Ferestrele cerului

Îmi scria un prieten pe facebook că am cam exagerat cu albastrul pus la o fereastră de la Voroneţ, în care se reflecta cerul verii, într-o după-amiază însorită cum puţine au fost în acest an capricios.

Aşa cum i-am explicat şi acolo, nu am retuşat cu nimic fotografia. Pentru că, spunea domnia sa, o fi albastrul de Voroneţ cum o fi, dar acolo cerul pe care “l-am pus” eu e prea de tot.

O observaţie interesantă, pe care mi-am permis să o lămuresc aici, unde am mai mult spaţiu şi sper ca prietenul meu să citească şi să se lase, dacă nu sedus, măcar convins că în Bucovina pînă şi cerul are ceva cu totul special, comparativ cu cel texan.

După cum ştiţi, ani de zile a circulat o idee mistico-naţionalistă, după care albastrul de Voroneţ a fost obţinut printr-o formulă de mare taină, că e unic în lume şi că vom afla abia la Judecata de Apoi (de altfel, amplu reprezentată pe peretele de apus al bisericii), despre cum au lucrat meşterii ca să facă să arate peretele cu luciri o perlă colorată.

Adevărul, odată aflat, e ca şi cu Moş Crăciun: ţi-e ciudă că ai crezut că există, dar parcă mai ciudă îţi este cînd ai realizat că nu mai e. Aşa e şi cu albastrul de Voroneţ. (Mă refer la cel de pe pereţi, pentru că de cer s-a ocupat şi se va ocupa întotdeauna Dumnezeu.).

Culoarea a fost obţinută cu pigmentul numit azurit, care este un carbonat bazic de calciu. Din cauza faptului că a fost aplicat pe un fond negru, obţinut din cărbune de lemn, culoarea albastră a fost accentuată.

O problemă tehnică deosebită, pe care meşterii moldoveni au rezolvat-o cu succes, a fost să izoleze pigmentul de varul tencuielii, var care l-ar fi albit, prin uscare, şi i-ar fi răpit din strălucirea pe care o admira, deunăzi, prietenul meu din America.

Cu alte cuvinte, interesant (şi slavator) a fost liantul, materialul care a legat coloarea de perete, conservînd-o pînă în ziua de azi. El a conferit mortarului duritatea şi a dat peretelui o rezistenţă deosebită la intemperii, iar culorii, smalţul.

Aşadar, pe tencuiala insuficient uscată s-a aplicat un liant proteic, reprezentat de cazeină, care, în combinaţie cu calciul dă cazeinat de calciu. De fapt, a fost un amestec de var cu brînză prospătă de vaci din Bucovina. Chiar şi aşa, datorită oxidării, în unele locuri albastrul a virat în verde malachit.

Nu-i aşa că era mai frumosă legenda? Nu mai spun că azuritul era conoscut încă din antichitate… Splendoarea şi unicitatea rămîn de căutat în altă parte şi asta ţine de sufletul fiecăruia şi de lumina cu care (le) reflectăm la vremea potrivită.

Albastrul perlat al cerului a suferit aceeaşi transformare, atîta doar că i-a lipsit liantul, fiind depus direct pe geam, ca un vitraliu. Interiorul întunecat a ţinut loc de cărbune. Un alt miracol, din păcate, banal de dezlegat. 

NOTĂ. Lectură suplimentară în Ioan Istudor, “Detalii tehnice ale picturii de la Voroneţ”.  

fereastra la voronet

Anunțuri

3 gânduri despre &8222;Ferestrele cerului&8221;

  1. Frumos. Nu am fost niciodata pe acolo. Cit despre cerul Texan banuiesc ca este la fel de poluat ca cek californian astfel incat devine aproape imposibil de vazut cu citeva exceptii dupa plaoie care in California e rara.

Comentariile nu sunt permise.