O călătorie la capătul sufletului

Am revăzut un film de Tarkovski. Nu contează care. Nu pentru că toate ar fi la fel. Nici pe departe. E o călătorie în sine. În sinea lui şi a mea. O provocare. Mare prostie să povesteşti un film. Nu vă speriaţi, n-am s-o fac. Am fost flămând. 

Cât de goi suntem sufleteşte ca să ne umplem minţile cu noile producţii. La ce filme mă refer? Nu contează. Mortăciuni. Toate.

Sfat pentru cei tineri, dat acum 30 de ani de Tarkovski: nu arta să trăiască pentru voi, ci voi să trăiţi pentru artă. Iar artă înseamnă, în primul rând, sinceritate şi morală. Şi să fii autentic.

Asta înseamnă să-ţi trăieşti vocaţia, să arzi până la capăt. Până la celălalt capăt al sufletului. Până cînd ceara lumânării îţi arde minţile.

Cu toate riscurile, a nu fi politc corect. Folosind limbajul artei respective. Esenţial. 

Anunțuri

7 gânduri despre &8222;O călătorie la capătul sufletului&8221;

  1. Am urmărit diabolosul, pardon… Diabolosul… Pe youtube… Filme sinistre. Rasvan, in aceste filme Hristos a fost scuipat in obraz cu măiestre… Nu credeam ca un cărturar creştin să se preteze la aşa mizerii perfide… E cianura… Un exemplu: cică se temea contzacul ca nu cumva creştinii să se sminteasca la citirea unor pasaje din VT… Sau ma rog, exista teama! Teama cui, a derbedeului obraznic de la Vatican, cel care spune ca Dumnezeu trebuia să fie magician ca să creeze universul si ca relaţia personală cu Hristos a omului credincios ii poate atrage acestuia serioase vatamari? Despre ce vorbim? Ne facem ca nu vedem curva in solda careia e acest tânăr debil fizic si impulsiv?

  2. Daniel, ai dreptate! Trebuie sa vedem dincolo de perdeaua diplomelor. Strategia troiana s-a folosit,intotdeauna, de un frontispiciu atragator, odata intrat pe poarta increderii cuiva isi manifesta adevarata intentie.

  3. Daniel…, ca să mă limitez la film, că tot ai vorbit de Papă… De Papa ăsta, dar și ceilalți n-au fost mai breji.
    Spunea cineva despre Fellini, într-un film despre viața tipului: avea bani cu nemiluita, dar banii nu contau pentru el. Era ca un Papă, îi cheltuia cu nonșalanță.
    Vaticanul este o mașinărie de mințit perfect de bine unsă și pusă la punct. Papa Francisc este un regizor perfect. El recrează o lume, după lumea lui interioară.
    Fellini a atacat catolicismul, Vaticanul, dar a uitat că, dincolo de butaforia asta există Dumnezeu. Evident, nu acolo, nu în dosul decorurilor lor de mucava. Dar, din păcate, artiștii mari au impresia, la un moment dat, că ei înșiși sunt adevărați demiurgi, dumnezei în toată regula.
    Tarkovski a ajuns într-un vechi locaș de cult catolic. Pregătea filmul ”Nostalghia”, unul din ultimele. Cancerul pulmonar bătea la ușă. Acolo a găsit un preot care i-a explicat că ei iau câte puțin din fiecare religie, ca să nu se supere nimeni. Că urmăresc pacea. Și a invocat Conciliul Vatican II.
    Lucrurile nu s-au schimbat. S-au agravat.
    Cum să nu cadă pradă iluziilor tinerii capabili? tentația e prea mare pentru ei. Pactul cu diavolul, ăla faustian, nu a fost făcut cu un prost, ci cu un… doctor.

  4. Gasim scris ;”…Sfat pentru cei tineri, dat acum 30 de ani de Tarkovski: nu arta să trăiască pentru voi, ci voi să trăiţi pentru artă. Iar artă înseamnă, în primul rând, sinceritate şi morală. Şi să fii autentic….”
    Ar fi bine daca mesajul ar fi inteles de toti ,nu numai de cei tineri …..Faptul ca aceste calitati se pierd ….ajungem azi la ceea ce vedem ….. 😦

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s