Vinerea neagră

Există regula tăcerii. Dacă vorbești, zbori. Nu știu cine a inventat-o. Cine a aplicat-o prima dată în România. Săptămânal, vin în gardă tineri drogați sau în stare avansată de ebrietate. Uneori în comă. Fetele, mai ales, sunt greu de privit. Însoțite de prieteni, tipii cu care se țin. La 15 ani nu e ceva de privit. Nici la 17. Nu e ca la film. Nu ciugulești din punga de floricele. Una a vrut să se sinucidă. Părinții i-au luat smartul. Fata a intrat într-un anturaj rău. Așa spunea mama. Părea distrusă. Întoarsă, de curînd, de afară. De la muncă. Diaspora aia de care tot vorbeam. În timp ce ea îngheța la vot,  poate că pe fiică-sa o ”făceau” golanii prin tufișuri. Apoi, o lăsau să plece, despuiată. Și desculță. Ghinion. Nu toți avem noroc. Dacă nu pe ea, pe alta. Ce gândește o mamă? Anturajul e nepotrvit. Repetă obsesiv cuvântul ăsta, ”anturaj”.  Să fie monarhie sau republică. Poate viitorul țării. Mândră de Iohannis. Se pregătește să-l cheme pe Nicolae să vină pe tron. Nimic din toate astea. Ochii femeii caută în ochii copilei alt răspuns. Ochii fetei licăresc în ceață. Înaltă, subțirică, și frumoasă. Blondă. Are 15 ani. Tace. A înghițit pastile. Din fericire, nu prea multe. Nu din cele rele. Are tăieturi la mâini. Data viitoare, cine știe? Va tăia mai adînc, mai în carne. Era mai bine fără calculatoare, fără facebook. Fără toate astea. Fără revoluție, fără diasporă. Numai noi două. Eu și cu tine. Să fim din nou în ogradă. Să ne luăm încălțări singure, una de la alta. Nu-i așa, mamă? Să fim doar eu, tu și cu smartul.

Anunțuri

Un gând despre &8222;Vinerea neagră&8221;

  1. Wau…o realitate care te face sa plangi citind. Poate ca azi am avut doar un leu in buzunar, de fapt , Dumnezeu stie mai bine cat am acolo, in buzunar…Dar , dupa ce am privit textul tau, mi-am privit copiii care asteapta painea ce abia am framantat-o sa dospeasca…Nu vreau nimic altceva decat sa le fac paine de casa, sa ma stiu aproape de ei si poate sa se indure Dumnezeu si sa aiba mila de rugaciunile mele . Sper sa fie cat mai putini copiii care sa duca lipsa de parintii lor, si sa se bucure toti de paine calda pe masa… nu doar de sarbatori, ci, zi de zi.

Comentariile nu sunt permise.