Klaus. Pe unșpe ale lunii, steaua dimineții depune jurământul

Între noi și azteci există cîteva asemănări esențiale. Prima și cea mai importantă e că mâncăm în prostie mămăligă, adică derivatul moale și fiert din porumb. A doua e că, din cauza scăderii natalității și a plecării în diaspora, suntem pe cale de dispariție. A treia, pentru că vorbim și scriem de nu ne mai înțelege nimeni.

Porumbul le-a fost dat aztecilor de zeul lor suprem, Quetzalcoatl, adică șarplele cu pene. El reprezenta steaua dimineții. Zeul era considerat un soi de creator al lumii noi, după ce de aia veche s-a ales praful.

Când a venit Cortez peste ei, aztecii stăteau bine merci, cu ochii căscați cît cepele la malul mării. Au crezut că se întoarce de peste ocean șarpele cu pene, chestie pe care o facem și noi, cu Iohannis, să ne vină salvatorul din America.

Între timp, ne-am procopsit cu purtătoarea sa de cuvânt, dna Tatiana Niculescu-Bran, element foarte important în jocul de dame pe care l-a început Klaus. Klaus a înțeles că democrația presupune două lucruri esențiale: supravegherea continuă și discretă și manipularea pe toate canalele.

Spun joc de dame și nu de șah, pentru că la șah nu faci prima mutare cu dama, sărind peste pioni.

Doamna respectivă a devenit celebră inimii mele, după ce am văzut filmul, după cartea pe care a scris-o Tatiana Niculescu-Bran despre Tanacu, povestea aceea nefericită cu schizofrenica crucificată de un călugăr cu părul roșu, ca să scoată dracii din ea.

În interviul pe care l-a dat în ziarul Gândul, dna Tatiana Niculescu-Bran ne-a spus că urăște limba de lemn și că arunca la coș comunicatele oficiale dictate presei de trecutele purtătoare de voci ale cancelariei prezidențiale.

Dacă mă gândesc unde a ajuns Corina Crețu, după ce a mozolit cum a putut limba de lemn a lui Ion Iliescu, cred că doar la baschet câștigi aruncând ceva la coș, și atunci e bine să fii negru și să ai peste doi metri. Ceea ce, despre dna Tatiana, oricât de rău ai fi, nu se poate spune.

Din nefericire, contrar celor afirmate, nici dna Tanacu n-a vorbit din carne, ci tot din lemn. Din lemn dulce, e adevărat, din merișor, din cimbrișor, dar tot din fibră.

Doamna a spus că Iohannis n-a fost ales ca răul cel mai mic, ci ”ca o oportunitate rară pentru România”.

De aici, ea începe să construiască mitologia șarpelui cu pene, adică a lui Klaus.

Președintele vrea să creeze un spațiu special pentru jurnaliști, care să le permită să… bla-bla…, cât mai prietenos.”

Așa cum președintele Iohannis a spus… bla-bla,… mult mai discret la vedere.”

Mica mea ambiție ar fi să contribui cumva la restaurarea demnității și a jurnalistului și a credibilității presei.”

Noi, acolo, suntem niște slujbași ai oamenilor.”

Și, parcă nesătulă de cîte a spus, a mai dat o dumă:

Ideea este ca România aceasta a bășcăliei interminabile și a resentimentului să devină- și prin presă, și prin comunicare- o Românie a comunicării și a speranței.”

Adică o Românie tebecistă, analfabetă, flămândă și tristă, citind ”Pas cu pas”.  

Gândind că a întrecut măsura, dna Tatiana Niculescu liniuță Bran a recunoscut:

Poate sunt vorbe mari, dar eu așa cred.”

Doamnă, nu doar că sunt mari, dar mai sunt și goale pe deasupra!

Închisă în țarcul de la Cotroceni, presa își va recăpăta demnitatea, va înceta cu bășcălia, va musti de speranță și va face din Klaus neamțul providențial pentru România.

Pînă să vadă minunea de peste ocean, poporul mâncător de mămăligă din porumb va aștepta trist, dar cu încredere, să revină, pe 11 decembrie, steaua dimineții, șarpele cu pene, Quetzalcoatl, Klaus să construiască noua eră.

Anunțuri

4 gânduri despre &8222;Klaus. Pe unșpe ale lunii, steaua dimineții depune jurământul&8221;

  1. Uite de aia îmi place de tine, Răsvan, că-ţi vin nişte analogii în minte de-ţi… stă mintea! În plus, stârneşti imaginaţia, fiindcă eu mă gândeam şi cum i-au cucerit spaniolii pe bieţii băştinaşi cu cioburi de sticlă colorată etc etc… S-ar putea scrie un adevărat tratat istoric pe analogia asta! 😀

  2. Asta după ce clasa politică va desăvârși extincția neamului românesc. 🙂
    Ne mai trebuie doar câțiva iezuiți, care să ne aducă la dreapta credință, ca pe azteci… 🙂

  3. „Ne mai trebuie doar câțiva iezuiți, care să ne aducă la dreapta credință…” zici? Păi, mai întâi să-i rugăm pe marii teologi virtuali să lămurească odată care e dreapta credinţă, că noi, guguştiucii… Şi fii liniştit, iezuiţii sunt cu arma la picior… Doamne fereşte (era să zic Klaus, dar nici chiar aşa…) 😀

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s