în persoană şi pot accepta că au existat minuni în viaţa sa sau le pot numi altfel.
    Eu cred că aşa se ţes legendele.
    Realitatea nu o vom afla niciodată prin puterile noastre. Doar dacă Domnul va considera că acest lucru e de folos bisericii Sale, abia atunci vom şti. Pînă atunci, tot ce spuneţi dvs. pare de domeniul romanelor poliţiste. Şi, din cîte am înţeles, sunteţi deja un… scriitor cunoscut. 🙂
    Sper ca această ultimă frază să nu vă indispună în mod exagerat.

  6. Dacă mister POPP e unul și același cu Ioan Pop de Cluj și nu de Băsești, unul cunoscut de cei mai mulți ca fiind Nelu Pop, fostul (prin divorț) soț a lui Paraschiva (cunoscută de cei mai mulți ca Piri Fărăgău, sora cea mai mare a lui Beni F.), cel care se recomandă impostural ca fiin ing. diplomat internațional, reverend, prieten cu foștii milițieni de la vama Aeroportului Cluj, atunci e limpede.
    Toate intervențiile lui trebuiesc filtrate prin lentilele celei mai rafinate circumspecții și cu discernămînt.
    Altfel e mai, fraților!
    E mare bai!

  7. Dragă Viorel, cred că domnia sa corespunde exact tabloului făcut de tine. 🙂
    Scrisul lui are ceva din romanele lui Pavel Coruţ, pe care nu le-am citit, dar care au făcut mare tărăboi în primii ani de după ’89. 🙂
    Ce să-l mai filtrez! Am să-l moderez de-a binelea. 🙂
    Îţi doresc o zi şi o săptămînă binecuvîntată.

Comentariile nu sunt permise.