Cronici mondene (148) Cercul teologilor limfatici

Dacă n-ar fi fost ghetoul, aşa cum îl numesc, vă spun eu, domnii ăştia nici n-ar fi existat. Cine credeţi dumneavoastră că ar fi auzit, în afară, de vreunul din ei?

Mereu apare cîte unul nou, care începe să se strîmbe cînd aude de România, de parcă ar fi fost crescut în Manhattan şi ar fi studiat actoria pe Broadway, nu la căminul cultural. Ăştia sunt ca în povestea lui Creangă, tot mărgica aia amărîtă o varsă în poala bisericii, chiar dacă plimbă găina pe tot globul.

Da, poate că în ceea ce-l priveşte, a făcut unul un salt, a sărit de la legumă la pom fructifer. Eugen Matei e o amigdală proaspăt inflamată din cercul limfatic al lui Mănăstireanu-Waldeyer. Şi el are polipi la degete şi scrie pe nas.

Bun, ăsta e vodevilul de la suprafaţă, lucrurile alese sunt însă păstrate pentru orele tîrzii ale amiezii, dincolo de privirile lumii, unde mai negociezi, la o cafea, la umbră, o predică, un amvon, o carte la o editură, un doctorat la universitatea de colo sau de dincolo.

Aşa cum v-am promis, postez mai jos un dialog de acum şase ani, între mine şi Emanuel Conţac pe tema musulmană.

Textul se încheie cu un comentariu savuros al lui Daniel Costache.

vaisamar Says:

martie 8, 2008 la 7:40 pm

Pentru unul ca Brâncoveanu (şi pentru ortodocşii de azi) dvs. nu sunteţi parte din Biserica lui Hristos. Ptr. ortodocşi, catolicii sunt schismatici şi protestanţii eretici. Nu înţeleg de ce vă revendicaţi istoria de la Brâncoveanu, ptr. că Brâncoveanu nu v-ar recunoaşte ca moştenitor spiritual al lui.

Fiindcă veni vorba de Brâncoveanu, poate ne spuneţi şi ce caracter avea domnul muntean. Cum a schimbat foile de titlu din Biblia tipărită de Şerban Cantacuzino, ca să se agaţe şi el (nejustificat) de acest act cultural şi politic.

Brâncoveanu s-ar putea să nu fie tocmai străin de moartea subită a lui Ş. Cantacuzino. Graba cu care s-a înscăunat, când fostul domn nici nu se răcise bine spune multe despre ambiţiile noului domn. Ce i-a adus pieirea n-a fost caracterul lui de creştin pios, ci intrigile lui politice împotriva turcilor.

Istoria se scrie cu mai multe culori decât folosiţi dvs. (dacă alb şi negru sunt culori).

E.C.

rasvancristian Says: 

martie 8, 2008 la 8:16 pm

Vaisamar, mă revendic ca român din istoria poporului ăsta. Ce contează religia mea protestantă, faptul că sunt baptist? Eu nu mai am dreptul la istorie, sau cum? Am juma’ de drepturi? 🙂 Cît despre felul în care percep ortodocşii chestia cu ecumenismul, am citit şi eu cîte ceva legat de asta şi ar fi trebuit să o facă şi dl. Mănăstiranu, poate îşi mai pierdea din aplomb. Evident că spunînd unui ortodox că vrei ecumenizare, ai parte de multe “binecuvintări”. Fiecare să slujească lui Dumnezeu în legea lui, tocmai asta spun şi eu. Cît despre faptul că Brâncoveanu a avut o istorie mai încurcată, asta nu justifica pe turci să-i omoare toată familia. Vezi că ortodocşii au un cult pentru el, deci iar ai greşit adresa. Nu e eroul protestanţilor, asta vreau să spun, dar e român şi eu sunt tot român, atâta cît sunt.

vaisamar Says:

martie 8, 2008 la 11:48 pm |

Dle Cristian, nu înţeleg atunci “your point”. Sunteţi român? Foarte bine? Şi ce are asta a face cu faptul că nişte creştini vor să-şi ceară iertare de la musulmani ptr. fapte făcute de nişte creştini în numele credinţei creştine?

Mi se pare că Hristos spune să ne scoatem noi bârna din ochi înainte de a pretinde să înlăturăm paiul din ochiul fratelui nostru. Aplicaţia mai largă ar fi că e bine să vedem ce nelegiuri am făcut noi creştinii faţă de musulmani, înainte de a le scoate lor ochii ptr. Brâncoveanu.

Sigur, puteţi să vă refugiaţi, ca orice bun baptist, în spatele faptului că respectivii cruciaţi nu erau creştini “adevăraţi”. Mă întreb însă câte secunde aţi mai fi rămas în viaţă după ce i-aţi fi spus asta unui cruciat.

rasvancristian Says: 

martie 9, 2008 la 12:00 am |

Nu, Vaisamar, eu cred că nu au rost nici un fel de scuze, nici de o parte, nici de cealaltă. Am pus un singur om care a suferit cumplit văzîndu-şi fiii ucişi sub ochii săi, tocmai pentru ca să arăt cît de false şi îndoielnice sunt astfel de ploconeli.

Cruciaţii mă mai lăsau pe mine în viaţă, cu fratele Mănăstireanu era mai la secundă, cum spui tu 🙂

Dacă şi tu vrei să faci în nume propriu o iertăciune retroactivă cu un musulman, vezi să nu zică omul ăla că rîzi de el şi să nu ai tu parte, dacă nu de-o cruciadă, măcar de-un turnir. 🙂

vaisamar Says:

martie 10, 2008 la 11:37 am |

Observ că în discuţia aceasta sunt invocate tot felul de chestiuni care sunt pe lângă subiectul principal: recunoaşterea faptului că mulţi creştini le-au făcut rău multor musulmani. Sigur, mulţi creştini au făcut mult rău (poate mai mult) şi altor creştini. Au făcut rău şi multor evrei şi multor altor religii. Ce e aşa de complicat în toată această poveste? 

Totul se reduce la a recunoaşte că nu L-am reprezentat pe Hristos aşa cum s-ar fi cuvenit, că am eşuat lamentabil în multe privinţe. Nu văd în asta niciun fel de ploconire în faţa musulmanilor. A le cere iertare nu înseamnă a trece cu vederea tot răul pe care l-au făcut şi ei, în contrareplică (ori neprovocat).

Desigur, în discuţiile cu un musulman nu mi-am cerut iertare ptr. ceva ce n-am făcut eu însumi. Dar am recunoscut că mulţi dintre cei ce s-au numit “creştini” de-a lungul istoriei nu au trăit realmente după principii creştine (cristice). M-a durut să văd însă că de partea celalaltă (vorbesc acum de un turc) n-a existat la fel de multă transparenţă. Interlocutorul meu nega vehement genocidul asupra armenilor.

Faptul că alţii nu sunt dispuşi să recunoască atrocităţile nu cred că trebuie să ne facă pe noi să ne dăm pe după gard şi să picăm în negare când vine vorba de faptele altor creştini.

Şi încă ceva: cruciada a IV-a care a măturat Constantinopolul (cu jafuri şi crime fără număr) împotriva cui era îndreptată şi ce urmărea?

Sunt surprins că mulţi creştini pică într-un fel de extremism care, pe plan religios, corespunde naţionalismului în plan etnic.

Judecat după aceste criterii, sunt foarte “nepatriot”. Dar, dacă mă gândesc bine, şi profeţii VT erau foarte “nepatrioţi” când dădeau în vileag fără preget eşecurile sitemului religios al vremii lor.

Dancos Says:  

martie 9, 2008 la 9:56 am

Se fac astăzi destule concesii musulmanilor – pentru vinul care îmbată neamurile, petrolul!

Se fac concesii și de dragul concesiilor.

Iată cum văd eu această problemă a cererii de iertare: în momentul în care îți cer iertare în numele altuia, și mai ales ca acel altcineva să mai fie și călău, este foarte grav… este de fapt o formă de nebunie penală! Tu ca om, îți poți cere iertare pentru faptele tale și atât!

Este suficient că Islamul are ca părinte moral Biserica Catolică – cine nu știe să se documenteze! Așa că răul cruciadelor s-a întors împotriva lumii, din pustiurile deșertice, purtând chipul Demonului Lunii, Allah!

Mohamed a înțeles în acele vremuri tulburi că omul este cea mai puternică armă, mai precis mintea acestuia – și prin minciună a găsit calea spre dominarea acesteia, distrugând strălucirea civilizației semite cu o religie cel puțin la fel de mizerabilă ca aceea catolică! Mi se pare penal să-ți ceri iertare de la urmașii unor civilizații înfloritoare și distruse de o religie a crimei! E ca și cum ai cere iertare fiilor răzvrătiți ai nebuniei! Numai Unul mijlocește întru cererea iertării de la Dumnezeu și acela este Adevărul, iar Adevărul nu este religie!

Adevărul este Iisus Hristos, Cuvântul! Acest Dănuț Mănăstireanu, din câte bag eu seama, nu este altceva decât un fiul al pierzării, strecurând în biserica evanghelică erezii nimicitoare! Răsvan Cristian are tot dreptul însă să-l citeze ori de câte ori poftește pe Constantin Brâncoveanu, fiindcă acest om nu este al ortodocșilor, Brâncoveanu cu fiii săi aparâține bisericii Lui Hristos, iar biserica aceasta nu este lumească, că dacă ar fi fost lumească nu mai avea cum a fi biserică: eklesia – în afara lumii!

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Cronici mondene (148) Cercul teologilor limfatici&8221;

  1. Argumentele lui VAISAMAR, sunt cam vai si amar. De atfel i-am trimis un link, ii plac linkurile, un interviu cu istoricul Jacques Heers despre Cruciade, dar probabil nu a avut timp sa folosesca google translation si ar fi can greu probabil la un interviu sonor. Am tadus eu insa interviul pe PARNASSIENNE PASSAGERE. Cruciadele nu au fost altceva decit La Reconquista, fie ca a fost vorba de Ierusalim, fie ca a fost vorba de Spania. Agresorii au fost Musulmanii care au invadat teritoriile respective si au macelariti populatii asa cum o fac de peste un mileniu. A cere iertare este o aberatie. Pentru ca este vorba de o cumpabilitate falsa. Nu ai cum sa iti ceri iertare pentru o culpabilitatea falsa. Adica calaul se posteaza in postrura de victima si acuza victima de crimele pe care le-a facut el. Aceasta este perversiune, si ma ocup si de aspectul acesta tot pe PARNASSIENNE PASSAGERE. Sunt cateva decenii de cand Occidentul, mai ales, daca il cred pe Heers, prin pseudo istorici germani, se autouclpabilizeaza de o culpa falsa. Metoda de demoralizare si de discreditare. Cat despre cunostintele de istorie a domului Contac, acolo este vorba de probleme serioase.

  2. Din spusele lui Vaisamar eu inteleg, ca trebuie sa fac pace cu satana, sa-mi plec capul in fata lui, adica, sa-i aduc plecaciuni ca sa nu zic inchinaciuni. Ce ma ingrozeste pe mine, ca acest asa poreclit Vaisamar (bine si-a mai ales singur porecla) preda la un institut biblic, unde se pregatesc ostasi in oastea Celui pururi Sfint. si mai inainte de a intra ei in lupta, li se spune sa faca pact cu inamicul. Asta este o noua luminare, dar cu siguranta nu vine de sus de la Tatal luminii. Doamne, mare este intunecimea unora!

  3. Il citez pe crislamistul Contac cu privire la domnitorul Brancoveanu: “Ce i-a adus pieirea n-a fost caracterul lui de creştin pios, ci intrigile lui politice împotriva turcilor”. Afirmatia lui Contac este odioasa!!!!
    Piosenia lui domnitorului Brancoveanu s-a dovedit prin martirajul lui si al copiilor lui. Chiar daca Brancoveanu a fost Ortodox, exemplu lui este valabil pentru toti crestinii, indiferent de denominatie. Apropo, in textul original al Noului Testament termenul „martor” este „martus” de unde vine numele de martir. Ca si Domnul Cristos, desigur pastrand proportiile, Brancoveanu a fost martor credincios platind cu viata marturia lui crestina deoarece a refuzat islamizarea lui si copiilor lui. “şi din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel întâi născut din morţi, Domnul împăraţilor pământului! A Lui, care ne iubeşte, care ne-a spălat de păcatele noastre cu sângele Său şi a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu, Tatăl Său: a Lui să fie slava şi puterea în vecii vecilor! Amin.” Apocalipsa 1:5,6

    Ce ar fii vrut apostatul de Contac? Ca Brancoveanu sa faca concesii turcilor asa cum a facut marele apostat Volf, Constantineanu, si D. Manastireanu? Cu toate ca afirmatia de mai sus a fost facuta de Contac in 2008, acest tradator al evangheliei a ramas neschimbat pana astazi. El este propagandistul principal al crislamului in Romania care a pregatit calea lui Volf la ITP. Este bine ca, conducerea penticostala sa ia nota de asta.

  4. Ştii la ce mă gândesc, citind schimbul de comentarii, Răsvan? La două lucruri:
    1. Iată cine pune etichete de „guguştiuci”!
    2. Citez: „Totul se reduce la a recunoaşte că nu L-am reprezentat pe Hristos aşa cum s-ar fi cuvenit,” Păi, nu s-ar cuveni nişte scuze pentru… guguştiuci? 🙂

  5. Ioan8, sunt de acord că afirmaţia aceea a lui Emanuel Conţac a fost odioasă. Dar nu sunt de acord că ar trebui să fie îndepărtat din învăţămînt. Poate că la catedra lui face lucruri minunate. Să mă iertaţi, dar în ceea ce priveşte educaţia în universităţi, sunt pentru o libertate deplină a exprimării şi a iniţiativei.
    Mie nu mi s-a părut corect să-l dea afară pe rector. Nu trebuiau să-l primească pe Volf, nu să găsească ţap ispăşitor. Problema e alta: de ce nu sunt transparenţi pînă la capăt? Şi, mai ales, ce caută Mănăstireanu, devenit anglican, în mijlocul vechilor tovarăşi evanghelici? Problema e campania lor de denigrare a evanghelicilor consideraţi fundamentalişti. Ăsta e motivul pentru care scriu despre ei, nu ca să-i fac rău lui Emanuel Conţac sau altuia, inclusiv lui Dănuţ Mănăstireanu. Fraza dvs. din finalul comentariului este o invitaţie la „linşaj” virtual şi vă descalifică în ochii mei. Dacă mă deranjează campania unora de promovare a valorilor musulmane în viaţa creştină, asta nu înseamnă că am încredere în dvs. sau în Cristian Ionescu sau că doresc să fac echipă cu domniile voastre. Eu nu-mi vînd scrisul nimănui şi-mi fac prieteni foarte greu.

  6. Bine, bine, dacă vrei, te numim guguştiuc şef! 😀 Eu sunt încă undeva între guguştiuc şi novice! Ştii, mă gândeam că ăla de zice că am un blog cu postări NOVICE are în schimb postări… NOCIVE! Asta e. Nu te joci cu cuvintele… 😀

  7. Domnule Ioan8, ma speriati. Regret ca, intr-o conjunctura nefericita a vietii mele, am postat cateva comentarii pe blogul dvs.
    Cum sa concediezi un om pentru ceea ce crede?! Cum sa pedepsesti pe cineva social/economic/profesional doar pentru ca are niste convingeri (corecte sau gresite)?!
    Inteleg ca daca unii evanghelici ar avea putere, pre multi ar popi ei.
    Si eu detest ceea ce fac unii lideri (de exemplu, unii sefi din harvest metanoia), dar sa nu-mi spuneti ca pentru asta ei trebuie pedepsiti social si economic. Cata vreme nu incalca legile tarii, au voie sa faca tot ce le trece prin minte, asa cum si eu am dreptul sa-i critic si sa nu fiu de acord cu ei.
    Macar pentru atata lucru a meritat balamucul din decembrie 1989: ca cei cu care nu suntem de acord sa-si poata exprima convingerile fara teama de repercursiuni.

    Felicitari, domnule Rasvan Cristian, pentru replica.

  8. Subscriu. La ambele. Cu precizarea că decembrie ’89 a ridicat şi un fel de „graniţă a libertăţii”. Unii au ales libertatea de a gândi corect şi drept, iar alţii de a nu… gândi.

  9. Raspunsul meu este acesta: Institutele teologice sunt in majoritatea cazurior scoli denominationle. Chiar si cele nedominationale te pun sa semnezi confesiunea lor de credinta. Cel ce linseaza virtual este Contac si grupa crislamista.

    Ma retrag de la participarea de pe acest blog. Multumesc pentru acces. Domnul va dovedi cum stau lucrurile in final.

    Paul Dan

  10. Domnule Paul Dan, cred că ați făcut o alegere bună. Sunt atît de multe lucruri care ne deosebesc, încît e mai corect așa. Eu n-aș fi urmat niciodată o facultate în care să nu fiu lăsat să gîndesc și să spun ce gîndesc. Dacă mă cert cu Emanuel Conțac pe blog, asta nu înseamnă că nu-i voi citi cărțile sau traducerile. Sunt convins că e un profesor excelent de limbi clasice. Dacă aș fi avut o facultate privată, dacă aș fi fost un mecena, l-aș fi angajat necondiționat, l-aș fi ”furat” de la penticostali. Tinerii care judecă ”în Hristos” toate, pot alege ce este bun și ce nu este bun din ceea ce văd la facultate. Nu e nevoie de cenzură și cu atît mai mult de una religioasă, poate mai dezgustătoare decît toate.

  11. As observa 2 lucruri.
    1-Teologii Manasireanu & Matei (sau invers) nu-si spun parerea. Ei creeaza doar dileme. Dileme din care nu putem iesi (Farfuridi). De ce? Nu stiu; presupun doar. Un om inteligent si cultivat mi-a spus ca a exprima idei ferme e-un semn de marginire intelectuala. O alta posibilitate ar fi boala profesionala; toti o avem. La mine e ca dincolo de cifra nu mai e nicio curte de apel. La teologi e aceea ca ei tot timpul ne indeamna la gindire. Ei ne tot spun ca exista mai multe posibilitati stirnind nu gindirea ci indioala. Eu as fi dispus sa invat de la dinsii dar deocamdata dinsii ne tin in suspans. Cogito ergo summus, pare sa le fie dictonul. Convingerile ni le dau pastorii. Apoi teologii care mai sunt si dascali (nu e cazul celor 2) mai au si obisceiul sa corecteze tot timpul extemporale si sa fie mai destepti decit studentii.
    2-Dl. Branzei –pe care il iubesc in adevar- e pastor si un fel de patriarch vicar de facto. De ce ati vrea dvs sa raspunda scolareste la testul de gindire al celor 2? Bine a facut lasindu-i sa concluzioneze. Parca subiectul era numele lui Dumnezeu. Conteaza? Nu! Destul e sa gindim.
    PS- Moise cind a vrut numele lui Dumenzeu a avut nevoie de revelatie. Si Moise a fost un om intelligent Oare-n cazul de fata revelatia e-un ingredient ne-necesar?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s