Ebola. Moartea celor cinci cercetători. Virusul care se ”mută”. Patru ambulanțe la jumătate de milion de oameni

Rezultatele cercetărilor genetice asupra virusului Ebola, publicate joi în revista ”Science”, nu sună deloc bine, fără să mai vorbim de tragedia care planează ca un blestem asupra echipei care a participat la studiu: cinci membrii au murit înainte de apariția lucrării.

Studiul lor este de pionierat. N-a mai fost pînă acum o investigație pe un număr atît de mare de bolnavi, contaminați într-o perioadă atît de lungă de timp de maladia ebola.

În The New York Times a apărut un articol în care sunt omagiați acești adevărați eroi care și-au dat viața pentru semenii lor.

Concluziile la care au ajuns ei sunt alarmante, deoarece au dovedit că există varibilitate genetică a virusului, atît în timpul infectării unei persoane, cît și în intervalul în care virusul este transmis celui cu care vine acesta în contact.

Ca să puteți înțelege mai ușor despre ce este vorba, trebuie să ne amintim de ”serul minune” despre care am vorbit data trecută și care a fost încercat cu aparent succes pe doi bolnavi ajunși în Statele Unite.

Spuneam acolo că e vorba despre un amestec de anticorpi monoclonali îndreptați împotriva unor ”zone” țintă (epitopi) de pe suprafața glicoproteică a virusului, amestec care a primit numele de Zmapp.

Învelișul virusului este fabricat prin comanda genetică primită din interior, din ARN-ul virusului.

Ca să ajungă în celule, virusul își modifică configurația spațială, forma, pentru ca anumite părți de la suprafață să vină în contact cu membrana celulei pe care o atacă și de care să se ”lipească”.

Prin acest proces de lipire, virusul se învelește într-o cămașă și este înghițit în interior. Procesul de înghițire se cheamă endocitoză, iar produsul rezultat se cheamă endozom.

Ajuns în celulă, el este atacat de niște substanțe din clasa enzimelor, numite catepsine, care îi rup învelișul și lasă liber ”miezul” virusului în citoplasma celulei afectate.

Aceasta e, de fapt, o imagine negativă, ca imaginea în oglindă a virusului, o ”înșiruire” de gene care folosește ca matriță pentru producerea în serie a nenumărate copiii (cu accentul pe prima silabă), ”înmulțirea” fiind comandată, la rîndul ei, de un ”dispozitiv” atașat de coada virusului, un ”promotor”, o ARN-polimerază.

Celula se umple de viruși, se sparge și conținutul invadează alte celule din corp.

În principiu, există mai multe căi de atac asupra virusului.

Prima îi vizează învelișul, să nu-l lași să se lipească de celule, să-i anihilezi acei spini cu care se prinde de suprafața lor.

Serul minune” cuprindea astfel de substanțe, de anticorpi. Condiția este ca suprafața să fie mereu aceeași, lucru infirmat de recenta cercetare.

Ei au observat că în genele virusului se produc mutații și că ”ambalajul” lui suferă modificări.

Consecința e că vaccinul nu poate fi universal valabil și că unele cazuri de boală pot rămîne nedepistate tocmai datorită acestor variații de structură.

A doua cale de atac ar fi blocarea catepsinelor, împiedicînd astfel degejarea ARN-ului viral din învelișul său. Din păcate, nici asta nu pare posibilă, pentru că celulele normale au nevoie de aceste enzime.

Rămîne varianta ”opririi” polimerazei, a promotorului, a declanșatorului înmulțirii virale, dar cercetările sunt abia la început.

Un virus care se modifică, oameni care mor, un peisaj de-a dreptul apocaliptic, într-o Africă în care, în Sierra-Leone, la 480 de mii de oameni există doar 4 (patru) ambulanțe!!!

O căldură sufocantă, care te împiedică să porți echipamentul de protecție mai mult de 40 de minute; o populație înspăimîntată și acuzată pe nedrept de practici funerare neobișnuite, ce sunt, în mare parte, aceleași ca la noi: spălarea mortului, îmbărcarea lui și expunerea sa în sicriu, unde, ca și în țările din restul lumii, vin rude care ”pupă” mortul de plecare.

Din toate cazurile depistate, 75% sunt femei tocmai pentru că ele îngrijesc bolnavii și pregătesc cadavrele.

Întrebarea majoră: unde este ”depozitat” virusul în perioadele de acalmie? Incriminat: liliacul, dar să fie numai el?

Ce determină izbucnirea unei epidemii? Există, oare, o transmitere înceată, ascunsă, larvară, rămasă nedepistată o bună bucată de vreme?

În Africa lucrurile sunt complicate și se confundă ușor. Sunt boli febrile care evoluează, pînă la un punct, la fel: Ebola, malaria…

Anunțuri

Un gând despre &8222;Ebola. Moartea celor cinci cercetători. Virusul care se ”mută”. Patru ambulanțe la jumătate de milion de oameni&8221;

  1. O intrebare putin mai pe langa ebola: este, pana la urma, vaccinul copiilor periculos/daunator?
    Multe se spun, de nu ma stiu ce sa cred.

Comentariile nu sunt permise.