Cronici mondene (150) Carnavalul spiritual

Clasa de ”clasă”, cum numește Barzilai dialogul de pe blogul lui Eugen Matei, mi se pare o păruială în toată regula, atîta doar că, în loc de păr natural, fiecare a venit cu perucile de acasă.

Barzilai a pozat în evreu, bazîndu-se pe genele primite de la mamă. Nu a făcut referire și la cele dinspre tată, care au fost de moldovean sadea, credincios și cumsecade.

Oricum, simpatia mea a mers, integrală, către el, nu atît din pricina hărții sale genetice complicate, cît din pricina fudamentalismului și exclusivismului pe care i le-a identificat Dănuț Mănăstireanu.

Daniel Brânzei a fost acolo ca Israelul într-o mare de arabi.

Bineînțeles, nu poți să spui că ”ții” cu unul sau cu altul și, mai ales, nu cu Brânzei, care are talentul să te lase cu curul în baltă cînd ți-e lumea mai dragă.

Pozițiile celor trei ”teologi” au fost total opuse, echipa Mănăstireanu-Matei jucînd țonțoroiul la dublu pe carotidele fundamentaliste ale pastorului californian.

La început, lucrurile păreau să meargă unse. Să dăm cuvîntul lui Brânzei:

Ce bun este Internetul acesta! Parca suntem, Danut, la una din intalnirile noastre prietenesti de altadata ! Nu pledez in nici un fel pentru ,,superioritatea“ punctului meu de vedere pastoral de dascal in adunare si sunt constient de nuantele diferite pe care trebuie sa le aveti voi, tu in World Vision, cu lucrare intre atatea religii in care nu puteti exista decat prin tolerare reciproca, iar Eugen in lumea academica, unde religiile comparate, departe de a fi ,,anatema“ au devenit de mult un adevarat ,,obiect de studiu“ si ,,teze de doctorat“.”

Bun-nebun, după periuța de rigoare, internetul pare să fi cedat nervos, pentru că, pe parcurs, Brânzei încearcă să fugă cu fisele rămase neîncercate de la ruleta rusă:

N-am intels raspunsurile tale (îi spune el lui Eugen Matei-nota mea). Se pare ca suntem intr-o blocare de comunicare, asa ca eu, asa cum era mai bine daca acceptai de prima data, ma retrag.”,

Asta după ce îi mărturisise că s-a speriat îngrozitor citindu-i ”ereziile”. (VEZI NOTA DE SUBSOL.). (Evident, Barzilai nu le numește erezii, ci păreri.)

Eugen Matei nu consimte să-l lase pe Barzilai să o șteargă de la masă, înainte de a încerca și ultima poziție de la ruletă:

Oricum, privind în urmă la schimburile noastre de comentarii (nu doar la această postare) mi se pare că tot timpul când întreb câte ceva să mă lămurești mai detaliat, te retragi și mă lași în confuzie…”

Confuz sau nu, Eugen Matei este pus în fața faptului împlinit: Barzilaiul nu mai poate!

Retragerile mele, Eugen, sunt gesturi de politete. Fiecare dintre noi avem blog si este normal, cand apare o dilema, sa nu insisti ca s-o transformi in disputa. Este normal ca pe blogul tau, tu sa ai ultimul cuvant.”

Orice s-ar spune, prin chestia cu politețea, Barzilai ”s-a scos”.

Cu Mănăstireanu lucrurile au stat din rău în mai rău. Încă de la început, definițiile lor legate de fundamentalism sunt revoltător de divergente:

Brânzei: ”Fundamentalistii aseaza lucrurile in categorii clare, fundamentale. Ramura extrema din cealalta parte, liberalii, amesteca totul in asa fel ca fiecare sa poata trage ce concluzie prefera. Vorba aceea: Si tu ai dreptate … si tu ai dreptate … si tu ai dreptate …etc.”

Mănăstireanu: ”Daniel, revin la taxonomia pe care am prezentat-o mai inainte. Tu te plasezi, in mod evident, pe o pozitie absolutista si exclusivista in raport cu cultura. Si este dreptul tau. Din aceasta perspectiva, orice ‘import’ local este un compromis. Te inteleg, chiar daca nu sunt de acord. Mi se pare ca incerci sa fii consecvent. Chiar daca cred ca premisa ta de baza este gresita.”

Dar, vine și pasajul pe care-l așteptam din partea lui Daniel Brânzei de foarte multă vreme. Iritat la culme, deși nu lasă să se vadă, vorbește de funie în casa… spînzuraților. Adică despre masonerie… Citez pasajul respectiv în totalitate:

Strategia adunarii mai multor religii sub umbrele unui relativism religios a apartinut de foarte multa vreme … miscarilor masonice. Majoritatea cititorilor nostri stiu ca pe cartea lor se poate pune numele oricarei divinitati supreme locale. Este o contextualizare culturala. Lor le este indiferent ce nume pui pe prima coperta pentru ca tot au de gand sa-i duca pe membrii la concluzia ca orice religie este un regionalism pueril care n-a ajuns inca la numirea de ,,Mare Maestru al universului, Demiurgul, Creatorul, Marele principiu unificator, etc. etc.“ Aceasta este deitatea de pe ultima coperta. Familiarizarea mea cu contextul masonic religios este cauza reactiei mele (nevirulente) de avertizare. N-as vrea sa fii banuit ca mergi pe calea acestor strategi ai multiculturalismului si ai multireligiozitatilor. Terminologia lor va permea din ce in ce mai mult limbajul scolilor teologice. In multe cazuri, ea s-a si impamantenit deja.”

Așa cum v-am prevenit încă de la bun început, bătălia teologică dintre cei trei a fost doar la perucă, nu la sînge. Oricum, Barzilaiul merita să plece cu scalpul de plastic al lui Eugen Matei și cu nădragii cu semilună ai mănăstireanului, ceea ce a și făcut, la final:

Deci, citesc cu bucurie cam tot ceea ce scrii pe blog. Din cand in cand reactionez din mostenirea mea evreiasca si pastorala, apologetica in esenta, si o fac mai ales atunci cand mostenirea ta acadenica sau mostenirea de la Viziunea Mondiala a lui Danut mi se par putin periculoase (daca nu pentru voi, cel putin pentru unii din cititorii nostri).”

VIZIUNILE” LUI EUGEN MATEI (în viziunea lui Daniel Brânzei):

M-am speriat putin de ceea ce a scris Eugen:

a. ,,Cred că este greșit să eliminăm en gros orice formă a căutării după Dumnezeu sau orice urmă a lucrării lui Dumnezeu în conștiința practicanților altor religii.“

b. ,,Cred că nu poate fi făcută o contextualizare a Evangheliei în diferite culturi simplu, prin impunerea unei terminologii cu privire la Dumnezeire care ne este familiară nouă.

,,Contextualizarea cere o imersiune autentică în cultura respectivă, după modelul lui Christos care s-a întrupat și a devenit una cu noi.“ …

,,Cred că toate religiile care afirmă o ființă supremă unică, creatoare a tuturor lucrurilor și dătătoare de viață, în măsura în care exprimă atributele acestei ființe în linie cu atributele fundamentale creștine despre Dumnezeu, conștient sau inconștient, aspiră sau caută către Dumnezeul nostru, al creștinilor – singurul Dumnezeu. …“

c. ,,Nu există cunoaștere autentică de Dumnezeu care nu este mântuitoare.“ … (asta chiar m-a panicat!)

d. ,,Cred că a face din doctrinele fundamentale creștine (cum este Trinitatea) vârful de lance al activității misionare este o eroare. Numai cine Îl trăiește pe Dumnezeu ca Tată prin Cristos și Duhul Sfânt poate ajunge la o înțelegere a Trinității.“ (trimitatea nu trebuie ,,înțeleasă“, ci acceptată!).

Cred ca Eugen a avut o exprimare contradictorie. ”

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Cronici mondene (150) Carnavalul spiritual&8221;

  1. „Harul Domnului nostru Iisus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu (Tatăl) şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi! (II Corinteni 13, 13)
    * Dacă Scriptura asta spune, presupun că trebuie să o credem pe cuvânt.

    În altă ordine de idei, am să spun un lucru pe care poate îl voi regreta mai târziu:
    Prefer un om cinstit, fie el baptist, unui ortodox făţarnic, plătit de Putin şi care e gata să justifice agresiunile ruseşti

  2. Răsvan dragă, ştii cum a fost dialogul acesta (l-am urmărit şi eu)? Un fel de Daniel în groapa cu lei, groapă din care s-a tras singur de păr afară (să mă ierte Daniel, dar mie aşa mi s-a părut)… Ceilalţi au rămas cu perucile…

  3. (Cer iertare; l-am pus la alt articol)
    As observa 2 lucruri.
    1-Teologii Manasireanu & Matei (sau invers) nu-si spun parerea. Ei creeaza doar dileme. Dileme din care nu putem iesi (Farfuridi). De ce? Nu stiu; presupun doar. Un om inteligent si cultivat mi-a spus ca a exprima idei ferme e-un semn de marginire intelectuala. O alta posibilitate ar fi boala profesionala; toti o avem. La mine e ca dincolo de cifra nu mai e nicio curte de apel. La teologi e aceea ca ei tot timpul ne indeamna la gindire. Ei ne tot spun ca exista mai multe posibilitati stirnind nu gindirea ci indioala. Eu as fi dispus sa invat de la dinsii dar deocamdata dinsii ne tin in suspans. Cogito ergo summus, pare sa le fie dictonul. Convingerile ni le dau pastorii. Apoi teologii care mai sunt si dascali (nu e cazul celor 2) mai au si obisceiul sa corecteze tot timpul extemporale si sa fie mai destepti decit studentii.
    2-Dl. Branzei –pe care il iubesc in adevar- e pastor si un fel de patriarch vicar de facto. De ce ati vrea dvs sa raspunda scolareste la testul de gindire al celor 2? Bine a facut lasindu-i sa concluzioneze. Parca subiectul era numele lui Dumnezeu. Conteaza? Nu! Destul e sa gindim.
    PS- Moise cind a vrut numele lui Dumenzeu a avut nevoie de revelatie. Si Moise a fost un om intelligent Oare-n cazul de fata revelatia e-un ingredient ne-necesar?

  4. Dragă Doru Radu, de data asta nu i-am reproșat mai nimic lui Daniel Brânzei. Evident, postarea am scris-o într-o notă relaxată, încercînd să amuz, nu să clarific sau să acuz pe cineva.
    Mai mult decît atît, am plasat la sfîrșit observațiile pertinente ale Barzilaiului, referitoare la elucubrațiile lui Eugen Matei.
    Am evidențiat pasajul despre masonerie și pericolele ei pentru cei tineri, pe care Daniel Brânzei nu l-a plasat întîmplător în contextul discuției respective.
    Ceea ce nu mi-a plăcut la Daniel Brânzei este stilul periuță, complimentele fără acoperire, care derutează cititorul neavizat și-l determină să nu mai înțeleagă chiar nimic din ce se dezbate acolo. Cu alte cuvinte, o fi teologia așa cum spuneți în comentariu, un obiect de studiu care lasă multe spații libere de descifrat pentru fiecare generație de nefericiți care se imaginează reformatori ai cerului, dar asta nu scutește pe nimeni să fie ferm pe poziția expusă în discuție. Mănăstireanu, de exemplu, știe cum să fie șef de școală: el le ține pe ale lui, de ani de zile, precum găina mațu. Că nu recunoaște unele lucruri, asta e cu totul altceva.
    În capul lor totul este foarte clar, iar exprimarea ambiguă are rolul de a zăpăci pe cititor și de a lăsa impresia că cei ce discută sunt mai deștepți decît în realitate.
    Referitor la felul în care abordează islamismul, Mănăstireanu afirmă că există printre noi un curent islamofob, dar nu spune nimic de cel islamofil. Fiecare vorbește ce-i convine. 🙂

  5. De accord cu dvs, .U singura chestier: „periuta” poate fi si semn de pretuire, etc.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s