La plimbare prin curtea Fundațiilor Regale (1) Iorganatice

Primul Ministru se duce la rege cu lista noului cabinet. Evident, omul avea emoții. Neamțul, adică regele Carol I, care se chinuise ani de zile să-i facă pe boieri să respecte măcar ora de sedințe, dacă nu altceva, avea pretenții mari.

Cum trebuia să fie sau să nu fie un ministru?

Să nu fie prea tînăr, să nu fie la început de carieră, să nu șchiopăteze la capitolul moralitate, ”să nu fie amestecat în rosturi de acelea care pot să-l facă bănuit de urmărirea ca ministru a unor interese personale”, cum scria N. Iorga, amintind de Memoriile lui Duca, încă nepublicate la vremea respectivă. (1) Cu alte cuvinte, să nu fie corupt.

Cum i-ar fi stat plagiatorului Ponta în fața lui Carol I?

Vorbim de România ca despre o țară în care toate sunt ca pe vremuri. E adevărat, și pe vremea aceea exista corupție, mortalitate infantilă, țărănime sărăcită, demagogie, impostură. În schimb, elitele aveau, într-adevăr, valoare. Aveai de unde să alegi. Societatea civilă și clasa de mijloc nu arătau atît de jalnic ca acum.

Și, nu în ultimul rînd, ne lipsește monarhia. Și nu orice fel de monarhie, nu forma, învelișul, la care suntem foarte meșteri, ci substanța, fondul, adică un rege cu valoare, pe care nu văd de unde l-am putea găsi. Cît despre lingăi, oamenii de curte, de asta n-am dus lipsă niciodată!

(1) Revista Fundațiilor Regale, Anul VI, nr. 5, mai 1939, N. Iorga, ”Despre Regele Carol I”.

Anunțuri

12 gânduri despre &8222;La plimbare prin curtea Fundațiilor Regale (1) Iorganatice&8221;

  1. Dragă Marinel, doar ştii că nu suntem o generaţie spontanee, toate relele au o rădăcină în trecut. Am să dau mai tîrziu citate din Camil Petrescu, ce osanale îi aducea lui Carol al II-lea. Ziceai că e vorba de Hristos… Şi era Camil Petrescu, mare scriitor şi om de teatru… 🙂
    Iar cînd a căzut Carol şi l-au expediat la Paris cu Lupeasca lui cu tot, ce mare om a devenit Antonescu! În aceleaşi reviste… 🙂
    Unii din noi vrem să trecem de la Republică la monarhie, dar la elite nu ne prea gîndim. Prinţul Duda nu a fost membru de partid? (la PCR mă refer, evident…) Nu candidase el la… preşedinţie?
    Cît despre clasa politică, aici te las pe tine. Eu „mă iau” de monarhiştii mei, care au luat-o razna rău de tot cu pupincurismul.

  2. Din păcate, cu elitele ai dreptate, dragă Răsvan…
    Cu regele – unii l-ar căuta în străinătate, printre Hohenzollerni sau Romanovi. Eu zic că-l putem găsi mai aproape de noi 🙂
    Când a fost luni la academie, o doamnă simpatică l-a îndemnat pe Ponta să repete isprava lui Kogălniceanu. Ponta habar n-avea care-a fost aceea 🙂 Nu numai că ne lipsesc elitele, dar, se pare, nici nu prea ştim ce-au făcut ele la vremea lor….
    Privind pupincurismul: ştiu că şi eu exagerez în propaganda pe care o fac monarhiei. Sper, însă, că nu am intrat pe terenul cultului personalităţii 🙂

  3. Nu la tine mă refeream, dragă Tudor. Tu te-ai implicat din primul moment. Tu ce zici zici bine. Mă gîndeam la tot soiul de tipi care au stat pînă acum la cutie şi care acum se dau mari monarhişti. De fapt, ai să vezi cum vor evolua lucrurile. Şi cu PNŢ-ul de după ’89 s-a întîmplat la fel. Cînd au văzut că nu pot lupta împotriva lor numai cu minerii, au burduşit partidul cu securiţti, care l-au mîncat din interior.
    Mai e ceva: într-o ţară ca a noastră, în care nimic nu merge bine, nicio instituţie nu e ce pare a fi, cum crezi că tocmai monarhia va fi performantă? Ce sfori se trăgeau şi pe vremea lui Ferdinand (de a lui Carol al II-lea nici nu mai vorbim), prin anturajul regelui… Or, ăia erau mici copiii faţă de urmaşii comunismului victorios…
    Cît despre cultura lui Ponta şi a lumii din care provine…, ce să mai vorbim!

  4. Mulţumesc pentru încredere, dragă Răsvan.
    Din păcate, în campania electorală, „fariseismul republican” (cum îl numea Cristian Bădiliţă) începe să prindă destul de multă lume.
    De curând, Victor Rebengiuc, care a acceptat să fie chiar membru de onoare al alianţei noastre monarhiste, a declarat că votează cu Iohannis, pentru că este „un om serios”. Atât de serios încât declară că, în 1991, cetăţenii au votat pentru republică (ceea ce este fals) şi că nu vom fi pregătiţi pentru monarhie decât în cel puţin 250 de ani (ceea ce este nerezonabil).
    Ce să mai spun de Radu Beligan, decorat de Casa Regală anul trecut? Bine, la el e „boală veche”… Paleologu zicea despre el că ar avea intuiţia de a şti cine este câştigătorul şi a se alia cu el. Eu n-aş zice, din moment ce, la 22 decembrie, condamna evenimentele din Timişoara…
    Nu ştiu, dragă Răsvan, cu cine vom restaura monarhia, şi pe cine ne mai putem baza. Nici când intelectualii îl lăudau pe Carol al II-lea nu cred că era bine, dar, măcar dacă sunt monarhişti (sau se declară astfel), cred că personalităţile noastre ar trebui să-şi amintească că sunt monarhişti şi în timpul (dar mai ales) campaniilor prezidenţiale….
    În rest, te salut, dragă Răsvan, şi-mi face o deosebită plăcere să pot discuta cu tine.

  5. Dragă Tudor, sensul postărilor mele este tocmai acela de a atrage atenţia asupra falsităţii oamenilor. Cînd dl. Liiceanu o laudă pe Monica Macovei, de exemplu, poate fi la fel de neinspirat ca şi Camil Petrescu cînd îi cînta osanale lui Carol al II-lea.
    Ce să mai spun că elita din ziua de azi este mult mai… „subţire” decăt cea de pe vremuri.
    Deci, cu atît mai mare trebuie să fie gradul de suspiciune.
    În cazul lui Cristian Bădiliţă: aşa-zisele elite din ţară l-au respins. Nu-şi poate tipări cărţile. Este o ruşine! Are dreptate: or cu regele, or te duci la vot ca oaia.
    Eu am declarat că nu voi vota pe niciuna din marionetele de acum. Dar, am mari îndoieli că cei care rag toată ziua lozinci monarhiste, fără subiect şi predicat, ajută cauza. Sunt sceptic şi în ceea ce priveşte casa regală. Multe din prostiile care se spun azi, ca să susţină monarhia, au mai fost vehiculate pe vremuri, doar că mai inteligent formulate. O să vezi la ce mă refer, inclusiv cu teorii despre aşa-zisul sînge albastru în care eu nu cred.
    Lucian Boia scria undeva că intelectualii sunt foarte instabili. Îmi place să cred că fac parte din categoria lor. Am îndoieli, cîntăresc, resping şi rareori aleg. O fac pentru că aşa cred, nu pentru că urlă unul la mine, indiferent că e vorba de un mare scriitor, un traducător de evanghelii sau un simplu emiţător de lozinci stupide.
    Şi mie îmi face mare plăcere să pot discuta cu tine.
    Eu am contribuit, prin tăcere, la construirea comunismului. Sper să restaurezi tu monarhia, agitînd cuvintele.

  6. Dragii mei Răsvan şi Tudor, e greu cu problema monarhiei! Dincolo de argumentele foarte pertinente şi adevărate arătate de voi, problema cea mai mare e cea a „maselor.” Ele au fost îndoctrinate cu concepţii şi informaţii dintre cele mai absurde sau, şi mai grav, bine manipulate! Ele sunt majoritatea în ţara aceasta, ele sunt cele care se duc la vot şi, trist, ele hotărăsc destinul ţării. Nu vedeţi că în orice dispută referitoare la monarhie, fie şi cu oameni cu pretenţii cât de cât culturale, singurele „argumente” sunt Duda, „trădarea” Regelui de la 23 august şi… vagoanele cu care a fugit din ţară, pline cu aur care se scurgea topit de căldură.
    Mă tem că şi dacă ar ajunge poporul acesta să opteze pentru reinstaurarea monarhiei, ar face-o doar din disperare şi nu din raţiune. Adică, printr-o minune!
    Răsvan, e de apreciat autocritica ta, dar sunt destui care au vorbit şi n-au reuşit mai nimic împotriva comunismului. El a căzut când au vrut tot nişte comunişti. Pentru ce? Ştii prea bine.
    Deci, tot „masele”…
    Eu rămân monarhist prin tradiţie familială, cred şi în minuni, dar sunt prea în vârstă să mai pot visa! Bine zici, Răsvan, poate tinerii aceştia minunaţi (că avem şi aici problema celor care sunt doar „minuni”)!

  7. Mulumesc, dragă Marinel, pentru comentariu. Au făcut un referendum şi cînd l-au adus pe Carol I. Dar rezulztatul nu mai conta, că masonii hotărîseră ce şi cum. A povestit-o foarte frumos Neagu Djuvara. Minunea s-a numit… masonerie. 🙂

  8. Dragă Răsvan,
    La ce vremuri trăim, cred că nici masoneria nu mai poate face minuni 🙂
    Nu ştiu dacă voi fi vrednic, dar îţi promit (cum am promis şi altora) că o să încerc. Dar, cum ţi-am mai zis şi cu altă ocazie, singura minune spre care voi spera este de la Domnul. Nu mă voi amesteca cu alte „minunăţii”…
    E adevărat că Ionel Brătianu (care nu devenise mason, la sfatul tatălui său mason…) l-a trimis pe Vaida-Voevod să se facă francmason pentru a face unirea cu Transilvania la Versailles. Vaida n-o să fiu, însă, vai, n-aş vrea să fiu nici în situaţia lui Ionel Brătianu…

    Bădiliţă, după ce a stat un pic pe la Curtea de Argeş (şi a rămas cu mari supărări), revine în Franţa…

  9. Da, am citit şi eu pe facebook ce scria Bădiliţă. Acum citesc, în paralel, două cărţi de-ale sale. E vorba de traducerea comentată a Evangheliei după Matei şi Patericul. Apoi, dacă îmi dă Dumnezeu zile, voi citi şi traducerea comentată după Ev. Marcu şi Apocalipsă.
    Omul are o minte strălucită. Acum a hotărît să plece pentru că el vrea să scrie cartea Ev. Luca şi imbecilii urlă manele la miez de noapte, fără ca poliţia să intervină.
    Blesteme de-astea au tot fost pe capul nostru. Nu vin din afară, sunt din noi, zac în noi, ne-am complăcut în mizeria asta, în mocirlă, şi înainte de venirea comuniştilor, iar după venirea lor, nici nu mai spun. Nu pot să judec o ţară din ce văd în jur şi cu atît mai puţin din ce găsesc în media.
    Tu ai o familie admirabilă care te susţine şi te fereşte de loviturile celor din jur. Faptul că eşti un băiat credincios mă bucură înainte de toate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s