Cronici mondene (155) Drezina rozelor ce mor…

Teofil Stanciu pune în ramă două portrete cu bătrîni. Unul mort recent, Nicolae Corneanu, celălalt, proaspăt octogenar, ”miraculosul” Iosif Țon.

Asocierea celor doi, pe aceeași pagină de blog, ține de mecanismele interioare ale Drezinei.

Din punctul meu de vedere, cele două celebrități pomenite au în comun un lucru: colaborarea cu securitatea din vechiul regim.

În timp ce Corneanu a mărturisit trădarea imediat după 1989, Iosif Țon a scăldat-o în mod penibil, iar exercițiul său de așa-zisă sinceritate a fost considerat de mulți ca incomplet și… mincinos.

Cum descrie Stanciu trecerea celor doi prin deșertul roșu al colaborării?

Despre Nicolae Corneanu: ”… Am aflat despre mitropolitul Nicolae Corneanu abia ulterior, cînd s-a denunțat pentru colaborațiunismul său cu regimul comunist.”

Despre Iosif Țon: ”…Iosif Țon era o adevărată legendă a copilăriei mele… Trezirea spirituală de pe Simion Bărnuțiu, căderea, Oxfordul, reabilitarea, plecarea forțată în străinătate cu amănunte de can-can (niciodată verificate).”

În ambele cazuri, Teofil Stanciu recurge la un eufemism: în loc de colaborare cu organele de securitate, Nicolae Corneanu colaborează (!) cu ”regimul comunist”, în timp ce Iosif Țon, turnătorul și propagandistul învățăturii marxiste din anii 60, suferă o… ”cădere”, după care, hopa-mitică, renaște și la … Oxford se ridică.

În ceea ce privește ”can-can”-ul, așa cum îl numește Stanciu, probabil că e vorba de acuzațiile grave pe care i le-au făcut vechii săi camarazi de evanghelizare, dintre care Nicolae Rădoi e cel mai vehement, afirmînd, în repetate rînduri, că a făcut pușcărie politică și din cauza faptului că s-a încrezut în mult prea ”reabilitatul” Iosif Țon.

Postarea lui Teofil Stanciu e o ca garagară cu apă de trandafiri în gîtul canceros al istoriei: nu te vindecă de trecut, dar duhnești frumos de prea mult prezent.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Cronici mondene (155) Drezina rozelor ce mor…&8221;

  1. Cred ca mitropolitul Corneanu merita totusi apreciat; gasesc ca sunteti nedrept cu el. In postarea precedenta spuneati ca ar fi trebuit sa se retraga. Probabil! Marturisirea sa voluntara e insa un fapt mult prea semnificativ ca sa trecem usor peste. Asa cum spuneti a fost singular (cel putin cum s-a perceput publc). Marturia lui e insa valoroasa pt ca era un inalt prelat in functie; nu un pensionar pe patul de moarte. Ca orice om se va fi gindit ce vor spune ceilalti inalti prelati, clerul, simpli credinciosi pe care ii pastorea/indruma. Aparent s-a temut mai mult de Dumnezeu decit pt prestigiul personal care de altfel a avut de cistigat. Apoi, a fost un exemplu ne-urmat, din pacate. Era, indiscutabil, de asteptat sa nu fi cazut di’ntru inceput. Dar daca tot a cazut, doar pocainta era solutia. E o lectie pt noi toti: „sa nu pacatuim” zice Sfintul Ioan; „dar daca am pacatuit” -continua el….
    Apoi e problema daca se mai califica sa fie preot dupa ce s-a aflat despre cadere (prin propria-i marturisire). Va aduceti aminte ca la „revenirea” lui Tzon dupa caderea sa, erau multi baptisti care considerau ca nu mai putea fi pastor. Dar asta e o opinie; Scriptura nu abordeaza caderile prezbiterilor. Diferiti credinciosi/biserici sunt impartiti la capitolul acesta.

  2. Interesant cum Doru Radu intodeauna gaseste parti consumabile si de laudat cu privire la „merele putrede” ale crestinilor evanghelici romani…

  3. Mr. Ryan:
    Miltropolitul Greco-orthodox nu e evanghelic, desi e roman. Desigur dvs stiti asta, dar v-ati lasat furat de-o prada usoara,

  4. Domnule Doru Radu,
    Idolatricii ortodocsi cit si lideri lor care nu au trait si care nu traiesc Scriptura ci doar practica un system mistic absolut fara nici o baza biblica, … ma lasa rece.
    Din pacate continuati sa va imbatati cu apa rece si negati realitatea…
    Ma refeream la apostatul Iosif Ton si la toti pastori compromisi (intr-un fel sau altul) de teapa lui care mai au tupeul sa continue si sa stea in fruntea turmelor locale, analfabete biblice, pretinzind ca mai au autoritatea si ungerea lui Dumnezeu de a conduce bisericile baptiste si penticostale, si care in ciuda multitudini de dovezi ale compromisurilor lor, ii descalifica total de la lucrare. Pe astfel de”oameni” continuati sa ii aparati orbeste si fara ratiune… Sinteti de compatimit …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s