Culorile lui Dumnezeu

Mai aveţi cartea de colorat cu Dumnezeu? Maica i-a arătat raftul unde o puteau găsi. Băiatul, în jur de zece ani, a luat cartea şi a arătat-o fratelui său ce părea cu un an sau doi mai mic. Amîndoi străluceau de bucurie. I-au arătat maicii broşura şi s-au interesat de preţ. Nu era scumpă. Hai să mergem la tata şi să-i cerem banii! a hotărît cel mare şi au ieşit în fugă pe uşa prăvăliei, făcîndu-şi loc cu greu printre oamenii care căscau gura la icoane, cruciuliţe şi poze cu schitul Durău. Tatăl i-a văzut alergînd şi s-a temut că li s-a întîmplat ceva rău. Cînd s-a lămurit despre ce era vorba, i-a îmbrăţişat şi i-a sărutat pe  creştet. Omul era înalt, gras şi îmbrăcat sărăcăcios. Copiii s-au întors în magazin, de unde au ieşit cu cartea şi cîteva lumînări în fiecare mînă. Apoi s-au întors şi i-au spus tatălui că s-au rugat pentru toţi oamenii.

IMG_4639

Anunțuri

2 gânduri despre &8222;Culorile lui Dumnezeu&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s