Cronici mondene (154) Tuțac, Tuțacule, de ce minți, băiatule?

Despre morți numai de bine! Nu știu cine a formulat fraza asta prima dată, dar un lucru este cert: sunt destui cei care profită din plin de ea, făcîndu-ne să înghițim șopîrle de tot soiul.

Unul din meșterii neîntrecuți la necrologuri elogioase și parțial mincinoase este domnul Ionel Tuțac, doctor în teologie, președintele comunității bisericilor baptiste din Timișoara și secretar general al Uniunii Bisericilor Creștine Baptiste din România.

Omul a simțit nevoia să scrie cîteva cuvinte la moartea Mitropolitului Nicolae Corneanu. Din textul respectiv rămîi cu impresia că a fost vorba de un sfînt, ce e drept, nu dintre ai noștri, ci dintre ai lor.

Că nu a fost așa, e cu totul altă poveste, una urîtă de tot: colaborarea îndelungată, dovedită și recunoscută a fostului mitropolit cu organele de securitate ale vechiului regim. Evident, Tuțac nu suflă o vorbă despre asta!

Înțeleg să-i fie recunoscători greco-catolicii, pe care i-a ajutat să recupereze bisericile, cărțile și obiectele de cult luate cu japca de ortodocși la venirea comuniștilor la putere, după 1948.

Înțeleg, de asemeni, să îl deplîngă ecumenicii, cei care au exultat atunci cînd Nicolae Corneanu s-a împărtășit cu greco-catolicii.

Înțeleg să-l pomenească cei care i-au stat în preajmă și au avut parte de binecuvîntările fostului mitropolit.

Dar, ce treabă au baptiștii cu toată povestea? Ce l-a lovit, din nou, pe Ionel Tuțac, după episodul Cioabă, a murit regele, trăiască regele!, să scrie necrologul?

Asta în timp ce la conducerea Uniunii baptiste tronează un președinte, Otniel Bunaciu, al cărui tată a fost turnător dovedit (și recunoscut) la securitate și care a beneficiat, în vechiul regim, de privilegiul de a face studii la Oxford, într-o perioadă în care arhitecții proiectau cotețe de găini și medicii înotau pînă la gît în nămolul patriei, fără drept de examene, de promovare sau intrare în orașe.

Ce să mă mai mire Beligan, cînd am văzut, recent, fotografia zîmbitoare a celor doi, unul lîngă altul, Ponta și cu Otniel, primul aflat în pre-campanie electorală?

Cum să rămînă Corneanu „un reper de moralitate”, Ionelule? Poate pentru tine, băiatule! Cum a fost acest om, „timp de 50 de ani, un model de slujire”, cînd cel puţin 30 din ei a fost turnător la secu şi a recunoscut chestia asta?  

Parafrazînd un cîntec celebru de pe vremuri, Ionel, Ionelule, pot să îl întreb și eu pe tovarășul secretar general: Ionel, Ionelule, de ce minți băiatule? Vezi că te rîd gîștele…

Anunțuri

15 gânduri despre &8222;Cronici mondene (154) Tuțac, Tuțacule, de ce minți, băiatule?&8221;

  1. Răsvan dragă, nu înţeleg de ce te deranjează pe tine cum îşi aleg oamenii reperele! 🙂
    „Va rămâne in amintirea noastră ca un reper de moralitate si slujire…” zice? Singura mea mirare e câte persoane şi care anume se încadrează în acel „noastră”… 😉

  2. Și totuși Corneanu s-a pocăit public și din proprie inițiativă de colaborarea cu Securitatea. Chiar imediat după revoluție. Ani mai târziu când CNSAS a confirmat colaborarea lui, începută în 1950, le-a scris o scrisoare smerită, cerându-le să rectifice, fiindcă colaborase chiar din 1948.

    Și totuși timișorenii, oamenii care au pornit revoluția, îl vorbesc extrem de bine pe Corneanu.

    Și totuși Corneanu este singurul înalt prelat BOR care a făcut dreptate greco-catolicilor, restituindu-le bisericile luate cu japca de comuniști.

    Și totuși Baraba însuși este vorbit de bine în întreaga creștinătate, pentru felul în care și-a sfârșit alergarea.

    Și totuși niciunul dintre noi nu este fără de păcat. Cine suntem noi să ne erijăm în Judecător?

    Just sayin…

  3. Mihai, eu nu m-am erijat în judecător, ai înţeles greşit. Am spus şi repet: Corneanu nu poate fi un model de moralitate şi spiritualitate cum a minţit Tuţac. Mai mult decît atît, el a extins perioada la 50 de ani! Or, pînă şi Cornenu a „redus-o” la vreo 20!
    Nu mai spun că onoarea l-ar fi făcut pe Corneanu să-şi dea demisia din funcţie şi să se retragă la vreo mănăstire, nu să rămînă pe post. Numai în România e posibil aşa ceva!
    Dacă el e pentru tine cum a zis Tuţac, e dreptul tău să crezi ce vrei, Mihai. Mie mi s-a făcut lehamite de toţi tembelii şi învîrtiţii…
    Refritor la „timişoreni”: care timişoreni? Ăia care au vîndut centrul vechi la ţigani? Poveşti, Mihai! Propagandă de doi bani!
    Mistificăm istoria cu o nonşalanţă unică în Europa! De-aia, că uităm trecutul, a devenit favorit la preşedinţie un plagiator şi Corneanu un model pentru baptişti, în timp ce un om cu mintea anapoda pe nume Alin Cristea îl scuipă în obraz pe Nicolae Rădoi, care a făcut ani grei de puşcărie pentru că i-a înfruntat pe securiştii cu care colabora Corneanu!
    Nu te-am văzut luîndu-i apărarea lui Rădoi. Ne e ruşine cu ei, îi numim fundamentalişti, dar ne închinăm şi-i pupăm în dos pe ecumenici.

  4. Răzvan, rămâne cum am stabilit. Fiecare cu onoarea lui. Legat de timișoreni, să știi că am nenumărate contacte din tot felul de cercuri. Și părerea este unanimă pe acolo. Aceeași părere o avea și Dugulescu, Ștefănuți precum și Ioan Alexandru. Asta ți-o spun la prima mână. În 92 ei au încercat să-l aducă pe mitropolit la un festival de poezie creștină, pe care l-am organizat la Timișoara cu Ionatan și alții… doar obligațiile prelatului care trebuia să fie prezent la un eveniment extern l-au împiedicat să participe… Mă tem că tu ești victima propagandei… dar fiecare are dreptul la o opinie.

  5. „Mă tem că tu ești victima propagandei…”

    Dragă Mihai, Tuţac putea să se abţină şi să tacă! Evident, eu nu vorbesc în numele baptiştilor ca el, ci numai al meu. Dacă glasul secretarului general te reprezintă, e perfect…
    Da, ai citat cîţiva din cei care nu mai sunt… La fel de amestecaţi ca şi vii…
    Mihai, în ceea ce mă priveşte, dacă unul a colaborat zeci de ani cu securitatea nu poate fi reper moral! Dacă eu sunt victimă a propagandei afirmînd asta, mulţumesc lui Dumnezeu pentru ea!
    Încă o dată: ce mă interesează pe mine cum gîndeşte gloata din Timişoara sau de aiurea? De azi sau de ieri?
    Eu nu fac proces lui Corneanu, ci l-am acuzat public de minciună pe Tuţac. Ca să demostrez că minte, trebuia să arăt de ce spun asta. Dar tu mă întorci cum îţi convine, dragă Mihai.

  6. Răzvan, fiul risipitor devine un reper moral în momentul în care ia decizia corectă de a se întoarce pocăit la tatăl lui. Și toate greșelile trecutului îi sunt iertate, acesta este miracolul creștinismului.

    Singurul care nu e de acord cu treaba asta este fratele mai mare. Înțeleg că și tu votezi cam tot așa.

    Ca un mare păcătos ce sunt și total nevrednic, al doilea în linie după Pavel (că nu pot avea lipsa de respect să-l descalific pe el, autointitulat cel dintâi dintre păcătoși…) mă agăț cu speranță de imaginea celor care au dovedit că se poate să-ți vii în fire și să legi firul cu Tatăl. Și mai cred că atunci când Tatăl iartă, iartă din toată inima, îți dă haina cea bună, îți pune inelul în deget și face un ospăț mare… nu te trece prin purgatoriu, nu te pune să plătești aici și acum prețul păcatului tău, nici măcar nu te expune reproșurilor fratelui mai mare.

    Ce să faci, sunt un exaltat ireconciliabil dar cu nădejdea asta trăiesc și tot cu ea vreau să mor. Însă mi se pare trist că biserica creștină este singura armată din lume care își execută și își batjocorește răniții și pe cei căzuți prizonieri. Atâta sete după sânge ca la pocăiți n-am mai văzut nicăieri.

  7. Ştii care e problema, MIhai? Că amestecăm parabolele în borşul de păcate în care fierbe România de foarte mult timp. BOR-ul, pe care îl plîngi, printre alţii, a fost plină de „fii risipitori”, ca şi biserica noastră, a baptiştilor, de altfel. Şi n-au avut parte de execuţii, cum laşi să se înţeleagă, („biserica creștină este singura armată din lume care își execută și își batjocorește răniții și pe cei căzuți prizonieri”), ci „răniţii” au rămas în fruntea mulţimilor, fiecare cu mulţimile sale, şi, după ce s-a dovedit că au fost conducătorii de tot jegul (bieţii prizonieri ai păcatului trădării de fraţi…), după deconspirare, au rămas să „ispăşească” tot în frunte, nemaziliţi, au rămas unde au fost, unde i-au ales mulţimile de fraieri pe care i-au înşelat atîţia ani. Oare de ce polonezii şi cehii sunt altfel decît noi?
    Vrei să spui că acest Corneanu e reper moral pentru că e imaginea fiului risipitor întors la Tatăl? Păi Tuţac a zis că n-a plecat deloc! Că a fost acolo, în slujbă, toată viaţa! Acum tu îi spui fiu risipitor?
    „De-a lungul a peste 50 de ani de activitate pastorala Dr. Nicolae Corneanu a fost un adevărat model de trăire si slujire crestina, un slujitor devotat al lui Dumnezeu…” Deci, de la care Tată a plecat Corneanu şi la care s-a întors? Din ce scrie Tuţac nu prea se înţelege ce spui tu!
    Îl contrazici pe secretarul nostru general? Mihai, Mihai…, începi să judeci conducerea şi asta nu e bine… 🙂
    Încă o dată, vorbim de lucruri diferite. Ce faci tu e gargară sfînţoasă, Mihai.
    Să-ţi amintesc, Mihai, ce scria Tuţac la moartea lui Cioabă?
    “Florin Cioabă a fost un lider al comunității evanghelice interesat de binele minorității rrome și de apropierea ei de Dumnezeu. Este evidentă, de asemenea, contribuția și exemplul său personal în ceea ce privește educația pentru minoritatea din care a făcut parte. Fără a lăsa la o parte specificul comunității locale, i-a îndemnat pe cei tineri să își îndrepte atenția spre Dumnezeu și spre procesul educațional ca fiind singura alternativă de integrare socială.”
    Pe Cioabă în ce parabolă îl bagi? Sper să nu spui că sunt rasist şi că semăn cu Petru! 🙂

  8. @”după deconspirare, au rămas să “ispăşească” tot în frunte, nemaziliţi” .Foarte corect. Cei care au gresit au datoria de a face un pas inapoi. Romania este plina de persoane perseverente in gresili, lucru care este rasplatit cu promovarea in functii, in cel mai rau caz cu ramanerea pe aceiasi pozitie.

    Momentul recunoasterii greselii este doar primul pas in reconcilierea cu Dumnezeu (si cu aproapele) si nu finalul de drum. Romania se afla intr-o criza morala, nu intr-una economica. Al doilea factor este efectul primului.

    Neoprotestantismul cauta sa lege punti cu persoane/institutii care nu impartasesc aceiasi viziunea religioasa chiar si cu pretul unor acte mai putin morale. Doar o lipsa de identitate robusta poate determina pe cineva sa recurga la astfel de fapte. Exista o diferenta radicala intre a fi diplomat si a cauta adeziunea cu pretul compromisului. Istoria evreilor consemneaza astfel de episoade. Problema este ca aceste strategii i-au facut sa piarda elementul de forta al natiunii, pe Dumnezeu cu care semnasera legamantul.

    A fi pro-diplomatie nu inseamna a te face frate cu dracu, ci a stii sa respectii pe altii indiferent de statutul lor moral, de viziunea lor.

  9. Draga Romulus, ai dreptate, compromisul a intrat in singele multora. Face parte din structura lor, din filozofia de viata. Mihai spune ca Tutac ar avea dreptul sa vorbeasca in numele unei comunitati, fara sa intrebe pe nimeni daca intre 50 de ani si 24 exista vreo deosebire. Daca un ortodox turnator poate fi un reper moral pentru comunitatea pe care o reprezinta Tutac, numai pentru ca a marturisit pacatul, raminind, insa, in functie, ca mitropolit. Tutac vorbeste in numele multimii timisorene si braileanul Mihai Ciuca, duhul intaritat, il aproba si ma acuza pe mine ca as fi fratele cel mare din parabola si rob dezinformarii. 🙂
    Cind a comis-o Tutac cu Cioaba si am scris postare, Daniel Branzei mi-a scris un comentariu din care reiesea ca rromii sunt un exemplu pentru sustinatorii monarhiei din Romania, pentru ca sunt mai vrednici si au nu un rege, ci doi.
    Asa se mentin la putere Tutacii, asa ajung acolo Otnielii…, cu parabole si mistouri aplicate la nunti, inmormintari, congrese si botezuri de oameni care stiu, dar fac pe prostii… Nu e cazul lui Mihai, vorbeam in general.

  10. Hm cu scientologii nu e de gluma. Sunt o forta remarcabila in occident, pe toate planurile. Contac tocmai i-a vizitat la sediul lor din zona statiei de metrou Blackfriars, dand o fuga pana la ei(ca sa reproduc exprimarea acestuia), ca sa isi faca un test de personalitate(printre altele). Desigur scopul de baza al vizitei(datului cu fuga) era altu 🙂 . Dar nu s-a intors iluminat de acolo. Pacat 😀

    Otnielii si Tutacii sunt personaje caracterizate prin forta compromisului 🙂 . Unde-i cald si moale, sunt prezenti la ciorba. Pana-i calda.

  11. Draga Romulus, arata-mi unul din comunitate care sa protesteze, unul din conducere, de la ciolan, nu de la fasole? Pe asta se construieste, in continuare, o tara fara reflexe si o biserica fara repere. Politicul corect le-a imbracat perfect mina obisnuita sa ia, nu sa dea. Ne miram ca lumea se rataceste… Pai, daca un ateu vede ce repere morale invoca unul ca Tutac, corelat cu lipsa de reactie a altor pastori, ce crezi ca vor alege?

  12. Draga Rasvan, exact asta este problema de baza. Nu vad reactii ale pastorilor, parca toti au parasit planeta. Incerci sa discuti cu cate unul, despre problema coruptiei, a faptului ca functiile din conducerea bisericilor sunt monopolizate de fratii lui Iuda. Reactiile sunt similare cu cele ale populatiei din perioada ceausista, cand, fiecare se silea sa schimbe subiectul imediat. De multe ori oameni slabi pregatiti sunt promovati ca si predicatori, trebuie sa asculti cum re-povestesc(din burta) pasaje biblice extrem de cunoscute. Ruleaza de fiecare data acea placa ruginita. Dar sunt in acele pozitii pentru ca fac parte din cercul de prieteni ai pastorului. Ori oameni cu capacitate in acest sens, stau in banci.

    Fenomenul construirii de fortarete pastorale este atat de raspandit incat poti spune ca este regula casei. Prima grija a multor pastori este sa isi atraga de partea lor oameni influenti(si cat mai multi) ca sa isi consolideze pozitia si, evident, sa isi asigure salarul. Vad la mine in biserica fenomenul extrem de bine definit. Am participat la niste discutii ale unor pastori care discutau de „a da o fuga”(ca sa folosesc expresia lui Contac) in state pentru cateva luni, pastorul cu familia, de parca el era patron la OMV. Cateva luni(evident pentru evanghelizare, ca trebuie sa isi consemneze ceva pe agenda) de vizita in state (alaturi de familiei si copii) in care au avut posibilitatea sa strabata continentul american din lung in lat, cu avionul, cu masini inchiriate. Nici o sfiala pe fetele lor ca au oameni extrem de saraci in biserica care, uneori, la finele zilei isi spun rugaciunile si se duc la culcare, incercad sa faca tot posibilul sa nu se gandeasca la cina.

    Este un fenomen foarte usor sesizabil de catre cei dinafara bisericii. Este foarte evident, batator la ochi. Se lupta pastorii sa creeze diverse strategii de evangheliza, programe, investesc bani grei in echipamente audio, video, etc. in loc sa faca curatenie morala in propria curte.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s