Adormirea Maicii Domnului sau farmecul amintirii

Nu pot să ratez anumite momente. Dacă nu le spun acum, tot anul nu mai am ocazia să o fac. 

E greu de zis ce semnificaţie are pentru un evanghelic sărbătoarea numită Adormirea Maicii Domnului. În primul rînd, pentru că nu pot defini corect termenul de evanghelic, în al doilea rînd pentru că ceea ce scriu mă defineşte pe mine şi nu pe cei cu care împărtăşesc anumite valori comune. Cu alte cuvinte, întreaga responsabilitate îmi revine. 

Din punct de vedere religios, pentru mine această sărbătoare nu reprezintă mai nimic. În general, cultul Mariei, Mamei lui Isus, nu m-a convins nicicum. Oricît de mare dragoste aş avea pentru amintirea acestei „icoane” a creştinismului (icoană în sens de imagine, nu de obiect de cult, de închinare şi, cu atît mai puţin, generatoare de minuni), diferenţele dintre un protestant ca mine şi un ortodox, un catolic, etc. sunt mari, iar în cazul Mariei, ele s-au acutizat de-a lungul vremii.

Andrei Scrima „acuza” (şi aici termenul de acuzare nu are rolul jurdic care ne-ar face să sărim în sus, ci e spus cu multă înţelegere şi iubire de semeni) ruptura dintre protestanţi şi creştinismul tradiţional (ortodox şi catolic), în sensul sărăcirii în minuni şi taine a protestantismului, pe care Luther le-a aruncat în uitare, odată cu binemeritatele sale corecţii aplicate unui Vatican rapace şi corupt.  

Atunci, de ce Adormirea Maicii Domnului? Pentru că sărbătoarea are, pentru mine, farmecul ei. Pentru ca o fiinţă şi/sau un lucru să fie fermecătoare, nu e nevoie ca ele să fie frumoase, în sensul estetic pe care-l acordăm cuvîntului, ci să aibă o calitate aparte, aceea de a te seduce. Încărcătura poate fi reală, justificată, sau doar aparentă şi personală. 

Adormirea Maicii Domnului e legată de o carte, una din primele apărute, pe vremuri, în Biblioteca de artă de la Meridiane. Nu ştiu dacă s-a republicat şi nici n-am chef să caut acum asta. 

Fapt este că această carte, intitulată „Trei ore în muzeul Prado. Barocul.”, scrisă de Eugenio d ‘Ors, un volumaş de două sute şi ceva de pagini, a reprezentat, pentru mine, o iniţiere, o şcoală de istoria gustului în artă. Aşa mi-am amintit, în fiecare an, cu fiecare Adormire a Maicii Domnului, de frazele sale legate de una din cele mai mici-mari  picturi din lume: 

„Adormirea Maicii Domnului” de Mantegna este… un tablou de dimensiuni mici, vizitatorul neiniţiat nu-l găseşte numaidecît… Tabloul nu se remacă nici printr-un colorit strălucitor sau atrăgător şi nici nu seduce prin vioiciune. Dar eu îţi jur, prietene, că această tăbliţă palidă conţine una din cele mai pure realizări ale frumosului din cîte s-au cunoscut vreodată. Ştiu de la nişte fervenţi cunoscători ai artei… că, dacă într-o zi focul ar mistui tot acest muzeu şi de ei ar depinde salvarea unei singure opere, n-ar şovăi nicio clipă şi ar alerga numaidecît spre Mantegna… Alt tablou mai bine compus nu există în antologia picturii universale.”

Evident, omul a demonstrat de ce spunea asta, dar motivaţiile sale ţin de o cu totul altă lume şi de un cu totul alt miraj. Eu mă opresc la farmec. 

NOTĂ. Eugenio d’ Ors, „Trei ore în muzeul Prado. Barocul”, ed. Meridiane, 1971, pag. 42-43.

Andrea-Mantegna-The-Death-of-the-Virgin

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Adormirea Maicii Domnului sau farmecul amintirii&8221;

  1. O întrebare off-topic:
    Este în regulă sa lucrezi ca voluntar pentru Samaritan’s Purse (Operation Christmas Child) și Billy Graham Evangelistic Association? Franklin Graham, președintele Samaritan’s Purse este francmason și ecumenist. Organizatia sa, pe lângă acțiunile caritabile, include programe de evanghelizare și ucenicizare în peste 100 de tari. Am un prieten care lucrează ca voluntar pentru aceste organizații. Este moral și just sa sustii demersurile (filantropice, evanghelistice, ucenicizatoare) unor …masoni și/sau ecumenisti?
    Aș aprecia dacă mi-ati răspunde la adresa de e-mail: „eterodox@yahoo.com”. Răspunsul (corect) ii va parveni prietenului meu. Mulțumesc!

Comentariile nu sunt permise.