Turcescco

După ce toată vara și-au turnat apă cu gheață în cap, a venit toamna suspinelor și deontologii noștri, chiar și cei evanghelici (cum puteau să lipsească tocmai ei!) au înlocuit cuburile cu o materie caldă și urît mirositoare.

Presa nu a fost niciodată atît de înjosită, spunea unul. Presa trebuie să spună numai adevărul, guița altul. Madam Sorina Matei, pe matale nu te mustră conștiința? Cum, pe mine? A sărit de cur, chivuța! Turcescule, ai grijă ce vorbești!

Scena mi-a amintit de Rigoletto, cînd nobilii se duc să-i fure măscăriciului fata și să o dea ducelui. Pînă atunci, toți fuseseră o echipă, la fel ca presa noastră. Au tîrît și au violat adevărul după cum a fost comanda puterii.

S-au împărțit pe sectoare: ăia țin cu Ponta, ăia cu Băsescu, ăia îl pupă în cur pe Varan. Niciodată nu am simțit, după 1989, dorul după Europa Liberă ca anul acesta. După obiectivitate, după dreptate și după adevărata meserie așa cum o ascultam, pe vremuri, pe unde scurte, cu Monica Lovinescu și colegii ei.

Turcescu se ruga de fiecare, ca în scena în care bietul Rigoletto se tîra, implorînd iertare, milă, îndurare. Am fost la fel ca voi, am violat, am furat, am mințit, am siluit adevărul! Vă implor, nu-mi necinstiți mărturia!

Robert Turcescu, deconspiratul, slujbașul statului de drept, al serviciilor noastre impecabile şi morale, care l-au plătit să mintă, să toarne sau mai știu eu ce răutăți a mai  făcut omul și mulți alții ca el (sper că nu suntem atît de naivi să credem că lumea începe și se sfîrșește cu Turcescu!), și-a pus cenușă în cap și a invocat mila lui Dumnezeu.

L-a evocat pe Dumnezeu și, indiferent în ce context s-a întîmplat asta, merita să fie crezut. Merita să fie crezut în primul rînd de noi, evanghelicii, care am încurajat, ani de zile, mărturisirile cu public, care ne-am bucurat cînd un ortodox a trecut la dreapta noastră credință. Haleluia! Brother!

E adevărat, Turcescu nu a ales o sectă anume să-l apere, el a vorbit în general, de păcat, de Iuda, de trădare, de Hristos. Asta a înfuriat lumea cel mai mult. Dacă a mințit, numai el ştie și Dumnezeu, dar eu, creștinul plin de păcate, sunt dator să-l cred și să-l ajut.

Indoiți-vă, fraților! Fiți precauți! auzi de pretutindeni. Nu-i credeţi că omul ăsta va merge astă seară cu Hristos în cer, tîlharul de Turcescu!

Am citit toate articolele care mi-au căzut sub ochi și comentarii peste comentarii pe facebook. O lume pestriţă, plină de sfinți, gata să-și toarne în cap găleata cu materia caldă şi moale a minciunii lor urît mirositoare.

Anunțuri

17 gânduri despre &8222;Turcescco&8221;

  1. Răsvan, dragule, ce deduc eu din toată chestia asta e că dacă am avut un deconspirat, ar fi normal să apară o mulţime de deconstipaţi! Ce te miri? 😉

  2. Dragă Marinel eu nu mă mai mir şi nu mă mai aştept la nimic din partea ălora. În locul lui Turcescu aş scrie o carte despre tot. Fii convins că ar avea ce spune şi s-ar găsi cine să o publice. Cît despre cititori, nu mai spun…

  3. Păi, dacă scrie o carte despre tot, ce-o să facem noi, cei vreo zece, singuri, ai nimănui, neracolaţi, neacoperiţi, într-o ţară de agenţi dubli, tripli, quadrupli sau cum or mai fi, că ăştia cred că se înmulţesc prin inmugurire!

  4. Cât de bine ai grăit, lăsând ”ușa” întredeschisă pentru cela despre care spui dta că s-a smerit. Cine aș fi eu ca să contest dorința posibil sinceră a ”domnului” ”colonel!”? Vreau însă să fac niște precizări care țin de logică și de bun simț:
    1. Colonel fu făcut, evident, nu ptr oarece abilități strict militare pe care este evident că, nu le are: inapt ptr serviciul militar dar și inapt, până azi, să fie om… El fu făcut colonel, atenție mare, din cauza apartenenței sale la o mașinărie odioasă de propagandă și mistificare politică. Era necesară ”acoperirea” ceasta întrucât îi garanta Banditului de la Constanța proteguirea unor secrete, disciplina… căci în civilie limba e mai slobodă, ori ”acoperirea” asta obliga la un zăvor al buzelor. Apoi, dacă fu părtaș la mistificare trebuie să fim atenți dacă nu cumva fu mistică confesiunea sa! Și atunci dumnezeul său să nu fie unul misticoid, precum șarpele lui Manly Hall!
    2. O pocăință sinceră a domniei sale, acoperite de rușine momentan, ar atrage o dezicere de un maimuțoi otrăvit ca Pleșu care, alături de Monica Macovei și Liiceanu militează, curvoid, nemărturisit, pentru întronarea secularismului în școli! Știi doar nene că, la umaniști, religia adevărată se traduce prin eliminarea sacrului, Dumnezeul creștin, și îndumnezeirea omului! Au și ei un hristos la care se roagă, mintea lor bolnavă, o extensie a pâgânismului fin al upanișadelor! Așadar, Turcescu, așa cum spui dta, trebuie să se bucure de prezumția de sinceritate precum și totodată trebuie să se dezică de clica elitelor flatulento-băsiste! Hai să nu ne mai întrecem în adăugiri de figuri de stil la Sfânta Scriptură și să vedem ce va face Turcescco? Dar Cartianu, țăranul needucat și visceral, lingău, defăimător DIABOLOS: își va cere el iertare de la oamenii pe care i-a executat în public ca un iezuit otrăvit? Dar Turcescu? Își va arunca cenușe în cap, dar nu ca vreun rabin talmudist au cabalist! Că aia nu înseamnă nimic, decât poate doar o presupunere a unui prepuț pierdut când i-a fost mai urât și… atât!

  5. Răsvan, dacă se va hotărî să scrie o carte, n-are decât două titluri de ales: ori „Prima carte, ultima carte”, ori „Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război”. După care să se facă un film care să aibă coloana sonoră „Rănitul dintre linii”… 😉

  6. Dragă Daniel, în acest moment, cînd el a afirmat că va lua totul de la capăt, dar altfel decît pînă acum, am ales să-l cred şi să aştept. Cred că e foarte speriat. Oricum, prefer un om viu unor presari morţi.

  7. Abordând lucrurile mai serios (asta neînsemnând că n-am intenţionat seriozităţi printre ironii) eu sunt mai circumspect. Sunt prea mulţi ani trecuţi de când am văzut ultima oară promisiuni împlinite în ţara aceasta unde toţi sunt actori mai mult sau mai puţin izbutiţi. Sincer, mă îndoiesc că Turcescu poate scrie despre toată tevatura, asta în cazul în care există una reală. Ceea ce e sigur este faptul că după 25 de ani tot securiştii fac jocurile. Nici nu-i de mirare că-i scot aşa de tineri la pensie!

  8. Răsvan,
    Ar fi bine, ptr el, să fie speriat… până la un punct însă ține și sperietura! Apoi, ce nu am zis mai sus, să nu fie și cal troian cambian! Pe modelul Frunză Verde… Sau cal pre-cambian, adică pe cambie! Deocamdată cert e un lucru – la Verdunul lui Băsescu, câteva armii mari, au părăsit cleștele Hestiei spre a se îndrepta către Turcescco, ăl de sluji bestiei! Și totuși, până unde cu mărgăritarele? Cred că sentimentele iscate de pe marginea unei atare confesiuni au spovedanii sunt unele ca, compasiune, admirație, frenezie iar la celălalt capăt viceversa negativă! Cât despre ziariștii ”morți„ ai dreptate… Pentru aceștia din urmă, păgâni fiind domniile lor – să nu ne ascundem după dește – papirul alb tușat cu frenezie a devenit o armă de rotit doar la mânie! Manie sau mânie, hoție, măiestrie au machiavelie? Tragedie, enurie 🙂 sau poliurie? Plachie, șmecherie sau tichie? Doar capul chel pare să știe: atoateștiutor și de trăire viscere pururea zămislitor! Cum cine-i bre? Unul ce-n tinerețe fu navelor franțuze un nero alien, hiclean, labil incendiator!

  9. Tot ce se poate, toate scenariile sunt posibile. A scris și Tapalagă, pe HotNews, un articol în care spune chestia asta.
    Nu vorbim aici de eroi, de oameni exemplari, de personalități pentru care libertatea presupunea, în primul rînd, curajul de a înfrunta moartea și de a nu te supune șantajului, de a nu-ți îndoi grumazul în fața siluirii exercitată de putere, indiferent care ar fi fost ea. Aici vorbim de oameni mutilați, de oamenii de tip nou, de creaturile barbare emanate din evul comunist.
    Citeam un capitol frumos despre Steinhardt, scris de un alt mare rezistent în fața micimii lumii, Arșavir Acterian. Acolo da, poți culege gînduri exemplare, poți avea așteptări, uimirile sunt pe măsura jertefei de sine a unor oameni mari.
    Fii atent ce scria Steinhardt în 1987 (!):
    ”Șantajul, dintre toate, e fărădelegea cea mai odioasă și mai respingătoare (alături de turnătorie), a-i face jocul e totuna cu a-l aproba, a-l răspîndi, a i te face părtaș… A ceda agresiunii ori șantajului nu înseamnă altceva decît a te învoi cu sclavia.”
    Iar Arșavir comenta:
    ”Am rămas uluit citind aceste îndemnuri belicoase ale lui Steinhardt, nu pentru că nu-l credeam pe acesta capabil să spună adevărul pe față, ci de teamă că va fi imediat arestat.”
    Cu alte cuvinte, dragă Daniel, de la Robert Turcescu nu mă aștept la mare lucru, dar cred în Dumnezeu și în lucrarea Lui în oameni și prin oameni și în minuni, atîta timp cît ele nu se fac la comanda unor impostori sau iluzioniști.

  10. Iubite frate mai mare,
    Îți mulțumesc pentru răgazul tău și pentru atenția pe care mi-o arăți. Pe această cale țin să te rog ceva, poți să-mi recomanzi ceva de Arșavir Acterian? Chiar aș vrea să-l citesc!
    Apoi, revenind la temă, frate mai mare și mai bun, au politica are vreo cătare în biserică? Din păcate da! Se încercaă justiificări, da, biblice, pentru o poziție sau alta în ale politicii, când de fapt Hristos a spus că Împărăția Sa nu este din lumea aceasta! Îi observ de câtva timp pe acești doi mari circari, încă vânoși, iuți: Cartianu și Turcescu! Cartianu tot cochetează pe la emisiunea sa cu un doctor adventist, adesea invitat, un specialist în nutriție! Gregoire pare sincer absorbit chiar și de Sfânta Scriptură… numai că graba sa împielițată din priviri, și dezinteresul real, sunt trădate împotriva glasului său reverberant! La fel și cu pocăința lui Turcescu, la fel: reverberantă dar lumina chipului său, cobora undeva spre Abysos! Eu cred că Cartianu și Turcescu sunt catalizatori pentru voturile turmei neoprotestante, într-o direcție despre care nu cred că e nevoie să mai discutăm! Cât despre șantaj, să știi că da: este odios… șantajul ucide… șantajul este pecetea care consfințește inexistența dragostei, impunerea animalică existențialistă… Eu cred că pastorii nu au voie să intre în acest joc! Eu cred că în adunări nu ar trebui nici măcar să se discute despre așa ceva, politica! Oricum, are să iasă cum o cere Bilderberg, Trilaterala și etc… Ce treabă are Hristos cu teatrul ăstor jurnaliști??? Oare turma neoprotestantă să fie atât de bovină și să cadă în jocul acestui mic circar, Turcescu? Bade, mai vorbim!!!

  11. Dragă Daniel, merită citit tot ce găsești scris de Arșavir Acterian. Din păcate, e foarte puțin. În afară de Jurnalul său apărut la Humanitas, minunate pagini au cărțile ”Intelectualitatea interbelică între ortodoxie și tradiționalism” și ”Jurnal în căutarea lui Dumnezeu”, care se găsesc încă la comandă pe net, din librării, deși au apărut de mai mulți ani. A dispărut cu totul cartea lui despre Cioran, Eliade, Ionescu (Eugen Ionescu a fost colegul său de bancă la Spiru Haret și prietenul de nedespărțit)… Nu am citit-o și am căutat, cu un prieten la fel de pasionat de perioada interbelică, de-am căpiat: parcă a intrat în pămînt.
    Trebuie să-ți mărturisesc un lucru: cărțile astea te trimit la altele, de același fel. Dacă Acterian povestește cum l-a întîlnit pe Vasile Voiculescu, e greu să nu lași totul în gospodărie și să nu recitești Sonetele acestuia.
    Dacă scrie despre Steinhardt, nu ai cum să nu revezi paginile de o frumusețe aproape ireală din cartea apărută la ed. Dacia, ”Monologul polifonic”.
    Și dacă vei completa starea de lectură cu minunata evocare a Balcicului de către Lucian Boia și vei pigmenta cu doze alese din cartea lui Dan C. Mihăilescu, ”Castelul, biblioteca, pușcăria”, unde merită, în contextul familiei lui Acterian, paginile despre sora acestuia, o intelectuală de mare ținută, nefericita Jeni, sora lui Arșavir…, atunci da, poți spune că toamna nu a venit degeaba. 🙂
    Știi tu la fel de bine ca mine că așa se citesc cărțile… în buchet. 🙂

  12. Dragul meu,
    Da! Vasile Voiculescu!
    Știi unde am să caut pe Arșavir? La librăria Sofia… aproape de mitropolie!
    Hai cu guleaiu! 🙂

  13. Unii au taria sa explice ce se intimpla in viata de zi cu zi insa surprizele mereu apar in ciuda actiunilor .Dar oare de ce unii sint surprinsi de ceea ce se descopera in puterea actiunilor ? Si se ajunge sa se inteleaga ce se intimpla in puterea conectiilor si a pozitiilor care se ocupa ?Prea putin ..dar daca o sa meditam asupra subiectului o sa avem si raspuns asupra enigmei mai mare ca a lui Turcescu ;
    http://emiliasercan.blogspot.ro/2014/09/si-daca-sipa-stia-ca-victor-ponta-e.html

Comentariile nu sunt permise.